10 IUNIE – ZIUA PARASUTISTILOR MILITARI. Basarabeanul parasutist, Mihai Ţanţu fondatorul trupelor...

10 IUNIE – ZIUA PARASUTISTILOR MILITARI. Basarabeanul parasutist, Mihai Ţanţu fondatorul trupelor de comando romanesti!

0 308

Plutonul de Misiuni Speciale – Judo, parasutism si patriotism
Infiintarea primelor unitati de comando ale Armatei Romane nu este cunoscuta de publicul larg potrivit cu jertfa si statura militarilor care si-au dedicat intreaga viata apararii tarii, printre care se afla legendarul parasutist basarabean Mihai Ţanţu, fiu al unui membru al Sfatului Tarii care a votat Unirea si a fost de trei ori prefect de Chisinau, erou al luptelor anti-sovietice, dupa 23 august 1944 activ in Miscarea Nationala de Rezistenta, arestat, condamnat la 25 de ani de temnita, evadat de la Aiud, fugit in Franta unde intra in Serviciul de Informaţii al Militarilor Români din Exil, reintors in tara pentru actiuni de sabotaj, rearestat si inchis din nou, tot la Aiud, pana la decretul de amnistie din 1964.
După înfiinţarea, la 10 iunie 1941, a primei companii de paraşutişti din Armata Română, în cadrul Centrului de Instrucţie al Aeronauticii de la Popeşti-Leordeni, locotenentul de atunci Mihai Ţanţu a fost printre primii ofiţeri care au răspuns apelului de încadrare în această unitate care avea să se situeze în scurt timp în elita oştirii române.
In Foaia sa calificativa pe anul 1943, aflata in Arhivele Militare Romane, se mentioneaza ca Mihai Ţanţu s-a evidentiat mai ales in diferite acţiuni diversioniste cu Plutonul de Misiuni Speciale, “dovedind excepţionale aptitudini în instruirea elementelor sale ca saboteuri, informatori şi terorişti”.
Un veteran judoka, profesorul Anton Muraru, antrenor emerit, centura neagra 8 dani la judo, povesteste: “La ordinul Subsecretariatului de Stat al Aerului, Detaşamentul Operativ al căpitanului Mihai Ţanţu a intrat în dispozitiv cu: un pluton de paraşutişti sub comanda slt. paraşutist Petre Ghica, pe aerodromul Băneasa; un pluton de paraşutişti sub comanda slt. paraşutist Vasile Fulicea, pe aerodromul Boteni (Titu), unde se afla dislocat Statul major al Aerului; un pluton de paraşutişti sub comanda slt. paraşutist Vasile Frugină, pentru paza Subsecretariatului de Stat al Aerului (Bucureşti); un pluton de paraşutişti sub comanda lt. paraşutist Grigore Meteş, la Comandamentul Artileriei Antiaeriene din Parcul Carol.Capitan-parasutist-Mihai-Tantu-fondatorul-comandourilor-Armatei-Romane

Compania de Misiuni Speciale
Cele mai bune cadre din acest Detaşament – denumit si Compania de Misiuni Speciale – au intrat sub conducerea personală a cap. Mihai Ţanţu care avea ordinul de a avea o trupa de comando, gata de acţiune. Au beneficiat de stagii de pregatire in Germania sub conducerea unor instructori japonezi. Instrucţia lor de paraşutişti încuraja iniţiativa, originalitatea în luptă, trucurile, şiretlicurile din jiu-jitsu, orientarea in teren, abilitatea si curajul fără margini…

Acţiunile de comando au fost iniţiate de căpitanul paraşutist Mihai Ţanţu, incepand din anul 1943. La o astfel de acţiune a participat – si ne-au si confirmat – Vasile Cosma si Mircea Butoescu. După ce au distrus un pod şi un depozit de muniţii in Uniunea Sovietică, paraşutiştii au trecut printre linii şi s-au intors in ţară.
In Romania, membri acestor trupe de elită aveau indatorirea de a căuta punctele vulnerabile ale apărării obiectivelor strategice din Romania, de a lăsa urme ale trecerii, vizibile pentru “arbitrii” de la Statul Major. Odată cu sosirea ruşilor, au venit vremuri grele pentru practicantii tehnicilor diin jiu-jitsu si judo, componentii din trupele de paraşutişti, au trecut in silentio-stampa pentru ca riscau să fie duşi ca prizionieri in Uniunea Sovietică.
Comandantul Mihai Ţanţu a distrus arhiva şi a desfiinţat unitatea. Paraşutiştii s-au răspandit in ţară. Vasile Cosma s-a intors in Timişoara, unde-i locuiau părinţii. Personal l-am cunoscut in anul 1967, domnia sa fiind contabil la C. S. S. Energia Bucuresti, dupa 12 ani de detentie. Luptase intr-o trupa de comando in muntii Fagaras impotriva ocupantilor rusi si a comunistilor”, aminteste profesorul Anton Muraru in lucrarea sa, “Judo in Armata Romaniei”.Prima-promotie-de-parasutisti-19-oct-1942-cu-Mihai-Tantu
Memoriile dlui Cosma, in care este pomenit si capitanul Ţanţu, sunt reproduse si de Vali Corduneanu in articolul „Amintirile unui absolvent al celei dintâi promoţii de paraşutişti militari”.
Viata legendarului Mihai Ţanţu este prezentata in detaliu in revista “Strajer in calea furtunilor” – magazin al Fundatiei Maresal Alexandru Averescu, intr-un material extrem de bine documentat, realizat de colonel dr. Mircea Tănase, de la Statul Major General: “Căpitanul paraşutist Mihai Ţanţu s-a născut la 16 iulie 1914 la Ghermăneşti, judeţul Bălţi, Basarabia, fiul lui Vasile şi al Mariei. Tatăl său, învăţătorul Vasile Ţanţu, a fost deputat în Sfatul Ţării de la Chişinău, unul dintre principalii artizani ai unirii Basarabiei cu România la 23 martie 1918. La 20 noiembrie 1919, în sala mare a Ateneului Român, la deschiderea lucrărilor primului Parlament al României întregite, din care făceau parte şi trimişii Basarabiei, Vasile Ţanţu reprezenta ca deputat judeţul Chişinău. A fost prefect de Chişinău de trei ori, deputat şi preşedinte al Camerei de agricultură. Dezamăgit de viaţa politică, s-a retras la ţară, profesând în continuare ca învăţător. La 30 ianuarie 1937, la vârsta de 55 ani, în urma unei boli grave, a fost operat la Iaşi, dar nu a supravieţuit operaţiei. Autorităţile române i-au făcut funeralii naţionale. A fost înmormântat la Cimitirul Central din Chişinău. Ioan Pelivan afirma cu acest prilej: “Cu Vasile Ţanţu dispare unul dintre cei mai vajnici luptători basarabeni pentru realizarea idealului naţional: Unirea.”
La ocuparea Basarabiei, în 1940, de către sovietici, aceştia i-au căutat pe toţi cei care făcuseră parte din Sfatul Ţării şi realizaseră, în 1918, unirea Basarabiei cu România. Pe toţi cei care mai trăiau i-au arestat şi deportat în URSS, dintre mulţi în RASS Tătară, unde şi-au găsit sfârşitul repede. Pe Vasile Ţanţu, plecat în lumea celor drepţi cu câţiva ani mai înainte, nu l-au mai găsit. S-au răzbunat în schimb pe familia acestuia, omorându-i doi dintre fii. Cel de-al treilea, Mihai Ţanţu, era ofiţer în armata română şi avea să devină o figură marcantă în timpul evenimentelor din august 1944 şi imediat următoare. Va căuta, în noile condiţii create după 23 august 1944, să continue lupta tatălui său, declarând că nu mai are alt scop în viaţă decât lupta pentru Basarabia.”Capitanul-Mihai-Tantu-Erou-al-Miscarii-Nationale-de-Rezistenta-si-Trupelor-de-Comando

Pentru apartenenta la Miscarea Nationala de Rezistenta este arestat la 28 aprilie 1946 si condamnat la 25 de ani închisoare pentru “crimă de complotare întru distrugerea unităţii statului”.
Istoricul Mihai Pelin, în lucrarea sa “Opisul emigratiei politice – Destine in 1222 de fise alcatuite pe baza dosarelor din arhivele Securitatii”, aparuta la Editura Compania, îl fişează pe Ţanţu astfel:
„Născut la 14 august 1914 în Basarabia (astăzi în Republica Moldova). Fost căpitan de paraşutişti. Arestat ca membru al pretinsei Miscari Nationale de Rezistenta. În 1949 a evadat din penitenciarul Aiud şi a fugit din ţară la Viena, unde ar fi fost recrutat de spionajul francez. La Paris, împreună cu generalul Dumitru Petrescu şi comandorul Mihai Opran, a făcut parte din Serviciul de Informaţii al Militarilor Români din Exil. Ar fi fost instruit corespunzător de Biroul 2 francez, fiind apoi trimis în România să verifice tăria rezistenţei din munţi şi să înfiinţeze un serviciu sedentar al PNŢ, serviciu care urma să fie condus de Dumitru Secară. În 1950 a descins în România şi a intrat în legătură cu Lia Popescu, o fostă amantă a lui Mihai Opran. În scurt timp a fost arestat de Securitate, iar Lia Popescu a fost surprinsă într-o tentativă de trecere frauduloasă a frontierei”, citeaza col Mircea Tanase in studiul sau.
Istoria vietii lui Mihai Ţanţu reintra in conul de tristete. Ţanţu ajunge din nou la Aiud, de unde evadase. La prima pedeapsa se adauga acum si cea de spionaj. Este eliberat in 1964, in urma decretului de amnistiere a detinutilor politici emis dupa scaparea de consilierii sovietici. A trait in anonimat si moare secerat de boala in 1979 fiind condus pe ultimul drum, la cimitirul Cărămidarii de Jos din cartierul Berceni, de catre camarazii sai de arme, membrii primelor trupe de comando romanesti.
Viata si faptele de arme ale eroului basarabean sunt povestite, pe larg, in articolul colonelului Mircea Tanase, „Căpitanul paraşutist Mihai Ţanţu, un nume pentru istorie”, aflat la pagina 58 a revistei Fundatiei Maresal Alexandru Averescu “Strajer in calea furtunilor”.

Preluare si adaptare: http://www.ziaristionline.ro

Trimiteti mai departe articolul:

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.