Abuzul faţă de familia străbună este un atentat la identitatea națională!

Abuzul faţă de familia străbună este un atentat la identitatea națională!

0 7

Aşa cum capacitatea personală de exprimare face parte intrinsecă din identitatea cuiva, la fel, trecând pe alt plan, limba neamului tău este unul dintre cele mai puternice elemente identitare atât la nivel de grup, cât şi la nivel personal. Identitatea este o valoare fundamentală în viaţă. Totul începe cu ea şi sfârşeşte cu ea, de aceea, limba, ca element identitar esenţial, este atât de importantă în definirea de sine, care definire generează apoi un mod de a fi. Fiind locul pe care îl numim „acasă”, limba ne este mai fidelă nouă decât îi suntem noi ei. Deci, chiar în condiţii de criză, de răzvrătire, de renegare a casei , a limbii părinteşti, ea, casa, limba, nu poate fi izgonită din adâncul fiinţei, din identitatea autentică profundă.

Abuzul faţă de limba si familia străbună este un atentat la identitatea nationala
A uita limba si credintza strămoşilor, ca si traditiile crestine ale familiei romanesti înseamnă a adopta ,cu sau fara voie, o existenţă fabricată, superficială, de import, care nu va fi niciodată a ta şi în care nu vei fi niciodată tu însuţi. Riscul alienării, al pierderii acestui patrimoniu de suflet romanesc este acela de a nu mai şti drumul înapoi spre obarsie!
Pe lângă neglijarea, uitarea chiar si parţială  a traditiilor de familie a obiceiurilor, a  limbii materne pe care orice pui de roman o „soarbe” de la sinul matern ,sunt alte  mari păcate  produse împotriva moraliatii  societatii romanesti. Prin „acomodarea”, chiar insusirea unor comportamente socio-morale straine de noi ,cceptam nu doar   folosirea unor stiluri bombastice şi a barbarismelor care forţează exprimarea, dar asemenea comportamnte deviante față de morla publica se dezechilibrează armonia  familiei romanesti şi se distruge frumuseţea-i caracteristică. În contextul acestor fenomene negative, este ciudat cum majoritatea normală priveşte impotentă şi inhibată la parada triumfalistă a anormalului.Într-una din cărţile sale, Constantin Noica citează un vers dintr-un poet care personifică asinul ce L-a purtat pe Iisus spre Ierusalim la intrarea Sa triumfala in Jerusalim.
Nestiind ce se întâmplă si …ce i s-a intamplat, Asinul se plânge post-factum:
„De ce nu mi-aţi spus, de ce nu mi-aţi spus
Că pe spatele meu Îl purtam pe Iisus?
Ce lin, ce senin L-aş fi dus!”.

La multiplele tendinţe de deznaţionalizare a neamului românesc ce vin azi din toate partile, mai grave sunt cele ce se  din interior şi abuzul faţă de caracterul sacru al limbii părinţilor noştri ca si respectul fata de traditiile fmiliei romanesti ramane unul dintre acestea. Desigur, se trag semnale de alarmă pe mai multe planuri şi în multe feluri, cu toate că aparent, acest lucru nu e suficient. Dar cei care au conştiinţa, simţirea şi căderea, nu trebuie să tacă.

Theodor DAMIAN

(fragmente din Comunicarea ținută la Simpozionul internațional „Language: The Key to Preserving Faith, Culture and Identity of a Nation. The Case of Romania”, organizat de Holy Trinity Romanian Orthodox Church, Philadelphia, Pennsylvania, SUA)

COMENTARII