Academia Română NU mai este cel mai înalt for de consacrare științifică...

Academia Română NU mai este cel mai înalt for de consacrare științifică și culturală!

4 1214

Art. 1, alin. 1, din legea de funcționare a Academiei Române (AR) (L752/2001) ne spune, fără drept de apel, că doar e lege: „Academia Română este cel mai înalt for național de consacrare științifică și culturală, care reunește personalități din țară și străinătate cu realizări deosebite în științe, litere, arte și în alte domenii ale spiritului.
Contrar textului de lege noi constatăm că înaltul for știițific al țării tinde să devină o formă fără fond datorită infiltrării printre membri a multor cercetători pe care rezultatele științifice nu îi recomandă, în vădit contrast cu membrii de valoare științifică incontestabilă.
În prezent, sunt în derulare în România 193 de Proiecte de Cercetare Exploratorie (PCE), care constituie, alături de Proiectele Complexe de Cercetare de Frontieră (PCCF), la crème de la crème a cerecetării românești actuale. Cu alte cuvinte, cei mai valoroși cercetători se bat într-o competiție națională pentru a primi un grant PCE, doar 2 din 10 fiind victorioși.
Considerăm că printr-o comparație a calității științifice a celor 186* de câștigători PCE și respectiv a celor 165 de academicieni (membri titulari sau corespondenți) vom afla cât de „cel mai înalt” este forul național de consacrare științifică și culturală, Academia Română. Comparația este relevantă nu doar prin prisma numărului de cercetători comparați ci și prin prisma domeniilor în care aceștia activează, atât în cadrul competiției PCE cât și în cazul Academiei (aici domeniile acoperind întregul palier dintre științele exacte și cele sociale și umaniste).
Principalul indice scientometric utilizat pentru a cuantifica impactul producției științifice a unui cercetător în plan mondial este indicele Hirsch (indice H)**. 
O valoare de 5, spre exemplu, înseamnă că respectivul cercetător a publicat cel puțin 5 studii științifice, iar fiecare din acestea a fost citat de cel puțin 5 alți cercetători; adică rezultatele prezentate acolo au folosit altor 5 cercetători, aceștia construind mai departe pe baza lor. Pentru a ajunge la un indice H = 6, nu este suficient ca cele 5 lucrări să aibă câte 6 citări, ci este nevoie de 6 lucrări cu câte 6 citări și tot așa.

Am comparat deci indicii H (folosind ca sursă baza de date Scopus) ai câștigătorilor de granturi PCE cu cei ai membrilor Academiei Române. Rezultatul ne permite să spunem că Academia Română nu are dreptul să-și aroge titulatura de „cel mai înalt for național de consacrare științifică și culturală” pentru simplul motiv că nu are cu ce! Astfel:

  • Media indicilor H ai câștigătorilor PCE este 14,8, comparativ cu doar 10 pentru membri AR. Valoarea medianei conturează și mai bine diferența: 14 vs. 5,5. Valoarea medianei pentru AR confirmă faptul că printre academicieni se alfă unii cu un indice H foarte mare. Aceștia trag media în sus, dar chiar și așa aceasta tot este cu 33% mai mică decât cea a câștigătorilor PCE, un grup compact, reliefat de valorile similare ale mediei și medianei (Figura 1);
  • 29% din academicieni nu apar în baza de date Scopus, sau indicele H este nul, comparativ cu doar 3,7% în dreptul câștigătorilor PCE;
  • Din cei 193 de câștigători PCE doar 7 sunt membrii ai Academiei Române (din totalul de 165);
  • Cel puțin doi președinți de Secție, din cele 14 ale Academiei Române, nu ar fi putut măcar aplica pentru un proiect PCE, neîndeplinind criteriile minime de eligibilitate prevăzute în Pachetul de Informații. Nu am verificat eligibilitatea tuturor academicienilor întrucât este un proces anevoios, dar din moment de șefii de secție nu trec pragul, putem specula asupra rezultatului.

Figura 1. Academicienii vs. câștigătorii PCE folosind indicii H ai acestora. Mediana este evidențiată în roșu.

Pe scurt:

  1. În România există la ora actuală cercetători net superiori membrilor Academiei Române prin prisma contribuțiilor și recunoașterii acestora în plan mondial.
  2. Majoritatea academicienilor nu mai sunt competitivi nici măcar în plan național, valoarea operei științifice a unora dintre ei putând fi ușor contestată chiar de către un cercetător postdoctorand.
  3. Cu toate acestea aproape orice act normativ în domeniul educației și cercetării trebuie să treacă pe la Academia Română, pentru un punct de vedere. Ca să nu mai zicem că prin recentele modificări legislative trebuie să fie emise puncte de vedere inclusiv de către Academia Oamenilor de Știință din România (AOSR), pe lângă cele de ramură. Pentru AOSR nici nu se pune problema să facem o analiză a calității membrilor, printre aceștia figurând și Ion Iliescu, Teodor Meleșcanu, sau Ecaterina Andronescu… Da, toți cei de mai sus au rente viagere plătite din banii contribuabilului român.
  4. Ce autoritate pot avea academicienii României în luarea unor decizii privind politica de cercetare națională, atâta timp cât d-lor sunt departe de ceea ce înseamnă cercetarea de vârf în lume?

Am mai spus-o și o repetăm: avem nevoie de o nouă lege de forma: „Articol unic: se abrogă Legea 752/2001 privind organizarea și funcționarea Academiei Române, aceasta urmând a se desființa și ulterior reînființa în baza unui nou statut, adaptat realităților prezente, inclusiv în privința resursei umane”.

……………………..

* Doar 186 de câștigători întrucât 7 dintre câștigătoii PCE sunt membri ai AR.
** Nu spunem că un indice H mare este singurul și cel mai bun predictor al calității muncii unui cercetator și că garantează neapărat recunoașterea internațională a acestuia.
Există aparent și cercetători cu index H mare (bazat pe articole la care au muncit onest) care nu cred in teoria evoluției și cărora li se pare mai logic ca noi „să ne tragem“ dintr-o civilizație venită din viitor.
De asemenea, există cercetători care au un indice H foarte mare datorită prezenței lor în colaborari  internaționale mari fără să fi muncit aproape deloc sau având o contribuție minimă, dar culegând roadele articolelor științifice rezultate, citările. Totuși, asta nu este cazul cel puțin pentru câștigatorii din cadrul competiției PCE, acestora cerându-li-se conform pachetului de informații să aibă și articole ca prim-autor
sau autor corespondent.

COMENTARII

  1. Nu prea ma intorc la comentariile facute. Atunci cand o fac, rar, revin dor cand articolul este important pentru a dezbate. Asta fac acum, incerc sa ma alatur celor care vor sa dezvolte subiectul. Daca in spatele initialelor se afla cunoscutul ziarist atunci va salut si va spun ca sunteti intr-o mare eroare. Dvs. amestecați lucrurile de parca ati fi purtatorul de vorbe al Academiei. Istoria institutiei si obiectivele pentru care a fost infiintata etc. le amestecati astfel ca sa nu se vada micimea celor care sunt astazi in fotoliile bine capitonate cu privilegii. Citatul din Iorga nu va ajuta pe dvs ci pe mine. De ce va deranjeaza ZERO? Aceasta este cruda realitate, sunt decenii de cand pe cei care populeaza institutia nu-i intereseaza decat prezentul, adica privilegiile. Nu cunosc cat, dar statul plateste mult la salariu pentru cei 48.700 de doctori in stiinte, care, indiferent cum au luat „diploma”, incaseaza fara nici-o remuscare paralele. Oare ce aport au adus ei pentru acesti bani. Sigur, cei mai multi ZERO, dar incaseaza. La fel si la academicieni. „FORUM de competentze stiintzifice” (am copiat exact cum ati redactat), si aici tot ZERO. Ati vazut dvs vreo dezbatere pe temele de actualitate, JUSTITIE, STAT PARALEL, DEZVOLTARE ECONOMICO-SOCIALA, APARARE SI ORDINE PUBLICA, VALORIFICAREA RESURSELOR, BNR(care sufoca aceasta tara, oamnei si firme) etc.? Nu! adica tot ZERO. Nu am comis o impolitete ci am relevat o realitate extrem de trista si dureroasa. Evident nefasta pentru neamul nostru. In rest despre impolitete, obraznicie sunt de ignorat si fara replica.

  2. Dle prof. Deak va citesc de ceva vreme pentru ca ati reusit sa ne oferiti informatii deosebite si chiar lecții de patriotism, unul real nu de parada. De această data nu pot sa nu-mi exprim dezacordul total fata de comentarilul postat. Reactia dvs. nu va face onoare! Sa fim seriosi academia, si-a pierdut incet si sigur din consistenta dupa abandonarea principilor validate de timp, prin „aportul” uman tot mai slab în urma dispariției adevaratilor stalpi ai instituției (cu aportul alogenilor fixati de tancurile sovieticilor la conducerea statului). Cine poate spune care este aportul ACADEMIEI la tot ce s-a intamplat din 1989 si pana azi in tara noastra? ZERO! Daca ne referim la demolarea industriei, a agriculturii, a economiei in intregul ei, nu putem spune dacat ca asistat indiferenta la tot ce s-a intamplat. Puteti sa ne prezentati dvs, vreun plan de tranzitie viabil a economie, a educatiei, a culturii etc. la care ACADEMIA si-a adus aportul? ZERO! Cu cateva exceptii, academicienii s-au comportat ca niste nulitati care s-au multmit sa-si incaseze „redeventele pe viata”. Atât! Din pacate ma uit ca lunile trec si după dl preș. Ioan Aurel Pop, in afara de vorbe si de tiparirea operelor sale nu se vede nimic. La dezastrul legat de evenimetele „ROMANIA 100 de ani”, ce trebuiau sa fie un „album de istorii si trări”, un reper in existenta noastra, academicienii nostri au asistat impasibili preocupati doar de alegerile interne. Nu vreau sa continui, vedeti ce membrii au acces in ultimul deceniu in institutie si concluzia este clara… Autorii articolului (felicitari cotidianului, la care si dvs colaborati, pentru publicare) au facut doar o analiza „tehnica”. O analiza pluridisciplinara este de dorit, asa cum este necesar un restart.

    • Astăzi, Academia Română are acoperire naţională prin 3 filiale la Iaşi, Cluj-Napoca şi Timişoara şi printr-o reţea de institute şi centre de cercetare fundamentală, repartizate pe întreg teritoriul ţării, unele dintre acestea fiind institute de excelenţă europeană, cu performanţe ştiinţifice deosebite.
      Academia are printre membrii de onoare personalităţi precum Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea, Sanctitatea sa Bartolomeu, Patriarhul ecumenic al Constantinopolului, violonistul Yehudi Menuhin, laureatul Premiului Nobel, fizicianul Stefan Hell şi alţii. Totodată, colaborează cu toate instituţiile importante din România şi cu cele din afara graniţelor. La împlinirea a 150 de ani de când se află în serviciul Naţiunii Române, cum a spus marele Nicolae Iorga: „Academia de azi, ca şi cea de ieri şi cea viitoare, priveşte viitorul cu deplină încredere în virtuţile şi în puterea de viaţă a neamului”.
      Nu este o „institutie” economica a Statului , ci un inalt FORUM de competentze stiintzifice,cu multe performante! Puteau fi mai multe? In mod sigur! Dar sa nu-i faca „plan de munca’ niste „neica Nimeni’ ,deveniti Dr. intr-o tara cu… 48700 de doctori in stiinte, A vorbi despre Academie ,folosind epitetul ZERO este cel putin o impolitete,ca sa nu zic obraznicie , cu argumentul „doctoratului de la SNSPA” sau doctorii si academicienii generalisimului Gabriel Oprea..

  3. In Romania este la moda sa critici orice din perspectiva #rezist…
    Cei trei mici (sau mititei?)se lauda cu 36 articile scrise…
    Ia sa vedem unde: Hot News,Adevărul, Contributors, CursDeGuvernare, G4Media, GreatNews, […]
    Pai bine mă,cum sa ajungi…ACADEMICIAN cu asemenea „zestre” stiintifica?
    Voi de fapt vreti „galagie” ca sa aveti motiv sa va rastiti la „ăi bătrani”!
    Si eventual,sa intrati in politica…
    Bă nărozilor,un doctorat „afară” nu inseamna automat acreditare internationala!!
    In fiecare an , peste 3-400 de romani isi iau o patalama de „doctor”,dar cand se intorc,
    cu doctorate cu teme anonime , nu e luat in seama decat,eventual , in C.V,,la angajare…

Dă-i un răspuns lui ddr Anuleaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.