Aceşti termeni ai denumirii Catedralei Mântuirii Neamului îi foloseşte Eminescu încă din anul 1881 !
Mihai Eminescu, de numele caruia se leagă primul dicţionar de economie politică din ţară, este cel care a lansat public şi ideea construirii Catedralei Mântuirii Neamului. Despre dragostea sa pentru Biserică Natonala, despre preocupările sale gazetăreşti, uneori cu reverberaţii religioase, sau despre latura sa pragmatică a vorbit si a scris acad. Tudor Nedelcea, cercetător ştiinţific la Institutul de Cercetări Socio-umane „C.S. Nicolescu Plopşor“ (Craiova)
Este fireasca si laudabila aplecarea permanenta a Academiei fatza de opera eminesciană si implicarea lui Eminescu în menirea Bisericii din perioada în care trăit Marele Poet fiind primul care a lansat necesitatea unei Catedrale a mântuirii neamului.
Aceşti termeni ai denumirii îi foloseşte Eminescu încă din 1881, atunci când la Bucureşti avea loc o dezbatere a cercurilor austro-ungare şi maghiare pentru înfiinţarea unei mitropolii si a unei catedrale catolice la Bucureşti!! Si asta la doar 3 ani dupa castigarea Razboiul de Independenta din 1877 si cucerirea independentei nationale a Principatelor romane unite inca din 1859!
Ei bine, primul din România care a luat atitudine împotriva acestei pledoarii neoportune a fost Mihai Eminescu. El a fost acela care s-a contrapus acestui demers, publicând în ziarul „Timpul“ şi câte trei articole pe zi prin care arăta parlamentarilor că nu este normal ca într-o ţară covarsitor ortodoxă să se creeze mai intai o Mitropolie si o Catedrală catolică. Aceasta se pare , a atras după sine arestarea şi „îmbolnăvirea“ Poetului din 1883. El a demonstrat atunci că cel care urma să fie numit în scaunul acestei mitropolii, contele Peoli, era de fapt spion, iar faptul se confirma si prin decizia Vaticanului,care l-a retras imediat pe acest monsenior , a arătat că argumentarea sa era întru totul justificată.
De asemenea, Eminescu a spus că Regele Carol I, in calitate de Suveran al Poporului, trebuia să aleagă între a fi de partea religiei supuşilor săi sau de partea religiei familiei sale.
Ei bine, spre onoarea sa, Regele Carol I nu a aprobat înfiinţarea acestei catedrale.
În această situaţie, Eminescu a venit cu ideea înfiinţării unei Catedrale a mântuirii neamului. Această idee era mai veche, fiind exprimată în ziarul „Timpul“, însă nu cu aceşti termeni. Se spunea că EL , aflându-se în redacţia ziarului, a văzut dorobanţii care se întorceau de pe câmpul de luptă de la Plevna, unde s-a purtat Războiul de Neatârnare, unii fără un picior, alţii zdrenţuiţi, şi atunci a afirmat că pentru aceşti eroi ai Tarii, dar şi pentru cei care au căzut pe câmpul de luptă, avem datoria, noi toţi, să ridicăm o Ctedrală a mântuirii neamului, pentru a cinsti aceste jertfe de vieţi omeneşti.
Acestea erau scrise si într-un articol anume , dar termenul propriu-zis a apărut abia în 1881. Lucru interesant este că, la aceste propuneri, Eminescu venea şi cu soluţii practice. Era un pragmatic… ! Ei bine, pentru Catedrala mântuirii neamului, Eminescu a spus că fondurile trebuie luate de la Loteria Naţională şi demonstra cu cifre statistice (este ştiut faptul că a fost pentru o scurtă perioadă profesor de statistică la universitate) că se poate lua o sumă oarecare pentru împlinirea acestui vis care, din păcate, nu s-a putut încă concretiza.
Măreţul proiect a fost dezvoltat de patriarhul Miron Cristea, de patriarhul Teoctist şi, astăzi, de Preafericitul Patriarh Daniel.
Acest text despre Catedrala mântuirii neamului a fost găsit cu totul întâmplător. Alături de ideea aceasta a catedralei mântuirii, Eminescu a mai susţinut că Biserica noastră strămoşească este o Biserică naţională, lucru pe care l-a şi demonstrat. Sunt foarte multe idei în ceea ce priveşte opinia lui despre Biserică şi despre Mântuitorul Hristos, are chiar un articol superb publicat în ziarul „Timpul“ la data de 12 aprilie 1881, în care vorbeşte despre viaţa Mântuitorul şi despre Învierea Sa.
