Actualitatea mare, actualitatea mica
Românii interesați de politică, cei care constituie grosul audienței televiziunilor de știri, cei care merg la vot dar și aceia care preferă urnelor protestele de stradă, nu se pot plânge de plictiseală atâta vreme cât sunt incă aici, în țărișoară, cu viața lor de zi cu zi.
Această viață li s-a transformat de-o vreme într-o neîncetată confruntare de tabere. Aproape că a dispărut starea de pace, starea considerată obligatorie pentru orice națiune care vrea să se dezvolte. Mereu se întâmplă câte ceva, mereu explodează bombe și de-o parte și de alta a baricadei, punțile de legătură, câte au mai rămas, sunt rând pe rând aruncate în aer cu un entuziasm de practicant de războaie virtuale, cu joystick-ul, în care sângele și ruinele nu se revarsă niciodată dincolo de bariera ecranului.
Doar că din ce în ce mai des, de partea reală a ecranului (cea cu oamenii adevărați care populează orașe și sate adevărate) reușesc să pătrundă, venind din virtualul cu sânge și ruine, ura, intoleranța și o insațiabilă sete de distrugere. Care se manifestă prin evenimente zilnice, mai mari sau mai mici, ce-și propun să zădărnicească orice-ar construi, rău sau bun, cei din tabăra opusă.
În aceste condiții este o adevărată minune când, totuși, un proiect grandios apucă să fie dus la bun sfârșit.
E greu de definit grandiosul. Una dintre particularitățile sale distinctive ar fi, după mine, durabilitatea. Rezistența sa la erodarea timpului, dimpreună cu durata sa de supraviețuire în memoria socială.
Marea Unire a împlinit 100 de ani. Acesta este considerat, pe bună dreptate, un proiect grandios la scara țării și poporului român, un proiect grandios împlinit cu brio de înaintașii noștri.
Pentru ideea de unire și unitate națională ei au făcut, iată, ceva. Noi, în prezent, ce facem?
Noi dezbinăm!
De la președinția lui Traian Băsescu încoace, ne-am specializat în dezbinare. Dezbinare pe care actualul președinte vrea cu tot dinadinsul să o ridice la rang de artă. Arta războiului civil!
Este de mirare, de aceea, cum în acest climat otrăvit a putut fi adusă la stadiul actual, și sfințită, Catedrala Neamului. Sigur, nu este încă finalizată. Dar ce s-a făcut până acum, ce-am văzut, la marea ceremonie de sfințire, pe mine unul m-a impresionat și m-a reîncărcat pozitiv. Felicitări Patriarhului Daniel pentru tenacitate, spirit antreprenorial și, mai ales, pentru măiestria sa de a naviga în ape tulburi. Mulți (printre care mă număr) l-au considerat pe Patriarhul Daniel prea … teluric pentru o demnitate atât de spiritualizată. Iată că, fiind astfel, a reușit, totuși (sau tocmai de aceea), ceva remarcabil.
Cred că sfințirea Catedralei Neamului ține de actulitatea mare. De actualitatea care, într-o ofensivă dementă a dezbinării, transmite un puternic mesaj unificator.
Actualitatea mică, însă, face tot posibilul să strice momentul de armonie. Căci unii anunțau tot mai zgomotos, tot mai agresiv, tot mai provocator, tot mai antinațional, un mare miting haștagian în chiar ziua aniversară de 1 decembrie.
Zeci de mii de oameni pașnici (dacă nu chiar sute de mii) dintre votanții actualei puteri, care, an de an își iau copiii de mână și participă cu entuziasm și mândrie națională la defilarea de 1 decembrie din marile orașe ale țării, pureau fi descurajați de perspectiva acestui miting amenințător să mai iasă la paradă. Căci, dac-ar ieși, și în jurul lor unii ar începe să huiduiască sau să arunce cu pietre în jandarmi, ei, oamenii pașnici ce ar trebui să facă? Să se încaiere cu ceilalți? Să rămână pasivi, ca niște lași?
De ziua MARII UNIRII românii au dat dovadă de un înalt spirit patriotic, au respectat și onorat evenimentul, in ciuda dezbinării din zona politică care nu a putu fi mascată ci mai degrabă mai evidentă, prin evenimentele de la Alba Iulia și Focșani.
Ce contrast între actualitatea mare și actualitatea mică. Exact contrastul dintre luminoșii ctitori ai unirii și și oarbele cârtițe ale dezbinării.
P.S.
Pentru situții comparabile cu mitingul din 10 august e necesar ca autoritățile să facă un lucru pe care să evite acele manifestări huliganice. Ar trebui să anunțe, public, tare și răspicat, niște reguli stricte de urmat.
De exemplu:
- Regula 1. Participanții la miting vor trebui să stea în limite spațiale clar delimitate de garduri și benzi indicatoare. În cazul depășirii acestor limite stabilite de organele de securitate, forțele de ordine vor da avertismente sonore de intervenție iminentă iar dacă manifestanții nu se vor retrage în spațiile rezervate lor, jandarmii vor interveni cu mijloacele tehnice legale din dotare pentru restabilirea ordinii;
- Regula 2. Dacă unii participanți la miting vor iniția acțiuni violente, ceilalți participanți, care au venit să protesteze pașnic, se vor delimita de primii și se vor retrage, în maximum 3 minute, din zona violențelor. După scurgerea celor 3 minute jandarmii vor putea interveni în forță pentru anihilarea acțiunilor violente;
- Regula 3. În cazul în care, pe durata protestului, s-au generat pagube materiale imputabile participanților la miting (incendieri, devastări etc.), vor fi făcute răspunzătore pentru aceste pagube organizațiile care au mobilizat și au organizat protestatarii prin Internet pentru a participa la un miting neautorizat.
Astfel de anunțuri ar evita afectarea de către intervențiile în forță ale jandarmilor a participanților cu adevărat pașnici și i-ar avertiza, totodată, pe aceștia, asupra riscurilor asociate unei eventuale pactizări cu agresorii. În plus i-ar responsabiliza pe cei care în prezent își permit, fără niciun fel de consecințe legale, să incite la violențe și la acțiuni nelegale și antisociale.
