Am fost în weekend cu soția, sa o vedem pe Simona!
Nu vom mai comite la Paris,o asemenea greșeală!

„Da, am mers cu soția la Paris I-am promis Finala lui Simona la Roland Garros. 

Nu am mai vizitat acest oras minunat, cu mai mult de 10 ani. Un alt motiv pentru care am decis să ne diversificăm nițel sfârșitul de săptămână a fost costul mai mic al biletelor pe Tarom. Biletul …la saraci, pentru o familie ,dus-intors, a fost de numai 400$,
Zborul, doar cu bagaj de mana spre Paris a decurs normal și ajunși la aeroport, am luat  „trenul” care trebuia să ne ducă spre centrul orașului. După iesire eu și soția mea am avut primul șoc: pretutindeni dezordine, murdarie, haos și cel mai important – niciun francez alb…Doar turistii…
Pana la meci, ne-am urcat în metrou și am mers să vizităm cateva obiective turistice. În timpul unei călătorii cu metroul de la un  hotel de 3 stele, la muzeul Luvru, ne-am dat seama dintr-odată că din tot vagonul, doar 2 persoane erau …europeni – eu și soția mea. Acțiunea s-a desfășurat în ziua de vineri, la ora 14.00.
La intrarea în muzeu nu puteai găsi pe cineva cu cine să poți împărtăși pareri asupra artei, în schimb peste tot patrulau soldați înărmați  cu arme de foc, cu degetele fixate pe trăgaci. La scurt timp am aflat de la un prieten că Franța se află într-o stare de urgență de acum un an…
Mai târziu am luat prânzul  la câțiva pași de Grands Boulevards, pe strada căruia am întâlnit doar ‘migranți”. Seara ne-am îndreptat către Turnul Eiffel, unde, ca de obicei, puteai da de 15-16 turiști și de un duium de solați și jandarmi, care îi percheziționau corporal pe toți turiștii …suspecti, cu excepția femeilor mulsumane acoperite cu straie din cap până-n picioare – probabil că astfel se manifestă egalitatea franceză.

În schimb în cartierul Trocadero am trăit iadul pe pământ – pretutindeni ne poticneam de vânzători africani ciudați „de suvenire”, vagabonzi din Africa și Turcia-Siria și hoți de buzunare arabi și țigani, n-o sa credeti ,… din toată Europa!!!
Poliția închide ochii la infracțiunile mici. Seara, în apropierea Turnului Eiffel imigranții arabi au violat o tânără franțuzoaică.
Firește, la „noutăți” aceste eveniment  s-a menționat în treacăt la tv… Probabil, cele întâmplate reprezintă un fenomen normal în cadrul îmbogățirii culturale…
În dimineața următoare, i-am sunat pe prietenii nostri cu propunerea de a ne întâlni la un  picnic în centru, ca pe vremurile anilor de tinerete. Aceștia mi-au răspuns că e mai sigur  să ne întâlnim într-un restaurant pentru că picnicul poate fi…  periculos. Nu prea am înțeles despre ce era vorba, dar am acceptat invitația și ne-am îndreptat spre Bastille.  Aici din nou am dat peste mizerie, murdărie și un cârd de refugiați.
Punctul culminant al serii a fost vizita la un bistro mic unde ne-am oprit pentru a savura  un pahar de vin. Dar un bărbos „francez” de undeva de prin Algeria ne-a spus că nu va vinde niciodată alcool în țara lui, după care i-a înjurat pe blestemații „creștini”. După o asemenea discuție am preferat să revenim cât mai curând la hotel.
Era abia sâmbătă, urma meciul Simonei însă noi eram în așteptarea duminicii și plecării acasă. Franța de odinioară a luat aspectul Africii musulmane, în care noi nu mai aveam dorința să revenim…