Auschwitzul românesc şi planetar

Auschwitzul românesc şi planetar

0 30

Tradiţia antică barbară transcende ca structură şi îşi rezideşte „templele” în România, ca pe nişte redute infailibile, peste siturile mustind de sîngele martirilor, eroilor şi sacrificaţilor întru idealuri supreme. Sub masca mega-şarlataniei planetare, hibrizii-mutanţi ai României, Kim Johannes Un şi guvernul Orban 3 mimează legea zeilor de altădată.
Ţăcăniţii drogaţi cu virusul puterii au atentat la siguranţa vieţii noastre şi te obligă cît şi ce să faci, ce şi cît să crezi, unde şi cît să te mişti, cum şi dacă să mai trăieşti, pe cine să urăşti şi, mai ales, te obligă să stai în supuşenie şi să negi adevărul. Nişte idioţi, pentru care cetăţeanul nu mai contează cu adevărat decît la urne, ca figurant.

„Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate”,
spunea Noam Chomsky.

Agenda dictatorială a lui Kim Johannes Un, spiritul de clan instituţionalizat al peneliştilor, ipocrizia generată de funcţia şi culoarea politică a momentului de putere ne vor ţine mult şi bine în arest, în acest siaj degenerant al manipulării, confiscîndu-ne dreptul asupra corpului nostru, dreptul la pace şi libertate individuală, dreptul la un trai decent celor care vor să muncească în propria ţară.
Manipularea Grupului de Comunicare Strategică (G.C.M.) prin cifre este halucinantă, dar extrem de eficientă pentru turmă. Poate cineva controla sau contesta cifrele publicate de organismul acesta S.F.? Nu, dar puteţi consulta Anuarul Statistic pe 2019 de la I.N.S., cu privire la numărul deceselor şi veţi înţelege gogomănia raportărilor, dacă nu cumva creierul spălat al turmei acceptă, ca pe o favoare, polologhia călăilor, care au mînat turmele în saivane, încă o lună, ştiind că scoaterea lor pe imaş va fi făcută mereu de alte oi, de măgari, de ciobani şi de cîinii lor de pază. „Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate”, spunea Noam Chomsky.

Bufonada noii ordonanţe de urgenţă, emisă de guvernul ticăloşilor penelişti pentru starea de alertă, încalcă din nou o serie de principii de viaţă, şi este, firesc, ilegală şi fascistă, avertizează pe feisbuc avocatul Gheorghe Piperea, care ne îndeamnă să atacăm în contencios administrativ măsura aberantă a controlului temperaturii corporale şi să reclamăm la Protecţia Consumatorilor magazinele care se dedau la asemenea practici: termoscanarea sau scanarea temperaturii corporale este ilegală şi încalcă principiul informării pacientului, principiul non-discriminării, protecţia datelor cu caracter personal şi protecţia consumatorilor.
Procedura fascistă de termoscanare, impusă de guvernul criminal, trebuie efectuată de către medici, nu de poliţişti, jandarmi, soldaţi sau paznici de magazine, ea fiind o procedură medicală.
Magazinele care practică aceasta procedură fascistă, în lipsa unui act normativ, trebuie boicotate, făcute praf ca imagine pe net şi pe paginile de socializare şi reclamate în masă la A.N.P.C. şi la instanţe. Termoscanarea este ridicol de inutilă, întrucât nu poate să probeze nimic în intervalul 36,5-37,6 grade. Mai mult, creşterile bruşte de temperatură sunt adesea irelevante, fiind cauzate de trecerea dintr-un mediu rece într-unul cald, puseuri de tensiune”. Nu vă lăsaţi corpul, sănătatea, libertatea şi viaţa la cheremul neo-marxiştilor nazişti, ca oile la tuns!

„Poporul trebuie să perceapă conducătorii drept salvatori ai naţiunii” spunea Noam Chomsky.

Executanţii ticăloşi îşi vor scuza fapta oprimării poporului, uciderii sau agresivităţii, prin aceea că îşi fac datoria, aplicînd, de fapt, o altă regulă din decalogul lui Chomsky: „Poporul trebuie să perceapă conducătorii drept salvatori ai naţiunii”.  Adevăraţii criminali urcă pe socluri încă din viaţă ori post-mortem, idolatrizaţi de posteritatea habotnică şi fetişizantă. Spiritul de turmă al mulţimii a produs aceşti tirani. Fanatismul şi utopiile întreţin dinamica acestei istorii decervelate, care consacră barbarismul sub poleiala siguranţei poporului.
Activiştii Diavolului sînt recrutaţi dintre paranoicii şi schizo-freneticii marilor frustrări: Kim Johannes Un, Orban, Tătaru, Gorghiu, Cîţu, Turcan, Anisie,  Arafat şi, mă uit cu groază la Rafila, şi la alte instrumente umane din Sănătate, unelte ale terorismului globalist împotriva poporului român.

Geniul răului a îngenuncheat naţiunea! Este extrem de fecund şi a străpuns structurile fisurate sau vulnerabile ale societăţii româneşti, reinstaurînd conducerea barbară şi violentă, în plină epocă tehnologică şi ştiinţifică. Viitorul apropiat va implementa în uman mecanisme monstruoase, ce se vor reproduce pe sine, prin programare.  Bucurie imensă! Vom dispărea fără dureri, cu un simplu „delete”!
Eutanasiere cibernetică! Cît de futurist sună! La asta se lucrează acum, concomitent cu crearea unui Auschwitz planetar. Abuzul capilor lumii poate fi identificabil, încă de pe cînd, vorba lui J.J.Rousseau, cineva a impus sintagma „lumea este a mea”.
În cazul declaratei pandemii, care a anulat dreptul la libertate, dreptul la pace şi siguranţă individuală, lucrurile sînt extrem de complicate. Iar asupra unei realităţi complicate nu poţi interveni eficient cu sabia lui Alexandru Macedon, ca în cazul Nodului Gordian. Sătui de servii docili, de duplicitarii veroşi, care susţin ecuaţiile sado-massochiste ale puterilor lumii, sătui de restricţii sentenţioase şi irefutabile, de discursuri de urgenţă demagogice, pompoase şi răstite, de axiologia impunităţii ori eliminării opozanţei prin orice mijloace agresive, oamenii din întreaga lume au ieşti în stradă, dar fără rezultat.

Dreptul la pace al fiecărui individ nu este prevăzut în mod singular, el putînd fi garantat numai prin acţiunea unei întregi comunităţi!

În încercarea onestă de a separa realitatea de ficţiune, afirm că trebuie să avem înscris în legea supremă a fiecărui stat dreptul la pace al fiecărui individ, astăzi zdruncinat de înşelătoriile şi mecanismele marilor stăpîni ai lumii. Cuvîntul înşelătorie ascunde o tristeţe obiectivă şi o neputinţă declarată. Ştiaţi că dreptul la pace al fiecărui individ nu se regăseşte între drepturile fundamentale ale omului? În schimb, în jurul dreptului la pace al popoarelor gravitează, pînă la ameţire, un amalgam de norme şi legi internaţionale, încălcate de capii lumii, oricînd vor, şi în funcţie de contextul care îi avantajează în aplicarea intenţiilor criminale. Mai nou, prin aberantele măsuri ale unei organizaţii repudiate de tot mai multe state ale planetei, începînd cu S.U.A. şi, cînd afirm asta, fac trimitere la Organizaţia Mondială a Sănătăţii (O.M.S.) – instrument al Auschwitz-ului planetar.

Preambulul Constituţiei U.N.E.S.C.O. precizează că, din moment ce războaiele încep în minţile oamenilor, tot în minţile oamenilor trebuie să se contureze şi apărarea păcii. Asta demonstrează că dreptul la pace al fiecărui individ nu este prevăzut în mod singular, el putînd fi garantat numai prin acţiunea unei întregi comunităţi. Iată de ce, din vasta lume planetară a teoreticienilor dreptului, mă încăpăţînez a scrie despre pacea individuală. Pacea fiecărui individ este o problemă politico-juridică, psihosocială şi culturală, exploatată la maximum de puterile criminale din umbră, care, în speţă, nu se opun între ele, ci se potenţează reciproc.

Cît priveşte morala civică, ea a fost întotdeauna diferenţiată, anulată, uneori, între legiuitori, apologeţi şi ceilalţi. Ceilalţi, fiind, noi, cei fără drept la pace individuală, de fapt, aproape, fără nici un drept. Nu doar Ştiinţa Dreptului e capabilă să limiteze fenomenul abuzului, doar să limiteze, fenomenul, ci şi morala, o anumită morală, în curs de deces, intubată, aproape peste tot, în lume.
Mă tot întreb în limitele nedumeririi mele, potenţial idolatre, care ar fi conţinutul cognoxiologic al sintagmei „naţiune civilizată”?
Apoi, tot eu reflectez deductiv asupra raportului dintre democraţie şi serviciile secrete… Oare sînt agenţi secreţi francezi, cu informatori şi colaboratori, în Germania? Dar germani în Franţa? Dar englezi în Franţa şi Germania? Dar francezi şi germani în Marea Britanie? Dar americani în în toate statele lumii, inclusiv în România? Am ales aceste ţări, deoarece par, doar, par, modele de democraţie. Reflecţia mea e strict livrescă şi neproductivă. Dar, întrebările nasc întotdeauna adevăruri. Consecinţa?
Într-o lume telecomandată de criminali „controlori” de temperatură, fraierii turmelor vor dispărea de bună voie.

Maria Diana Popescu
Sursa: Revista ART- EMIS

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.