BRUXELLISTAN, CAPITALA EURABIEI
Statul Islamic are capitala și cartierul general la Raqaa, în Siria. Și școlarii știu acum lucrul acesta. Cu excepţia celor din serviciile secrete europene, puţini știu însă că Statul Islamic are un cartier general și în Europa, la Bruxelles, în cartierul Molenbeek, la nici doi kilometri de sediul Uniunii Europene. De aici au plecat cei 8 teroriști, care au ucis pe 13 noiembrie, la Paris, 132 de oameni și aici s-a refugiat vestitul Salah Abdeslam – singurul terorist care a scăpat.
De altfel, imediat dupa Bataclan, Sindicatul Poliţiștilor Francezi (SPF) a pus degetul pe rană, cerând ca Molenbeek să fie plasat sub tutelă europeană, deoarece este, spunea comunicatul, “cartierul general al Statului Islamic în Uniunea Europeană.”
Constare corectă, dar propunerea nu constituia decât un paliativ, dacă nu era pusă sub supraveghere și Belgia – ţară care a furnizat, raportat la numărul populaţiei, cel mai
mare număr de jihadiști, Statului Islamic și Europei. Însă a pune Belgia sub monitorizarea UE, în scopul eradicării terorismului islamic, este același lucru cu a pune o gașcă de nebuni, for tutelar la un ospiciu.
Pentru că Belgia nu a făcut altceva de-a lungul timpului, decât să aplice cu consecvenţă politica UE în materie de imigraţie musulmană, multiculturalism și comunitarism etnic și religios.
Imigraţia masivă și necontrolată a fost promovată și încurajată de sus, de la nivel guvernamental, Belgia cunoscând în ultimii 15 de ani un adevărat șoc imigraţional, social și cultural, peste 1 milion de musulmani intrând într-o ţară cu 10 milioane de locuitori. Așa se explică de ce, la ora actuală, aproape jumătate din populaţia Bruxelles-ului este formată din musulmani.
Regruparea familiilor (circa 50%din imigraţie), căsătoriile false, legalizarea clandestinilor, dobândirea cetăţeniei pe baza unei simple dovezi de reședinţă, generozitatea sistemului de ajutoare sociale (sute de jihadiști au continuat să beneficieze de ele, în timp ce ucideau în solda Statului Islamic, în Siria și Irak !), au transformat cartierele Molenbeek, Forest, Schaerbeek, Jette, Ixeles, Saint Josse și Saint Gilles în teritorii ale Islamului, care seamănă azi mai mult cu Kandahar sau Mogadiscio, decât cu niște localităţi europene.
Adevărate laboratoare, în care politica de ingineria socială promovată de socialiștii și ecologistii belgieni și-a definit utopia și și-a proclamat falimentul. Ani de zile, politicienii, presa și intelectualitatea belgiană au cultivat mitul “traiului împreună” și al “diversităţii multiculturale”, Bruxelles-ul și casbah-urile sale fiind evocate ca exemple de urmat, cu toate că puţinele voci raţionale vorbeau despre “Mollahbeek” și calificau
Bruxelles-ul drept un Waterloo al politicii de stânga.
In Europa – “no go zone”!
Molenbeek – Saint- Jean l-a avut primar, timp de 20 de ani, pe socialistul Philippe Moureaux, timp în care și-a pierdut nu numai numele incorect politic, “Saint Jean”, ci și pe toţi locuitorii de origine belgiană. A devenit astfel o “no go zone”, un pământ al islamului, populat în totalitate de magrebieni și turci – noul “proletariat” și electorat al lui Philippe Moreaux și al Partidului Socialist. Vestit pentru iniţierea și susţinerea legii “contra rasismului și xenofobiei” (1981), lege adoptată în perioada când era ministru al Justiţiei și reformelor instituţionale, odată ajuns primar, Philippe Moreaux a finanţat asociaţiile musulmane și constructia de moschei (50 numai în Molenbeek), a pus la dispoziţia școlilor coranice (madrassa) locaţiile publice și a promovat pe listele electorale ale socialiștilor atât predicatori ai islamului salafist, cât și oamenii de încredere ai traficanţilor de droguri. Mohamed Abdeslam, fratele mai mare al lui Salah Abdeslam, s-a numărat printre membri cabinetului său. Urmându-i exemplul, Partidul Socialist își editează azi manifestele electorale în urdu, arabă și turca, iar la nivelul Bruxelles-ului peste jumătate din candidaţii săi sunt musulmani. În 2010, Moureaux a divorţat, iar în 2011, la 72 de ani, s-a căsătorit cu marocana Latifa Benaicha (35 de ani), o colaboratoare a ministrului bruxellez, Charles Picque.
Așa a adevenit Molenbeek, dintr-o zonă urbană model, un cartier în intregime musulman, un fief al islamului radical și o placă turnantă a traficului de droguri. Un Afganistan in miniatură.
Sub conducerea socialiștilor și a ecologiștilor, celelalte cartiere i-au urmat exemplul, în aplauzele unanime ale establishmentului politic și indiferenţa abulică a belgienilor. Totul s-a întâmplat, repet, la câţiva pași de sediul Uniunii Europene, într-o ţară ce a trimis-o în Parlamentul european pe Mahinur Ozdemir, nu numai prima deputată europeană cu hijab, ci și o mare suporteră a dictatorului islamist, Recep Erdogan. O ţară al cărui ministru de interne a tratat plecarea jihadiștilor belgieni în Siria și Irak dintr-un unghi umanitar, prezentându-i drept victime ale societăţii, când ei erau doar niște teroriști periculoși, și care a facilitat reîntoarcerea din Siria a unui jihadist, pentru ca soţia acestuia “să poată naște în condiţii bune”! O ţară ca un ospiciu.
În aceste condiţii, era normal ca Bruxelles-ul – dopat fiind cu un drog letal, obţinut prin sinteza dintre negarea realităţii și multiculturalism – să “sărbătorească”, în genunchi, reîntoarcerea de la jihadul din Franţa a fiului său iubit, Salah Abdeslam. Zile întregi metroul nu a circulat, iar creșele, grădiniţele, școlile și universităţile au rămas închise.
La fel și marile centre comerciale, sălile de sport, piscinele, sălile de cinema, teatrele și muzeele. Întâi s-a anulat meciul de fotbal cu Spania, după aia etapa de campionat, iar când s-au anulat sărbătorile Crăciunului si ale Anului Nou, bruxelezii, care au stat mult timp închiși în case, s-au gândit că se vor revanșa postind de Ramadan. S-au înregistrat pierderi economice imposibil de calculat. Bruxelles-ul a fost umilit, dar era fericit:
Islamul dobândise o mare victorie. De aia nu s-a înregistrat nici cel mai mic semn de mânie sau de revoltă, iar sentimentul de indignare a lipsit cu desăvârșire.
Chiar și atunci când Salah Abdeslam a scăpat, iar, de urmărirea poliţiei, pentru ca aceasta nu are voie să facă percheziţii în timpul nopţii; nici chiar atunci când este vorba de terorism!
Marţi după amiază, în casbah-ul Forest din Bruxelles, o operaţiune mixtă a poliţistilor belgieni și francezi a fost întampinată de gloanţele teroriștilor islamiști. Era a o suta operaţiune de acest fel, din ultimele 4 luni. Patru politiști au fost răniţi ușor, iarislamistul algerian Mohamed Belkaid – aflat ilegal pe teritoriul Belgiei, dar condamnat pentru furt în 2014 – a fost ucis de un lunetist. Alţi doi teroriști au scăpat! S-au găsit arme, muniţie și un steag al Statului Islamic lângă cadavrul lui Mohamed Belkaid.
Primul ministru, Charles Michel, a cerut miercuri belgienilor, deși nu era nevoie, “să-si pastreze calmul și sângele rece”.
Intr-un final, după 126 de zile de urmărire, Salah Abdeslam a fost prins, după un puternic schimb de focuri, într-un apartament dintr-un imobil situat chiar în mijlocul Molenbeek-ului – cartier în care a crescut și a locuit. La aflarea veștii capturării eroului local, tineri musulmani, toţi locuitori ai cartierului și adepţi ai Statului Islamic, au atacat cu pietre forţele de poliţie!
În condiţiile în care Comisia Europeană, Angela Merkel, lideri europeni marcanţi, precum și oligarhia media și patronală sprijină necondiţionat invazia imigraţională, considerândo o șansă pentru Europa, deși aceasta a intrat sub tutela Islamului, mulţi europeni își manifestă ingrijorarea, neștiind ce le rezervă viitorul. Pentru
cei curioși și nelămuriţi, un singur sfat: cine vrea să cunoască viitorul Europei, nu are decât să se
uite atent la prezentul Bruxelles-ului.
