Buna reputație și proasta reputație în lumea magistraților și a actorilor
Aflu că Tudorel Toader, adică PSD-ul, nu a reușit să introducă buna reputație ca pe o condiție de a accesa tagma magistraților!… A intervenit strada și se va renunța la acest criteriu!…
Înainte de 1989, când dosarul de cadre era atât de important, nu puteai ajunge judecător sau procuror dacă nu te bucurai de o bună reputație. Conta buna reputație și pentru cariera unui profesor. Sunt câteva profesii în care buna reputație trebuie să funcționeze și, cât de cât, această regulă se respecta în România dintotdeauna. Chiar și în România anilor 1945-64, în România marilor abuzuri, magistrații erau aleși și după criteriul bunei reputații. Era de neconceput, de exemplu, ca un magistrat să se angajeze într-un proces cu propriii săi părinți pe tema unei pensii de întreținere a unui minor, rămas de izbeliște după divorțul părinților!
Divorțul bunăoară era de regulă o dramă în lumea magistraților. Îi anula celui în cauză orice șanse de a urca în ierarhia profesională, iar cel mai des punea capăt carierei de magistrat. Și toată lumea era de acord.
Care sunt componentele bunei reputații? Răspunsul nu este ușor de dat și nici nu ne propunem să dăm o definiție bunului renume. E suficient pentru discuția noastră să apelăm la ce se poate înțelege îndeobște prin buna reputație… Și să ne întrebăm: pentru eliminarea acestei condiționări au ieșit actorii Teatrului Național să protesteze?!
Au ieșit ca oile, în frunte cu Victor Rebenciuc, să salveze justiția intrată sub controlul lui Dragnea! Îi întreb pe colegii actori: vă deranja că buna reputație era propusă ca o condiție de acces în elita societății pe care o reprezintă tagma magistraților?! Cred că buna reputație face selecția și la Teatrul Național, chiar dacă nu e prevăzută în niciun regulament!
Sunt convins că actorii nu aveau habar că greva magistraților viza și această modificare a legislației! Deloc agreată de magistrați! De unii magistrați, mai vocali! Cât sunt aceștia de reprezentativi? Oare magistrații aceia nu-și dau seama cât de rușinoasă este opoziția lor la ideea de bună reputație?!
Sunt convins că dacă îi întrebi pe Victor Rebenciuc și colegii săi despre buna reputație și profesia de magistrat vor zice toți că nu se poate să ajungă magistrat o persoană cu prost renume în societate!… Ca și-n cazul majorității celor ce au ieșit în stradă, nici actorii nu prea știau exact-exact ce hibe are ordonanța de urgență nr 7.
Guvernul se arată dispus să modifice modificările propuse. Să retragă câteva dintre aceste modificări. Nu trebuie să fii mare jurist ca să-ți dai seama că acele modificări la care guvernul este gata să renunțe ar fi îmbunătățit legile justiției, ar fi făcut mai respectabilă tagma magistraților, ar fi scos-o din statutul actual de clică!
Sugerez guvernului să nu se grăbească cu modificarea ordonanței. Să facă mai înainte un referendum printre magistrați, sub semnătură, să vedem cine este pentru eliminarea bunei reputații dintre condițiile ce se cer unui candidat la statutul de magistrat! Vom obține astfel lista rușinoasă a magistraților fără rușine! Nu sunt puțini! Iar lista ne-ar fi foarte utilă.
Sunt sigur însă că numai sub protecția anonimatului un magistrat poate protesta la ideea că buna reputație este o condiție sine qua non a statutului de magistrat.
Dar îmi pun și întrebarea întrebărilor: nu există și magistrați serioși în România? Glasul acestora nu se face auzit nicicum? Chiar toți magistrații sunt deranjați de prevederile Ordonanței?! Chiar pe toți îi sperie ideea că buna reputație este o condiție pe care la un moment dat s-ar putea să n-o mai îndeplinească?
Ion Coja
