Când dl Andrei Pleșu a „defectat”, exprimându-și unele critici la adresa lui...

Când dl Andrei Pleșu a „defectat”, exprimându-și unele critici la adresa lui Traian Băsescu…? Acesta l-a amenințat pe Plesu că va spune el ceea ce știe… Și au tăcut amândoi!

Evident,pentru a-si spala cat de cat imaginea terfelita,ramasa in urma-i , era normal sa  ne gandim ca „dezvaluirile” lui Traian Basescu s-ar fi putut referi la unele momente necunoscute opiniei publice, legate ,bunaoara, de prestatia lui Andrei Plesu la Revolutie , ori la Cotroceni , in calitate de consilier prezidential. Dar nu s-a intamplat asa. S-a intamplat altfel. Andrei Plesu a ripostat la randul lui, e adevarat o singura data…mai „viguros”, dupa care a pus batista pe tambal. 
Infuriat la culme, Traian Basescu a reactionat, razbunandu-se nu pe Plesu, ci pe sotia acestuia Pe doamna Catrinel Plesu. In calitate de presedinte CSAT, el a cerut, din motive de ranchiuna personala, desecretizarea dosarului Grupului Plesu, de la Serviciul de Informatii Externe. Si astfel a iesit la iveala ca doamna Catrinel Plesu, de la 19 ani lucreaza pentru Securitate...
Problema este ca ea a fost convinsa ca niciodata Dosarul sotilor Plesu si a grupului din care faceau parte, nu va fi desecretizat. De aceea, a semnat in fals ca nu a colaborat cu Securitatea, atunci cand a primit functia la ICR. La fel cum si Andrei Plesu semnase, tot in fals, ca nu a fost membru al Partidului Comunist, cand el, in realitate, condusese ca secretar… pana si o organizatie PCR. Desecretizandu-se dosarul de la SIE, este iminenta si devoalarea rolului jucat de Andrei Plesu, in strainatate, alaturi de sotia lui .
Pana cand, probabil,  „Base” ne va lumina asupra rolului jucat de Andrei Plesu, va prezentam fragmente dintr-o lucrare extrem de importanta, intitulataFereastra serviciilor secrete – Romania in jocul strategiilor globale”, lansata de Editura Compania si semnata de Aurel I. Rogojan.
Inainte, insa, de a intra in detalii, iata o istorie care pare halucinanta dar nu e. Ea a debutat in momentul in care filozoful Noica a inceput sa-si puna in aplicare proiectul de a crea un fel de scoala informala la Paltinis inconjurandu-se de mai multi tineri intelectuali. Asa cum se va vedea, Noica era de mult timp agent al serviciului secret britanic.
In anii de destindere, in anii in care Nicolae Ceausescu incerca sa-si construiasca imaginea unui disident al lagarului socialist, Securitatea romana a montatun scenariu indraznet in colaborare cu serviciul secret britanic.El viza „legendarea” securistica a  unor tineri intelectuali drept independenti sau chiar disidenti si plantarea acestora in cercuri influente din Occident, unde urmau sa devina un fel de avocati ai noii Romanii. De fapt, acestia au fost pregatiti si instruiti pentru a deveni agenti de influenta cat se poate de credibili in favoarea puterii comuniste de la Bucuresti. Fragmentele pe care le publicam din lucrarea generalului Aurel I. Rogojan ofera unele detalii legate de aceasta operatiune extrem de complexa.

Scoala de la Paltinis, intrase in legenda
 :“Se ajunsese la un pelerinaj al discipolilor, cateva zeci. O lista aproximativa ar cuprinde intre 30 si 50 de nume. Constanta, importanta si, cel mai adesea, fara martori a fost prezenta in preajma lui Noica a doi dintre acestia : Gabriel Liiceanu si Andrei Plesu. La Paltinis se organizau periodic si seminarii. Acestea au fost frecventate, mai mult sau mai putin constant, de (in ordine alfabetica) : Paul Anghel, Constantin Barbu, Francisca Baltaceanu, Aurel Brumaru, Andrei Cornea, Alexandru Dragomir, Marta Gutu, Andrei Justin Hossu, Dan Iacob, Thomas Kleininger, Serban Nicolau, Octavian Nistor, Ion Papuc, Monica Pillat, George Purdea, Victor Stoichita, Alexandru Surdu, Mihai Sora, Marin Tarangul, Sorin Vieru, Vasile Dem. ZamfirescuNoica credea sincer ca, va reusi sa creeze o elita, ce se va impune in structurile de conducere a societatii si va«schimba la fata Romania».
Pleşu A. & LIICEANU t
Gabriel Liiceanu si Andrei Plesu – mi-a relatat coordonatorul contraspionajului britanic din acea perioada – si-au sporit frecventa vizitelor la «Vila 23» atunci cand Noica le-a pus in evidenta posibilitatile de a-i sprijini sa obtina burse de studii in Occident. Lunar, la sfarsit de saptamana, ii duceau alimente, presa, vesti. In mansarda rezervata filosofului sau in plimbarile prin imprejurimi, ascultau expozeurile lui Noica pe teme aparent intamplatoare si se legau dialoguri. Noica le punea probleme filosofice si le evalua opiniile. Andrei Plesu era discipolul ascultator si silitor. Gabriel Liiceanu era mai indraznet, uneori chiar usor impertinent, ceea ce isca si contradictii.
Cam asa lucra spionajul politic strategic in epoca Razboiului Rece…
Legatura lui Noica cu oamenii serviciilor speciale ale Maiestatii Sale Elisabeta a II
-a a fost obiectul constatarii flagrante. Atasatul aero al Marii Britanii la Bucuresti obisnuia – asemenea altor membri ai  ambasadei – sa se deplaseze in zona Sibiului, unde aveau «supraveghere discreta de protectie», fie erau filati ostentativ, dupa caz, sau «pe baza de reciprocitate», in raport cu tratamentul la care erau supusi diplomatii romani in Marea Britanie. Astfel a fost identificat interesul atasatului aero de a ajunge la Paltinis ca explorator singuratic, cu harta si busola, pe versantul opus celui pe care se afla drumul de acces. Intuindu-i-se directia, s-a instituit un «post de filaj montan», care a documentat intalnirea atasatului militar britanic cu Noica la o stana. Pentru neavizati, in conditii absolut in afara oricaror banuieli. Baciul stanei i-a primit si i-a omenit, le-a cantat din fluier si i-a vestit cu tulnicul atunci cand au dat sa plece, ca sa stie ajutoarele de pe coclauri sa-i apere de caini si de lupi…

Desigur, se pune intrebarea : «Prin cine si cum a lucrat Noica pentru obtinerea si nominalizarea celor doi discipoli?» Foarte ingenios, Noica le-a dat un semnal unor fundatii germane din zona de ocupatie britanica a R.F. Germania. Acestea, in numele interesului reciproc al dezvoltarii bunelor relatii romano-germane, au facut toata treaba. Cum reusea insa Noica, izolat la Paltinis, putea comunica in exterior.
Legatura lui Noica cu serviciile speciale britanice data de dinaintea celui de-al doilea razboi mondial. Prima sa sotie, Wendy Muston (fosta miss Sinaia), s-a aflat la post in Romania ca trimisa a Intelligence Service…Pana si Take Ionescu impreuna cu prima sa sotie,  britanica Bessie Richards. infiintau societati turistice, sportive, cultural-stiintifice ,in buna si generoasa traditie a spionajului britanic. Astfel Noica a fost inclus intr-un celebru « lot al spionilor britanici in Romania », cunoscut ca « reteaua Tomaziu », important agent al spionajului englez , care a primit gradul de colonel si o renta viagera drept recunoastere a serviciilor aduse Coroanei Imperiului Britanic. Tomaziu a fost extras din Romania dupa ce s-a intervenit pe canale oficiale (Julian Amery-Emil Bodnaras) pentru a i se aproba plecarea din tara…
CIORAN & MIRCEA ELIADE
In raporturile cu autoritatile, Noica era, cel putin aparent, de un conformism exemplar, intotdeauna foarte receptiv si staruitor daca putea sa contribuie la imbunatatirea perceptiei Occidentului asupra tarii sale. Il vizita frecvent la Sibiu pe Aurel Cioran, care il invita duminica la biserica, apoi il retinea la masa. « Relu » Cioran mentinea legaturile firesti cu fratele sau aflat la Paris, caruia i-a relatat despre prietenia legata cu Noica. Emil Ciorancomunica, la randul sau, cu Mircea Eliade, George Palade si cu alti mari romani de peste Ocean. Asa a aparut contextul favorabil unei « operatiuni de„recuperare… acasa‘” a filosofului Emil Cioran si a celui mai mare istoric al religiilor, profesorul Mircea Eliade. Acesta din urma chiar dorea sa revina in tara, unde traia mama sa, inaintata in varsta si aflata in intretinerea profesorului.
Si Cioran, si Eliade aveau retineri si temeri. Noica, cu exemplul Scolii de la Paltinis si contactele sale «nestingherite » in lumea occidentala, i-a imboldit sa dea curs demersurilor regimului pentru intoarcerea lor in tara. Exista si precedentul savantului Henri Coanda. […]
Revenind la mentorul Scolii de la Paltinis, trebuie spus ca in inalta ierarhie a Partidului Comunist Roman au existat persoane de o  factura intelectuala, care puteau avea dialog cu Noica. Filosoful era sensibil la acestia. In ultimii ani ai vietii lui Noica, pelerinajul discipolilor la « Vila 23 » devenise oarecum deranjant si se dorea o limitare a vizitelor si a frecventei acestora, dar nu s-au luat masuri efective de interzicere. Nici starea de sanatate nu-i mai ingaduia sa gazduiasca ori sa participe la seminarii.

COMENTARII