Capitală culturală europeană 2021 – Timisoara a castigat! Înfrângere istorică a Clujului intr-o prima analiza
Campania pentru Capitală Europeană a Culturii în 2021 s-a terminat. Juriul european a desemnat Timișoara drept propunerea României pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii în 2021. Anunțul a fost făcut de Corina Șuteu, ministrul Culturii și Steve Green, președintele juriului european care a evaluat orașele candidate, la sediul Ministerului Culturii. Iata o scurta analiza despre pierderea suferita de Cluj-Napoca. Pe cand o analiza corecta si adevarata depre modul in care s-a prezentat Brasovul care s-a pierdut pe drum in fazele preliminare derulate pentru Capitală Europeană a Culturii în 2021...
Din punct de vedere organizatoric, al strategiilor și al potențialului cultural și economic Clujul părea favorit în cursa pentru câștigarea titlului în 2021 și totuși am pierdut spre disperarea majorității clujenilor, care la aflarea rezultatului jurizării au plâns la propriu pe stradă, că Timișoara ne-a luat fața și a câștigat.
După ce am fost capitală europeană a tineretului 2015 și având cea mai mare rată de dezvoltare social-economică din România, clujenii au crezut că vor primi ca un trofeu meritat titlu de capitală culturală europeană în 2021, urmând calea de succes a Sibiului din 2007. Și totuși nu a fost așa.
Unde am greșit?
Nu sunt de acord cu comunicatul de presă al Asociației Culturale Europene Cluj 2021, în care se marșa triumfalist cu un vom ”merge mai departe cu proiectele noastre” de parcă nu am fi fost înfrânți în cursă, ci câștigători laureați ai titlului. Mi s-a părut mai bărbătească poziția directorului asociației similare din Baia Mare care și-a recunoscut înfrângerea și faptul că nu a convins juriul cu dosarul întocmit de el. Deși Baia Mare nu avea logistica necesară să câștige, iar Bucureștiul faptul că fiind capitală administrativă era scos din joc. Bătălia s-a dat în realitate între Cluj și Timișoara, iar orașul nostru drag a pierdut, nu a câștigat.
Eu cred că o analiză lucidă a greșelilor Clujului din dosarul de candidatură la titlu de capitală europeană ar fi mai corectă și utilă decât o abordare triumfalistă, deși am pierdut… Clujul nu a fost ales capitală culturală europeană, lucru care duce la pierderea prestigiului orașului, a sute de milioane de euro ce trebuiau să vină din proiecte culturale și turism.
Această înfrângere istorică a știrbit prestigiul Clujului în România. 
De câțiva ani am atras atenția că avem o prea bună părere despre noi, o prea mare autosuficiență și ne credem un fel de ”buricul pâmântului” din România, fapt ce ne atrofiază spiritul critic și o analiză exhausivă asupra noastră și a capacităților pe care le avem. Viziunea triumfalistă ne împiedică să vedem unde greșim și astfel să observăm unde am greșit pentru a ne îndrepta. Din punct de vedere cultural am confundat în ultimii ani actul de cultură de calitate cu divertismentul. Am crezut că dacă se transformă orașul într-un club uriaș de divertisment asta înseamnă și cultură. E ca și cum am compara Untold cu Festivalul George Enescu, ultimul fiind cultură pură, primul doar divertisment festivalier.
In municipiul Cluj-Napoca cultura se confundă prea mult și foarte des cu divertismentul și ”events”-ul, iar autoritățile locale nu promovează artiștii, scriitorii sau istoricii în proiecte culturale de valoare, ci doar o serie de ong-uri conduse de manageri care nu au nicio legătură spiritul cultural-atistic, ci doar cu specializarea entertainment în căpușarea banului public.
La aceasta se mai adaugă și o „zgândărire a rănilor” istorice ale orașului, cu plăcuțe bilingve sau concerte în care se scandează Trianon. Posibil ca juriul să fi evitat nominalizarea Clujului și datorită faptului că acest oraș nu a reușit să rezolve ca și Timișoara problema conviețuirii etnice. În orașul de pe Bega nu au fos scandaluri cu plăcuțe bilingve sau concerte revizioniste nostalgice. O parte din ong-urile clujene, de altfel abonate substanțial la banul public, au creat o stare de tensiune în Cluj-Napoca, posibil observată de membrii juriului care au evitat prin nominalizarea Timișoarei, să transforme capitala Ardealului într-un câmp de bătaie pentru bilingvism, lucru care nu este și nu sună european în Uniunea Europeană a anului 2021. 
Cluj-Napoca a marșat prea mult pe multiculturalism, deci pe atomizarea socială și etnico-religioasă, în schimb Timișoara a accesat modelul inter-culturalismului, adică al armonizării și atenuării asperităților inter-etnice.
Sloganul simplist ”Servus” al Clujului nu avea cum să fie mai atractiv decât cel mai sofisticat al Timișoarei: ”Luminează orașul prin tine”. Opera din Timișoara a fost port-drapelul câștigării cursei, noi, clujenii, cu festivaluri de divertisment nu aveam cum să fim percepuți ca oraș cultural. De aceea, cred că avem nevoie de o analiză serioasă a înfrângerii în cursa pentru capitală culturală europeană, de asumarea răspunderii, și nu de felicitări, consolări și un triumfalism care nu-și are rostul, asta pentru a ne putea îndrepta greșelile pe viitor și a candida din nou cu șanse reale de reușită la un proiect european. Înfrângerea este o ocazie să ne facem autocritica, să învățăm din greșeli și să propunem un alt model cultural și inter-cultural al municipiului Cluj-Napoca, dincolo de divertisment și asperitățile inter-lingvistice.
Ionuț Țene
Au evenimente la Cluj de zici ca tot anul e capitala culturala.Mai lase si la altii.
Pentru mine analiza facuta in articol este clarificatoare. Desi nu sunt un fan a municipiului de pe Bega, trebuie sa recunosc a „investit” mult mai mult, a muncit, a stiut sa implice mai multe resurse (umane, materiale, etc) si a castigat. Tristetea mea (desigur nu intereseaza pe nimeni acest lucru) nu e ca a pierdut Cluj-Napoca ci ca Brasovul a ramas departe de cele doua localitati aflate in finala pe Romania. Ca nimeni din zona politica sau/si administrativa nu a incercat sa se mobilizeze pentru a raspunde de ce nu au reusit mai mult cei care s-au ocupat ca orasul de sub Tampa sa castige competitia – Capitală culturală europeană 2021. Dincolo de o tratare formala a participarii intr-o astfel de competitie, am ramas tot timpul cu impresia ca tot ce s-a facut pe aceasta directie nu a fost altceva decat sustinerea electorala a unui anumit candidat. Si a mai luat un mandat, o bifa in CV-ul sau si un mare minus in dezvoltarea Brasovului. De fapt de peste un deceniu si jumatate cam totul se trateaza electoral si dupa VOT totul se uita, proiecte, programe, promisiuni. Tot electoral s-a tratat si investitia in aeroport, Cancescu pacalind brasovenii, iar cetatenii platind patru mandate de presedinte pentru acest individ mediocru si penal. Electorala a fost si promisiunea unui nou stadion. Cum tot electoral afost bifata promisiunea unei rampe ecologice in zona Fagaras-Rupea. Etc. Etc. Ce facem? Hai sa luam in serios lucrurile si sa trecem la o analiza pertinenta a esecului din aceasta vara. Analiza trebuie facuta si asta cat mai repede. In plus se impune realizarea unui raport pe fiecare institutie implicata. Apoi totul trebuie sa fie facut public ca un exemplu de vointa ca se doreste schimbarea paradigmei si la Brasov. Acesta va fi un prim pas pe directia unei schimbari asteptate si necesare in dezvoltarea Brasovului (Judet si localitati).
Vedeti ca are parintii prin jud.Mures!!
Boc n-a facut latina la cursurile U.T.C.-iste !!
Servus (în germană ,croata , cehă) , în maghiară szervusz, în poloneză serwus) este o formă banala de ,o reminiscenta verbala folosită odinioara în mod familiar în Europa Centrală și de Est Cuvântul provine din latinescul servus, care înseamnă „servitor”…. Este o elipsă a expresiei latinești…pe filiera catolica ” ego sum servus tuus „(în traducere ad litteram „eu sunt servitorul/sclavul tău”… Al lui Boc,adica,un troglodit ce n-a inteles de ce clujenii n-au inghitit sa li se bage pe gat o expresie pe post de „simbol” mai degraba maghiara!
De la cuvântul latinesc înrudit sclavus (în traducere tot „slujitor”, „servitor”) O origine similară are și apelativul cu sensul de „heil !”/ „măi!”)Cred ca si de aici li s-a tras clujenilor respingerea…Formula de salut „servus” e întrebuințată ca formulă de despărțire (sau amândouă) și se regăsește în diverse forme printre altele în limbile maghiara cehă, croată, germană,, Astăzi „servus” se folosește mai degrabă ca salut informal.
Pe teritoriul României expresia este folosită de o parte din vorbitorii de limbă română stabiliți în sau originari din Transilvania si Banat , dar se întâlnește mai ales în limba maghiară ca „Szervusz!” (când se adresează unuia singur) sau „Szervusztok!” (când se adresează mai multora). În Europa expresia și derivatele ei sunt întrebuințate în mod curent pe o arie care corespunde aproximativ fostului Imperiu Austro-ungar fiind prin urmare foarte răspândită în Austria, Ungaria și Slovacia. Se întâlnește pe alocuri și în Expresia este mai degrabă considerată arhaică și nu este în uz curent.Doar un profesoras de pi la Craiova -Sabin Gherman – incult,cu pretentii logoreice de istoric o foloseste pe post de „marca ardeleneasca”,De ce se vrea ardelean derbedeul asta,cand are radacini oltenesti?