Ce caută românii în Ardeal, când Adam și Eva au fost unguri,...

Ce caută românii în Ardeal, când Adam și Eva au fost unguri, ca și Homer și Hercule ?

‘Istoria este produsul cel mai periculos pe care l-a elaborat chimia creierului uman. [….] Acest proces predispune popoarele la reverie, le ameţeşte, le dă iluzia unui trecut, le supralicitează reflexele, le ţine cu rănile deschise, le tulbură liniştea, le îmbolnăveşte de grandomanie sau de mania persecuţiei şi face ca naţiunile să devină încrâncenate, brutale, insuportabile şi vanitoase. „, scria Paul Valéry
De-a lungul timpului,mai ales istoricii maghiari nu s-au dat în lături de la a falsifica chiar grosolan istoria, tocmai pentru a induce în mintea conaţionalilor lor astfel de iluzii.Falsificările istoricilor maghiari care ne deranjează cel mai mult pe noi românii sunt cele referitoare la originea poporului nostru. Este cunoscută teoria austriacului Roesler, îmbrăţişată doar de  istorici unguri, conform căruia…românii , ca popor, s-au format la sud de Dunăre, după care au urcat, pâs-pâs , în actualele teritorii, inclusiv în Transilvania, unde au ajuns …trecând, „pe furiş”, munţii, mai ales după Marea Năvălire Tătară, de la 1241Istoricii români au dovedit cu documente şi mărturii arheologice, că poporul român a luat naştere pe actualul teritoriu al său şi că românii existau în Transilvania la venirea acolo a ungurilor. Pentru ca nu aveau de unde veni… Erau „pamanteni”! 
Pledează în favoarea acestui adevăr chiar  cronicari unguri de referintza: Anonimus şi  Simon Kézai, la care se adaugă cele ale cronicarului rus Nestor. Mărturiile acestora, mai ales cele referitoare la români, sunt considerate, de către istoricii pomeniţi, simple legendeca si cele care au stau la baza reconstituirii de către ei a începuturilor istoriei ungurilor…
 Nici o naţiune fără falsificarea propriei sale istorii” susţinea Ernest Renan, citat cu schepsis  de Paul Lendvay în cartea sa de mare succes intitulata aparent neutru:UNGURII!  Istoricul austriac Paul Lendvai,un publicist evreu, altfel foarte destept,originar din Budapesta , dar evadat din Ungaria in 1956, cand cu Revolutia anticomunista… Pentru a nu cădea în acelaşi păcat, dar dezbracand haina de maghiar, doar pana la… cămasă, (care-i mai aproape…) încearcă cumva să spună lucrurilor, mai pe nume; insa, conştient sau inconştient, nu reuşeşte s-o facă complet. Îndrăzneşte câteva demitizări, dezvăluie câteva adevăruri inconfortabile pentru unguri, face caracterizări dure la adresa lor, dar şi reia câteva teze uzate  ale istoriografiei maghiare.
Probabil că cele mai grosolane exagerări privindu-i pe unguri îi aparţin pseudo-istoricului István Horvát (1784-1846), care a afirmat că… Adam şi Eva au fost unguri, că în paradis se vorbea…evident, ungureşte, că Homer şi Hercule au fost şi ei… unguri şi că ungurii străvechi erau nişte uriaşi, numiţi „giganţi” sau „titani”! Faptul că acest”ciudat” (István Horvát n.n.) a fost între 1823 şi 1845 ditamai profesor universitar la Pesta şi că aceste absurdităţi rostite de la catedra ,faceau sali  arhipline , receptive, „spune ceva despre autoportretul optimist al naţiunii”, scria Szerb (1901-1945- cunoscut savant şi scriitor n.n.) citat de autorul Lendvay, care adaugă: Şi exact acest optimism bolnavicios „a pregătit atâtea uluitoare decizii politice greşite ale generaţiei care venea…
Romancierul Jókai Mór,
  susţine si el  o chestiune de bun simţ: …. legenda şi istoria se întreţzes în aşa fel, încât trebuie ori să le acceptăm în întregime, aşa cum face opinia publică maghiara, ori, firesc, să le respingem în totalitate. Vorbind despre Marea Năvălire Tătară de la 1241Paul Lendvai menţionează: Populaţia slavă din Ungaria de Sus precum şi secuii şi românii din zona Transilvaniei au scăpat în mare măsură neatinşi.  Contrazicăndu-l în felul acesta pe Roesler, e de la sine înţeles că acei români existau acolo „din totdeauna” şi, dacă i-a citat, înseamnă că erau destui de mulţi…
Insistând si el pe ideea că românii din Transilvania au venit din afară, Paul Lendvai mai afirmă că în timpul celor 170 de ani (1526-1698) în care cea mai mare parte a Ungariei a fost sub stăpânire turcească –cea mai mare catastrofă din istoria ungară, spune el –  s-a înregistrat o scădere a ponderii ungurilor în totalul populaţiei din regat. Faptul este pus  pe seama masivului aflux (!?) de români din Muntenia ,  afirmatie la fel de” urechista”si neverosimila: În acest timp, pătrund aici sau sunt colonizaţi români şi sârbi…Intrebarea e, de

 ce – ca ar fi trebuit un motiv !  dar mai ales   de catre cine sa fie „colonizati” romanii? 
 Noi credem că pentru  presupusa „colonizare” a românilor ar trebui să existe documenteaşa cum ele există pentru colonizarea germanilor,sau invazia hunilor, de exemplu. Maghiarii sustin de-a surda , mai departe o… „colonizare tăcută” de la sfârşitul secolului XVIII: În nord, veneau în ţară doar  careva mii de slovaci şi ruteni, dar în Est şi Sud- Est românii  în Transilvania formau deja majoritatea absolută. Fapt adevarat, pentru ca  erau acolo,un bloc etnic masiv  din todeauna,nu adusi de undeva,precum sasii !!
După catastrofele militare si politice de la sfârşitul Evului Mediu şi în urma stăpânirii turceşti, ponderea maghiarilor ,niciodata numerosi , nu se  mai ridica decât la maxim 35 până la 37 la sută. Ne întrebam ce-i putea determina pe românii din Sud să …”navaleasca” în Transilvania, unde exploatarea ţăranilor de către nobilimea maghiara era cruntă, dovadă a marilor răscoale din acea perioadă:cea condusă de Horea, Cloşca şi Crişan (1784) sau Razboiul taranesc  a lui Gh. Dozsa, mai inainte? Ne mai întrebam, cum puteau să treacă graniţa … mii si mii de familii de români, cu copii mici, cu… căţei şi purcei, fără să fie împiedicaţi s-o facă? Să nu uităm că la graniţa de Est a Principatului erau secuii – pusi grăniceri de la stabilirea lor acolo – iar de-a lungul celorlalte graniţe au fost colonizaţi sași si șvabi, tocmai  pentru a le păzi ?
Există însă multe dovezi că exact în acea perioadă, o mulţime de români proveniţi din Transilvania s-au stabilit în Ţara Românească. Dovezile constau în numeroasele localitati si sate intregi de pe versantul sudic al Carpaţilor Meridionali, populate cu „ungureni”, care şi-au păstrat până în zilele noastre portul şi obiceiurile cu care au venit acolo. Pe de altă parte, ceangăii din Moldova sunt alta dovada a trecerii secuilor dincolo de graniţă si din motive religioase, din cauza temerii tinerilor de încorporarea forţată în armată imperiala şi a  foametei din Ungaria şi Transilvania.
Se ştie că s-a încercat ( şi se mai încearcă încă) să se susţină o identitate veche…si comuna dintre secui, huni şi maghiari. Dar secuii nu sunt rude cu hunii, ci mai degraba cu romanii – originea şi evoluţia lor rămânând până în ziua de azi mai degrabă o problemă deschisă. destui istorici neagă azi orice legătură între huni şi maghiari. 
Referitor la originea românească a lui Iancu de Hunedoara şi a fiului său, Matei Corvin,istoricul  Paul Lendvai încearcă si el să restabilească adevărul. Citez: se înscrie, desigur, printre multele contradicţii uimitoare din istoria acestei ţări faptul că în momentele cruciale s-au ivit strategi, oameni de stat sau poeţi al căror „arbore genealogic” şi devenire nu se pretează nicicum la teorii naţionaliste şi cu atât mai puţin la unele rasiste.
Astfel Hunyadi se trage şi el dintr-o familie pur românească (după unele izvoare şi slavă) emigrată din Tara Românească în Transilvania. Numele unguresc vine de la Vajdahunyad (astăzi Hunedoara) Această cetatedeosebita împăratul Sigismund i-o face cadou lui Voicu, tatălui lui Iancu, un român din mica nobilime. Această realitate continuă să fie negată de către unii istorici, scriitori şi oameni politici unguri, în loc ca ea să fie considerată ca o punte de legătură între unguri şi români, obligaţi de istorie şi geografie să trăiască unii lângă alţii sau amestecaţi unii cu alţii.
 Inegalitatea socială şi nedreptăţile sociale , etnice şi religioase din Ungaria şi Transilvania Evului Mediu, ale cărei victime era şi românii ardeleni majoritari, au fost dintre cele mai mari.
Mai ales după răscoala condusă de Gheorghe Dozsa (1514), când Dieta maghiară a votat „Codul tripartit” sau Tripartitum, cum este cunoscut el, care şi-a păstrat valabilitatea până în 1848,si cand nedreptăţile sociale au atins apogeul. Nobilimea  maghiara i-a condamnat astfel  la „iobăgie perpetuă” pe toţi ţăranii pentru „necredinţa” lor. Li s-a contestat dreptul la orice proprietate: din acel moment, nici o lege şi nici un tribunal nu-i mai apăra pe iobagi în faţa nobilimii. Răscoala a fost înăbuşită cu sălbăticie, în stilul năvălitorilor asiatici (unguri, tătari, turci etc)  În secolul XVII, în ciuda faptului că reprezentau în Transilvania propriu zisă elementul etnic majoritar, românii erau discriminaţi.
Credinţa ortodoxă a românilor trecea drept religie „tolerată”, pentru că românii nu erau acceptati ca o naţiune reprezentată în Dietă (aşa cum, începând din 1437, era cazul nobililor unguri, al secuilor şi al saşilor), adică ortodoxia putea fi într-adevăr practicată liber, dar… adepţilor ei li se refuza total egalitatea de drepturi politice.

NICI UN COMENTARIU

Lasa un comentariu