Ce om! Ce, om?
Motto
”Îmi aduc aminte că stăteam lângă gropile pline de cadavre însângerate…
cineva a întrebat <<Ce facem cu acest gunoi putrezit?>>
asta m-a făcut să-l privesc ca pe o marfă.
”Franz Stangl comandantul lagărelor de exterminare Sobibor şi Treblinka
Anumite fapte ale prezentului au darul de a te împinge să cauți echivalent al lor în istorie.
Este cazul inumanei lipse de reacție a lui Klaus Iohannis atunci când în imediata lui apropiere, la un discurs de Ziua Marinei, a leșinat o femeie – soldat din garda de onoare. Era imposibil să nu fi văzut incidentul, deoarece s-a petrecut la doar 5-6 metri în sud-estul lui iar agitația iscată nu lăsa loc de dubii.
Femeia respectivă, întâmplător afro – americană, negresă, a fost prinsă în brațe de camarazii ei, până când a apărut de urgență o echipă de brancardieri cu o targă. În timpul acesta președintele Iohannis și-a continuat imperturbabil discursul, fără nicio tresărire sau gest de compasiune, iar când a terminat de vorbit a plecat indiferent, robotic, ocolind grupul agitat al celor care îi acordau femeii primul ajutor fără măcar a arunca o privire în direcția aceea.
Imediat lacheii săi liberali s-au grăbit să-l scuze. Vicepreședintele PNL Virgil Guran a declarat că este exagerată reacția publică generată de cazul de la Ziua Marinei, când un militar a leșinat lângă Klaus Iohannis și șeful statului nu s-a întors către el. „Nu a observat. Presedintele era atent la discurs, nu a observat”.
Te întrebi: până unde poate merge nesimțirea unor politicieni dacă nu au nici cea mai mică problemă să te mintă în față știind că există imagini care îi contrazic?
„Nu a observat”? Poate în prima clipă nu o fi observat. Deși rumoarea produsă era imposibil de ignorat. Dar, după aceea, când prin stânga președintelui, prin fața lui, aleargă diverse persoane pentru a acorda primul ajutor soldatului leșinat, nici atunci să nu fi observat? Cu suprem dispreț, cu aroganța lui de cozoroc înalt, coboară de la pupitru întorcând spatele locului fierbinte și face un ocol, tocmai ca să evite orice apropiere.
Este aceasta, oare, o reacție de om normal? Măcar de om?
Această carcasă deșertică nu ascunde nimic biologic. Totul în ea e nisip, cuarț, apret de doc de izmană, scrâșnet, rânjet.
Iar unii îl vor președinte pentru încă un mandat. Unii la fel de sensibili, patrioți, inteligenți, spontani și, mai ales, onești ca el.
Pentru Franz Stangl sutele de mii de evrei uciși de el la Sobibor şi Treblinka nu erau altceva decât o marfă. Un gunoi putrezit.
Oare pentru Klaus Iohannis negresa aceea leșinată la doi pași de el ce-o fi fost? Probabil o simplă pată de culoare pe care a șters-o instantaneu din memoria lui lavabilă cu o lavetă de îndepărtat gunoaiele putrezite.
