Cercetătorul Ferenczy Gyorgy: Secuii nu sunt unguri!!
Într-o carte devastatoare pentru interesele extremismului maghiar, numită “Maghiarimea din Transilvania și Revizionismul”, cercetătorul Ferenczy Gyorgy face afirmații incendiare despre realități istorice care le stau în gât celor ce vor să mențină falsul istoric asupra Transilvaniei și asupra identității secuilor.
Înainte de a vă prezenta câteva fragmente din carte, vă vom oferi un citat dintr-un alt autor maghiar: “Secuii se deosebesc de unguri în aproape toate obiceiurile, legile și felul lor de a trăi, afară de religie și nu se aseamănă nicidecum, nici ca limbă, când vorbesc după chipul strămoșilor.” (Anton Verancsics, 1504-1578)
Fragmente din introducerea cărții “Maghiarimea din Transilvania și Revizionismul”:
“Potrivit izvoarelor germane (Annales Regni Francorum, Poeta Saxo, Analele Fuldense etc) secuii sunt urmașii avarilor de neam turcic sau oguz care au întemeiat două puternice kaganate în Panonia, în anii 567-587 și 675-680 (…)”(…)“Trăind în Ducatul
Bihorului, secuii au luptat în 903 și la începutul lui 904, ca aliați ai lui Menumorut, împotriva maghiarilor și aliaților lor. (…) Arpad și-a revizuit politica (față de secui – n.m) trimițând emisari din rândul aliaților turcici, secuilor și a reușit să îi cumpere. Din anul 904, de când s-au prezentat în tabăra de campanile a lui Arpad de la Korogy, secuii vor deveni vârful de lance al ungarilor. (…)”
“Regiunea românească pe care, astăzi, ungurii și ungurizații o revendică în limba ungară (nu secuiască, avară), în numele defuncților secui, drept Ținut Secuiesc, adică… unguresc de la Adam și Eva, era numită de Cancelaria Ungară în 1222 “Țara românilor sau a secuilor”, pentru că puțin numeroșii secui erau așezați în mijlocul băștinașilor români în munții de margine. (…)”
Despre maghiarizarea secuilor:
“(…) Aceeași situație și în cazul adevăraților secui. Entitate etnică distinctă la 1437 când s-a înființat “”, 441.636 la recensământul din 1910, circa 5.000 în 1972, circa 1.200 în 1992 și doar… 299 la recensământul din 2002. Restul? N-au devenit români, ci
“unguri”; adică, pardon, maghiari. Și tot atâția, în frunte lu Levente Borbely din Cristur și al său “Forum al Tinerilor Secui”, mult hulit de “cei trei mușchetari” stalinisto – horthysti Laszlo Tokes, Marko Bela, Gyorgy Frunda si Szasz Jeno, mai știu că până nu demult aveau o limbă proprie, total diferită de cea maghiară, adică ungară.”
Iată, în puține cuvinte, povestea maghiarizării secuilor, povestea ștergerii adevăratei lor identități… Alături de românii din Transilvania, secuii au fost, la rândul lor, victime ale maghiarizării forțate.
http://daniel-roxin.ro/
Înainte de a vă prezenta câteva fragmente din carte, vă vom oferi un citat dintr-un alt autor maghiar: “Secuii se deosebesc de unguri în aproape toate obiceiurile, legile și felul lor de a trăi, afară de religie și nu se aseamănă nicidecum, nici ca limbă, când vorbesc după chipul strămoșilor.” (Anton Verancsics, 1504-1578)
Fragmente din introducerea cărții “Maghiarimea din Transilvania și Revizionismul”:
“Potrivit izvoarelor germane (Annales Regni Francorum, Poeta Saxo, Analele Fuldense etc) secuii sunt urmașii avarilor de neam turcic sau oguz care au întemeiat două puternice kaganate în Panonia, în anii 567-587 și 675-680 (…)”(…)“Trăind în Ducatul
Bihorului, secuii au luptat în 903 și la începutul lui 904, ca aliați ai lui Menumorut, împotriva maghiarilor și aliaților lor. (…) Arpad și-a revizuit politica (față de secui – n.m) trimițând emisari din rândul aliaților turcici, secuilor și a reușit să îi cumpere. Din anul 904, de când s-au prezentat în tabăra de campanile a lui Arpad de la Korogy, secuii vor deveni vârful de lance al ungarilor. (…)”“Regiunea românească pe care, astăzi, ungurii și ungurizații o revendică în limba ungară (nu secuiască, avară), în numele defuncților secui, drept Ținut Secuiesc, adică… unguresc de la Adam și Eva, era numită de Cancelaria Ungară în 1222 “Țara românilor sau a secuilor”, pentru că puțin numeroșii secui erau așezați în mijlocul băștinașilor români în munții de margine. (…)”
Despre maghiarizarea secuilor:
“(…) Aceeași situație și în cazul adevăraților secui. Entitate etnică distinctă la 1437 când s-a înființat “”, 441.636 la recensământul din 1910, circa 5.000 în 1972, circa 1.200 în 1992 și doar… 299 la recensământul din 2002. Restul? N-au devenit români, ci
“unguri”; adică, pardon, maghiari. Și tot atâția, în frunte lu Levente Borbely din Cristur și al său “Forum al Tinerilor Secui”, mult hulit de “cei trei mușchetari” stalinisto – horthysti Laszlo Tokes, Marko Bela, Gyorgy Frunda si Szasz Jeno, mai știu că până nu demult aveau o limbă proprie, total diferită de cea maghiară, adică ungară.”Iată, în puține cuvinte, povestea maghiarizării secuilor, povestea ștergerii adevăratei lor identități… Alături de românii din Transilvania, secuii au fost, la rândul lor, victime ale maghiarizării forțate.
http://daniel-roxin.ro/
Românii din Evul Mediu vorbeau „limba getică”. O spune un scrib MAGHIAR
Mulțumită unei expuneri susținută de academicianul Ioan Aurel Pop, rector al Universității Babeș Bolyai din Cluj Napoca, ajunge în spațiul public o informație deosebit de interesantă, scoasă din documentele Evului Mediu Transilvan.
Astfel, „în 1592, adică în secolul în care comisarii imperiali se temeau că se unește Maramureșul cu Moldova, boierii se strâng într-un sfat, în Târgul Sighetului, și judecă situația hotarelor satului Borșa, care e aproape de culmea munților și de frontiera fixată cu Moldova. În acest document din 1592, redactorul lui, care era un scrib maghiar umanist, zice „Acuma n-am ce face, că hotărnicirea nu v-o pot da în latinește, că oamenii ăștia vorbesc SERMO GETICUS, adică limba getică” (Academician Ioan Aurel Pop)
Faptul că, în continuare, academicianul Ioan Aurel Pop, un susținător al tezei romanizării dacilor, caută să demonstreze că așa numita limbă getică este de fapt limba latină a urmașilor daco-romanilor și că dacii liberi din Maramureș erau tot daci romanizați, eventual veniți aici din Dacia Romană, este o altă poveste. Se pare ca dl Iona Aurel Pop greșește fundamental susținând în continuare această teză dar, ținând cont de modul în care tratează istoria medievală a românilor din Transilvania și modul în care l-a desființat cu argumente stiintifice pe Lucian Boia, nu mă îndoiesc de onestitatea intențiilor sale.
Dincolo de asta, argumentele împotriva romanizării geto-dacilor sunt mult prea solide iar DEX-ul, dacă este să îl privim din perspectiva Dicționarului Etimologic al Limbii Române pe baza cercetărilor de indo-europenistică scris de Mihai Vinereanu, se dovedește o catastrofă științifică.
Peste toate, o serie de lingviști din Spania și Franța ne spun, la rândul lor, că LIMBILE ROMANICE nu vin din latină. Și o fac cu argumente științifice.
Revenind la scribul maghiar care ne spune că „Acuma n-am ce face, că hotărnicirea nu v-o pot da în latinește, că oamenii ăștia vorbesc SERMO GETICUS”, ne întrebăm în mod firesc: oare să nu fi fost în stare acest scrib, vorbitor și de latină, să facă diferența între limba latină cultă și limba românilor, ținând cont de ce dorește să ne demonstreze Ioan Aurel Pop?
Oare cum am putea crede că dacii liberi, ăia care au atacat Imperiul Roman două sute de ani după cucerirea unei părți din Dacia, s-au și romanizat în același timp, într-o schizofrenie demnă de romanele lui Kafka? Adică, cu o mână se luptau cu romanii și cu cealaltă se romanizau…
Peste toate, ar fi de meditat asupra gândurilor unor personalități importante ale secolelor trecute, care i-au cunoscut bine pe români:
„Acesti volohi nu sunt nici romani, nici bulgari, nici wölsche, ci vlahi, urmaşi ai marii şi străvechii seminţii de popoare a tracilor, dacilor şi geţilor, care şi acum, îşi au limba lor proprie şi cu toate asupririle, locuiesc în Valachia, Moldova, Transilvania şi Ungaria în număr de milioane.” (Schlözer, Russische Annalen- sec XVIII)
„Dachii prea veche a lor limbă osebită având, cum o lăsară, cum o lepădară aşa de tot şi luară a romanilor, aceasta nici să poate socoti nici crede.” (C. Cantacuzino)
