Cine a fost Pacepa: un trădător abject sau un patriot care şi-ar fi servit ţara?

Fizionomia lui Pacepa – secret de stat al SUA ? Tot timpul, atât în anumite intervenţii ale lui Pacepa – articole de presă, interviuri, cărţi publicate – se caută să se construiască imaginea unui om foarte important pentru America, sprijinit şi protejat de serviciile secrete americane. Oare chiar aşa să fie? Se duce de râpă SUA, sau se prabusea Ro., dacă nu era salvatorul Pacepa? Cunoscătorii ştiau că atunci când se invocă autorităţile americane este vorba despre „Lumea Liberă Românească” din New York sau despre anumiţi români anonimi din SUA ..Este un lucru cunoscut că persoane de genul lui Pacepa caută să se învăluie în mister, fiindcă doar aşa devin interesanţi pentru opinia publică. Întreţinerea artificială a aceste enigme duce la creşterea ratingului.

Tot ceea ce afirmă Pacepa sau cei care întreţin imaginea lui este greu de verificat, dacă nu chiar imposibil. Pacepa, chiar dacă este greu de crezut, nu s-a întâlnit niciodată cu membrii redacţiei „Lumea Liberă Românească”, dar nici cu alţi români din State, cu ziariştii care i-au făcut publicitate şi audienţă, cu avocaţii săi. Tot acest comportament a fost subordonat unui singur scop – crearea unui mit în jurul său, inclusiv cel legat de operaţiile estetice de schimbare a fizionomiei. Pacepa nu a acordat niciodată un interviu public, lucru de înţeles, pentru că i-ar fi creat probleme din cauza întrebărilor incomode, pe care nu le putea controla, polemici, etc. De fiecare dată, acesta a preferat situaţii sigure, create de el, cu ziarişti favorabili.

Pacepa, de-a lungul timpului, cu bună ştiinţă a întreţinut o imensă minciună despre rolul său în căderea comunismului din România. Dar, să vedem care a fost realitatea.

După plecarea lui Pacepa, până prin 1985, relaţiile dintre România şi SUA, nu numai că nu au scăzut, dar au cunoscut un curs ascendent, atât pe plan economic, dar şi politic.

Declaraţiile unor oameni politici de frunte americani sunt martore a acestui curs, iar componenta economică a relaţiilor bilaterale anuale româno-americane era de un miliard de dolari. Mai mult, contactele pe linie militară dintre România şi SUA au avut un curs similar, până prin 1987. Declinul a intervenit pe la mijlocul anului 1987 ca urmare a refuzului lui Ceauşescu de a răspunde favorabil cerinţelor americane privind respectarea drepturilor omului, a libertăţilor religioase.

Compartimentarea şi secretizarea strictă a muncii în acest domeniu a limitat trădarea lui Pacepa. Desigur, acesta a cunoscut anumiţi şefi subordonaţi lui, organigrama instituţiei, şefi de rezidenţe externe, dar aceştia erau cunoscuţi înainte de americani, persoanele respective acţionând sub acoperire diplomatică. De exemplu,Pacepa nu a cunoscut agenţii de teren, pe cei deplin conspiraţi. Trădarea a afectat,desigur si securitatea şi spionajul românesc, dar mai mult pe plan mediatic…datorita „zgomotului” produs!

Structurile de informaţii româneşti şi-au revenit rapid şi şi-au continuat nestingherite activitatea.Ciudat este că, în alte cazuri similare cu a lui Pacepa, americanii şi-au spus părerea vis-a-vis de valoarea informaţiilor furnizate de defectorii respectivi. Recent, SUA a dezvăluit că informaţiile provenite de la un defector polonez celebru, Kuklinski, au prevenit Sindicatul Solidaritatea de intenţia instaurării legii marţiale, dar şi cu privire la pregătirea trupelor Tratatului de la Varşovia în vederea declanşării unui conflict militar în Europa Occidentală. În cazul informaţiilor furnizate de Pacepa, americanii păstrează o tăcere care devine pe zi ce trece tot mai stânjenitoare…

Mai mult, în ultima perioadă Pacepa a aruncat pe piaţă nişte poveşti pe care nici un copil de grădiniţă nu le poate crede. Sunt de râsul curcilor poveştile cu agenţii români cu… „big-penisuri” (probabil că erau ciobanii luaţi din vârful munţilor), despre… spioanele cu sexul-strâmt, românce etc. Mai nou, a mai scos o aberaţie pe piaţă, aceea că însuşi … Putin ar fi pus o recompensă uriaşă pe capul lui. Probabil că recompensa a fost pusă din cauza faptului că Pacepa şi-a propus să … rezolve ceea ce nu a reuşit să stabilească justiţia americană, culisele asasinării lui Kennedy. Când mai auzi şi de faptul că fizionomia lui este „secret de stat în SUA” , sau că el este „ţarul” industriei de autoturisme din România,omul care a furat planurile Daciei 1100 … dupa ce nu o mai producea nimeni,îţi vine să-ţi dai palme şi să te gândeşti la pilda cu mărimea Grădinii Domnului şi câţi dobitoci sălăşluiesc în ea…

Multe din afirmaţiile lui Pacepa se contrazic, iar anumite mijloace tehnice specifice unui serviciu secret apar în poveştile lui, chiar înainte de a fi inventate… Într-un interviu, dat probabil sub acoperire „Jurnalului Naţional”, în 2008, Pacepa afirma: „.. la 28 iulie 1978 când am ajuns în Statele Unite ca un om liber, am adus cu mine doar hainele cu care am fost îmbrăcat, o fotografie a fetei mele, o adâncă înţelegere a comunismului şi o dorinţă de a spune întregii lumi ce se petrece la vârful piramidei din România lui Ceauşescu…..”. În convorbirea cu Lucia Hossu-Longin, consemnată în cartea „Faţă în faţă cu generalul Ioan Mihai Pacepa”, lansată la editura Humanitas în iunie 2009, acelaşi Pacepa afirmă: „… în 1978 mi-a fost ruşine de mine şi m-am rupt, am plecat şi nu mi-am luat nici măcar o haină în spate. Am plecat în cămaşă şi pantaloni… ăsta a fost sfârşitul relaţiilor mele cu comunismul. Da, am fost corupt…”

.Desigur, Pacepa nu va vorbi niciodată de crimele reale pe care le-a comis pe vremea când îl slujea pe Ceauşescu,apropos de asasinarea unor dizidenţi sârbi la Hotel „Dorobanţi” din Bucureşti. El, prin tot ceea ce spune, încearcă să se transpună într-un arhanghel…chiar si mincinos , al luptei anticomuniste.Si totusi  i s-au înapoiat gradul şi bunurile.De ce? Toată această activitate neobosită a lui Pacepa, prin care încearcă să-şi construiască o aură de erou anticomunist, de om care… l-a dat jos pe Ceauşescu, care a răsturnat comunismul în Europa de Est, nu a avut până la această dată decât o singură consecinţă. În 7 iulie 1999, Curtea Supremă a României a emis Decizia nr. 41, prin care au fost anulate condamnările la moarte date lui Pacepa. Prin aceeaşi decizie i s-a înapoiat gradul de general şi restituite bunurile ce i-au fost confiscate !. Iniţial, aceste decizii nu au fost puse în aplicare, acest fapt declanşând o adevărată campanie pe plan internaţional de condamnare a României. În decembrie 2004, guvernul român de la data respectivă i-a reacordat tacit gradul de general.

Poate că nu este lipsit de interes faptul că în toată această perioadă de timp cât s-a încercat reabilitarea lui Pacepa, oficial şi nu numai, guvernul american nu a scos nici un cuvânt. A lăsat ca lucrurile să curgă de la sine, iar peste întreaga poveste să se aştearnă uitarea. Iar cuvintele unui diplomat american, care susţinea că „Pacepa nu a trădat, Pacepa a fost doar retras de la post” este un fapt care a schimbat fundamental datele problemei. Se pare că declaraţia respectivă a fost prima şi ultima luare de poziţie oficială a americanilor în ceea ce istoria numeşte exact „Trădarea lui Pacepa”.

Zaharia Cotoc