Clona Băse, cu bădărania, ipocrizia, șmecheria și mizeria sa morală ar fi...

Clona Băse, cu bădărania, ipocrizia, șmecheria și mizeria sa morală ar fi visul cel mai urât al unei națiuni!

0 12

Chiar dacă a postulat enunțul amenințător, apt să dea fiori: „O să caut unul ca mine!“, sugerînd o posibilă clonă a sa în fruntea partidului, în sinea lui, Băsescu e conștient că nici cei mai abili, mai profesioniști și mai bine dotați geneticieni n-ar fi în stare să reproducă, într-un alt exemplar, caracteristicile ticăloșiei pure înscrise în ADN-ul originalului. De unde și  jocul de glezne, cu care ține treze urechile și ochii acelor canale media care mai dau vreun ban și importanță efortului său neobosit de a ne aminti că există, odată cu certitudinea că ipocrizia și bădărănia îi sînt mereu treze, în funcțiune, la locul lor.
Chestiunea cu clona lui Băsescu rămîne gluma cea mai sinistră auzită vreodată în spațiul mediatic carpato-danubiano-pontic, chiar dacă e drapată, în paginile Cotidianului, în simbolistica unui reușit, pe cît de speculativ, demers jurnalistic. Dar și așa, presupunînd că o asemenea clonă ar putea exista astăzi, ar constata foarte repede că multe din „obiectivele“ caracterului mizer și-al setei de parvenire cu care ar fi investită s-ar dovedi caduce, inoperabile.

Flota României? Ia-o de unde nu-i! A dispărut din avuția națională prin ingineriile financiare ale originalului, pentru a apărea, cu alți proprietari și alte pavilioane pe alte meleaguri, asemenea vasului din experimentul Philadelphia. Din trecutul de navigator cu îndeletniciri și acoperire securistă, copia ar moșteni doar amintirea afacerilor și isprăvilor marinărești, iar șmecheria și iuțeala de mînă ca incendiator,  ar aștepta, în adormire, prilejul altor oportunități și grozăvii, de felul peripețiilor vechiului traficant de arme, încălcînd embargoul sub protecția rațiunilor de stat național-comunist.

Adevărul este că, ideea clonării lui Băsescu, și de-ar fi posibilă, ar reprezenta un mare deranj, o mare povară psihică și o uriașă provocare pentru lumea științifică, peste capacitățile ei. Da, pentru că setei de putere și înclinațiilor machiavelice cu care a acces în fruntea bucatelor în statul român ar trebui să-i corespundă și clonarea oamenilor de paie din preajma clonei Băsescu, care să se lase fie țepuiți, fie șantajați, reproducînd lipsa caracterului și-a onoarei, lașitățile și tentația căpătuielii ale unei întregi galerii de clonați, pe numele lor Stolojan, Udrea, Cocoș, Videanu, Blaga, Berceanu, Boc ori Daniel Moldoveanu.
Apoi, ar trebui clonați cărătorii la Cotroceni ai sacilor cu bani din afacerea ALRO, „necunoscutul“ Cășuneanu, partenerul spălării de bani, Popoviciu, darnicul antreprenor imobiliar și „beneficiarul“ vînzărilor anterioare ale odraslei notărițe, dar și fratele Mircea, cu care clona va trebui să împartă purcoiul de bani rezultați din lăcomia și premeditarea cu care ar trage pe sfoară naivitățile altui clan țigănesc.

Pentru ca visul urît al perpetuării regimului Băsescu, cel din mintea  împătimită în rele a titularului, să capete substanță, ar trebui clonate, deopotrivă, și cozile de topor: Coldea, Maior și Kovesi, Oprea, Opriș și Livia Stanciu, alături de puzderia de complici slugarnici din judecătorii și parchete, precum și conclavul conspirativ al serviciilor secrete, inclusiv militare și de telecomunicații speciale, care au pus și ar mai pune la cale măsluirea alegerilor și deturnarea voinței populare, odată cu  instaurarea statului paralel, mafiot, din zilele noastre.Oricît de mult ar părea că imaginația,  ideea clonării lui Băsescu și-a găștii sale chiar trebuie să rămînă o glumă și-atît, oricît de sinistră ar părea, dar și un avertisment și o punere în gardă că istoria, cu accidentele ei cu tot, cum e accidentul Băsescu, se poate repeta.

Cît despre intelectualii lui Băsescu și lipsa de rușine cu care l-au adulat și i-au cîntat în strune, glorificându-i abilitățile de șmenar și mardeiaș, păsîndu-le prea puțin spre deloc că susțin, încurajează, aplaudă ori asmut pornirile grobiene ale unui impostor, în schimbul sinecurilor, aceștia oricum se divid ca rîmele, se clonează singuri, se pliază și se repliază sub formă de preș la picioarele și cheremul oricărui regim.
Blestemul existenței originalului, încă resimțit ca o lungă și nemeritată penitență, e și-așa prea destul pentru țară și societatea românească
 pentru a nu încerca să ne scuturăm, ca după un coșmar, de toate consecințele răului produs de el, pentru a șterge, oricît ar fi de greu, urmele trecerii sale nefericite prin viețile noastre. Poate că începutul și primul semn al însănătoșirii societății românești, la toate nivelele, va fi ziua în care, impreuna cu complicii săi, aflați la vedere sau în umbră,, îl vom vedea pe Băsescu neclonat, ne-mbălsămat, acolo unde îi este locul: pur și simplu, în zeghe, la ZDUP!

Sursa: Cotidianul.ro

NICI UN COMENTARIU

Lasa un comentariu