Cum am devenit paşalâc

„În ciuda faptului că banii sunt returnaţi aproape imediat corporaţiilor membre ale corporatocraţiei (creditorul), ţara care le primeşte e obligată să returneze întreaga sumă, plus dobânda.
Dacă un asasin economic dobândeşte un succes deplin, atunci împrumuturile sunt atât de mari încât, după câţiva ani, debitorul ajunge în imposibilitatea de a le mai plăti. În astfel de cazuri, după modelul Mafiei, ne revendicăm partea care ni se datorează, ceea ce înseamnă, de cele mai multe ori, una sau mai multe dintre următoarele pretenţii: controlul asupra voturilor din ONU, instalarea de baze militare sau accesul la resurse preţioase, cum ar fi petrolul sau accesul la canalul Panama.
Desigur, debitorul continuă să ne datoreze bani şi, uite aşa, o altă ţară se mai adaugă imperiului nostru global.” – John Perkins, Confesiunile unui asasin economic

Studiu de caz – România
Episodul 1:
În 2004, România semnează cu Bechtel un contract pentru construcţia Autostră-zii Transilvania (Braşov-Borş) în valoare de 4.5 mld. $. În sine, lucrarea era un bir impus statului român, respectiva autostradă nefiind inclusă pe niciun coridor european, dar respectând cutumele europene de dezvoltare strict a infrastructurii din Transilvania.
În 2005-2006, ministrul Dobre, coada de topor a lui Băsescu, a stopat lucrările pentru construcţia autostrăzii, motivând că acel contract e nevo-ie să fie renegociat. După un an de negocieri s-a ajuns la un preţ de 14 mld. $, dar s-au introdus şi clauze care permiteau firmei Bechtel să nu facă nimic, dar să taxeze statul român.
Contractul cu Bechtel a fost reziliat de statul român în peri-oada în care şef la Ministerul Transporturilor era Dan Şova. Ministrul a propus ca firmei Bechtel să i se dea o despăgubire de doar 37.5 milioane $, în condiţiile în care preţul negociat cu un an în urmă cu băsescu fusese de 100 milioane $. În prezent Şova se află în puşcărie.

Episodul 2:
În 2009, Băsescu şi Isărescu au contractat de la FMI (cu o componentă de la Comisia Europeană) un credit gigantic de 20 miliarde de EURO. Partea acordată de către FMI nu a ajuns niciodată în România, ci a fost utilizată pentru achiziţia de bon-duri americane de trezorerie într-o perioadă în care economia SUA era devastată de criza economică. Prin această mişcare România îşi plătea tributul faţă de licu-rici luând credit cu o dobândă mare pentru a achiziţiona titluri de stat americane la o dobândă mult mai mică.

În ceea ce priveşte „componenta europeană” a împrumutului, aceasta a fost folosită pentru business-ul băncilor europene care controlează într-o proporţie covârşitoare piaţa bancară autohtonă. Respectivii bani au intrat în rezerva BNR pentru a împrumuta cu o dobândă anemică băncile comerciale străine de pe piaţa noastră şi care, le rândul lor, au finanţat statul român la dobânzi babane.
Diferenţialul de dobândă a „componentei FMI” a creditului a fost plătit de noi. În ceea ce priveşte „componenta europeană”, statul a garantat creditul prin intermediul căruia a asigurat banii necesari băncilor comerciale să împrumute statul cu dobânzi babane percepute de băncile comerciale. Cu alte cuvinte, fiecare dintre părţile interesate şi-a făcut treaba, iar consumaţia am plătit-o noi, proştii.

După finalizarea acordului cadru cu FMI şi Comisia Europeană, ministrul de finanţe de atunci, Darius Vâlcov, s-a împotrivit unui nou acord cu FMI. În pre-zent este cercetat penal de către DNA într-un dosar halucinant, făcut pe bază de denunţuri. În comunicatul dat la momentul respectiv de către DNA se vorbea de mite încasate prin cimitire, de tablouri ascunse în cavouri şi alte aberaţii. Nu doar că s-a dovedit că nu există niciun denunţ la dosar în care să se vorbească despre cimitire sau cavouri ci, mai mult, un băiat vesel spunea că acel comunicat n-a fost altceva decât un mesaj clar: „acolo urmează să ajungi dacă n-o ştergi din Minister”.

Epilog:
– Voturile României la ONU sunt controlate strict de către SUA.
– Ţara s-a umplut de baze militare americane, transformându-ne în ţinte justificate ale Rusiei din cauza componentelor ofensive instalate de SUA aici. Scutul de la Deveselu e doar un exemplu al agresiunii inutile faţă de Rusia, dar care, în cazul unui război, ne transformă în ţinte nucleare.
– Resursele naturale cele mai bogate ale ţării (gazul din Marea Neagră, dar şi câm-purile din Moldova susceptibile a conţine cantităţi impresionante de petrol şi gaze de şist) au fost cedate companiilor americane.

Recitiţi penultima frază din citatul din cartea lui John Perkins ca să înţelegeţi ce aţi ajuns.

Sursa: yogaesoteric.net/â & Lupul Dacic

Share on Facebook

Tweet

Follow us