Cum au furat Liiceanu și Pleșu, „Editura Politică” inființată de Walter Roman!

Scrisoarea  asumată de 11 intelectuali din România  cu nume și semnătură, recunoșteau că, orbiți de propria lor bună-credință și de speranță, s-au numărat, o vreme, printre susținătorii lui Traian Băsescu. Medici, oameni de litere, juriști, cadre universitare, cu mai multe cărți publicate la activ, unele chiar la edituri din străinătate, confirmau prin acele rânduri … că au greșit.
Mai mult, își încheiau această formă de exorcism, de alungare a diavolului din sinele lor prin mărturisire, smerindu-se: „vă rugăm să ne iertați, am sprijinit un monstru!”.
Generalul (r) Aurel Rogojan, fost șef de cabinet al lui Iulian Vlad între 1977 – 1985, activ în cele mai înalte poziții ale Securității  până în 1989 și apoi, ale SRI, a început (după trecerea sa în rezervă în 2006) să aducă la lumină crâmpeie de adevăr, bine tăinuite până atunci în fișetele de maximă confidențialitate ale serviciilor secrete. Unele dintre acestea mi se par uluitoare și edificatoare în egală măsură pentru înțelegerea câtorva dintre „ciudățeniile” fenomenului supranumit „intelectualii lui Băsescu”.
În volumul „Fereastra serviciilor secrete”, Aurel Rogojan a inclus două capitole relevante pentru fenomenul amintit,intre care: Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu. Desigur, Școala de la Păltiniș” nu poate fi expediată prin notații lapidare.
În ultimă instanță, filosoful Noica, în calitate de „agent formator ideologic” sau de „război politic” al Intelligence Service, și-a asumat misiunea de a forma 10 propagandiști ai sistemului de valori occidentale. Fiecare din cei zece, la rândul său… și tot așa, mai departe, până la coagularea unei elite conducătoare”„Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu – mi-a relatat coordonatorul contraspionajului britanic din acea perioadă – și-au sporit frecvența vizitelor la Vila 23 din Paltinis atunci când Noica le-a pus în evidență posibilitățile sale de a-i sprijini să obțină burse de studii în Occident. [ ]

„Legătura lui Noica cu serviciie speciale britanice data de dinaintea celui de-al doilea război mondial. Prima sa soție, Wendy Muston, s-a aflat la post în România ca trimisă a Intelligence Service. [ ] Noica a fost inclus și într-un celebru „lot al spionilor britanici în România”, cunoscut ca „rețeaua Tomaziu”.
„Dacă Noica ar mai trăi și ar auzi ce a dorit să afle un discipol al său (Andrei Pleșu, n.a.) din volumele dosarului maestrului, fostul general Plesița (cele rămase clasificate) și-ar revizui demersul inițial, iar Fundația Noua Europă, prin care continuă să fie subvenționat, ar putea fi exclusă de la finanțarea externă”.
Un alt discipol (Gabriel Liiceanu, n.a.) îi datorează lui Noica moștenirea Editurii Politice, a lui Walter Roman , Căci acest cadou nu i-a venit de la FSN, ci ca urmare a unei solicitări externe din partea organizației secrete Pinay Circle”… semnata de Plesu, proaspat ministru al Culturii in primul Guvern al fiului, Petre Roman!. Așadar, nu celor din prima linie a comandoului antinațional supranumit „Intelectualii lui Băsescu” li se datorează momentul  ales să trădeze România pe la Est, ceilalți pe la Vest.
Marea  nedumerire este cum de a fost posibilă reunirea acestora într-o echipă comună? Și cum de „Factorul Intern” ar fi ultima  speranță în fața „stafiei antipatriotismului deșănțat și a trădării naționale”, pasiv la asalturile ocultei internaționale întru distrugerea identității și mândriei noastre naționale.