Da, Carol al II-lea a suferit de priapism… Dar dotarea sa „grandioasă...

Da, Carol al II-lea a suferit de priapism… Dar dotarea sa „grandioasă ” a fost și un blestem!

0 11
Este  o boală …mai rara, care îl făcea pe Rege să aibă în permanenţă o erecţie dureroasă, de care scăpa numai după ce-şi satisfăcea apetitul sexual anormal. Anormal ca si marimea organului sau sexual, „shtremeleagul” despre care se dusese buhul ! Aventurile sale printre prostituate şi controlul care l-a avut asupra lui sexi-roşcata Elena Lupescu, sunt puse pe seama maladiei, desi caracterul sau infect a adus mai multe pagube tarii decat, poate, prima parte a Razboiului Mondial !
Despre Elena Lupescu s-a spus că a fost singura femeie care a reuşit să-l satisfacă.  Despre viaţa amoroasă scandaloasă a regelui Carol al II-lea, cel care a renunţat la tronul României de mai multe ori pentru femeile pe care le-a iubit, s-au scris rafturi întregi de biblioteci. Regele play boy n-a fost, în realitate, un om bolnav doar de amor la propriu. Din cauza maladiei numite priapism, de care a suferit Carol, viaţa sa amoroasăa stat sub semnul unui apetit sexual anormal care l-a făcut, nu de puţine ori, să ia decizii deloc demne pentru o faţă regală.
Priapismul, boala  rară de care a suferit Carol al II-lea, consta într-o stare de erecţie aproape permanentă, dureroasă, însoţită de un prurit insuportabil, de care bolnavul scăpa doar dacă dorinţa sexuală era satisfăcută. Denumirea bolii vine din mitologia greacă, de la zeul Priapus, pe care izvoarele istorice îl înfăţişează având o erecţie permanentă şi un penis anormal de mare. Culmea este ca si Carol a fost blagoslovit de natura…cu aceleasi cazne.
Viaţa lui Carol al II-lea a stat sub semnul ciudatei maladii considerată nu o boală de natură sexuală, ci una a sângelui. Se spune că pricipele ar fi dobândit boala genetică ca urmare a unei dereglări genetice cauzate de încrucişările de secole ale familiei nobile din care provenea.
O întâmplare povestită de Constantin Argetoianu în ”Pentru cei de mâine. Memorii” confirmă faptul că legendele care circulau pe seama apetitului…grandios sexual al principelui plecau de la un mare…sâmbure de adevăr. Istoricul a relatat o întâmplare povestită de doctorul Alexandru Davilla, martor la iniţierea sexuală a principelui Carol, pe vremea când acesta avea doar 16 ani. Se spune că Davilla ar fi fost însărcinat să îi găsească tânărului prinţ o… damă de companie pentru a-l iniţia în amor. După noaptea petrecută cu Carol al II-lea, femeia avea să se exprime astfel: „M-a omorât, nene Alecule!” .
Întâmplarea povestitiă de Argetoianu nu este singura mărturie despre ciudata boală a principelui,ca si despre „dotarea” sa grandioasa!
O scriitoare britanică, Olivia Manning, care a trăit la Bucureşti prin 1940, scria despre Carol al II-lea: „Întoarse o monedă de un leu pe partea imprimată cu un cocean de porumb şi spuse: – Un portret al Măritei şi Glorioasei sale Majestăţi, regele Carol al II-lea! Dumneata, draga mea, s-ar putea să nu recunoşti asemănarea, dar sunt multe alte doamne pentru care nu ar fi o problemă”.
Acelaşi Argetoianu îl prezintă pe Carol al II-lea drept un ”fenomen al naturii” şi povesteşte despre relaţia intimă dintre el şi soţia sa, Regina Elena: „Intimele principesei Elena lăsau să se înţeleagă că motivul principal al fobiei acesteia pentru regalul ei soţ era brutalitatea cu care o supunea, zi şi noapte, în pat sau la repezeală pe un colţ de canapea, îndatoririlor ei conjugale”. 
 În epoca lui Carol II, tratamentul pentru priapism însemna înfigerea unor ace de seringă în organul sexual şi extragerea artificială a sângelui. În locul tratamentului cumplit, se spune că principele n-ar fi avut altă soluţie decât să-şi satisfacă anormalul apetit sexual bântuind bordelurile. Carol al II-lea a fost recunoscut drept un client fidel al bordelurilor bucureştene din perioada interbelică. În 1937 un caz de boală similar a ajuns în atenţia medicilor de la Spitalul bucureştean Filatropia. Pacientul care suferea de priapism a fost supus unei intervenţii chirurgicale care urma să separe nervii din legiunea lombară de organul genital. Intervenţia nu a reuşit şi bolnavul de priapism a murit pe masa de operaţie. Carol al II-lea nu a ajuns la operaţie şi a rămas bolnav de priapism până la finalul vieţii.
Femeile …pricepute şi satisfacerea apetitului sexual crescut au rămas singurele tratamente cu care regele a încercat să estompeze efectele maladiei.
De ex.Episodul Zizi Lambrino Aventurile nesăbuite ale regelui bolnav de priapism au fost puse de istorici pe seama maladiei de care a suferit. Din multitudinea de amante în care Carol a căutat tratament, două au fost implicate în scandaluri de răsunet. Prima femeie pentru care principele a renunţat la tron a fost Zizi Lambrino. Ioana Maria Lambrino şi principele Carol al II-lea au fost protagoniştii unei relaţii amoroase scandaloase care a dat mari bătăi de cap Casei Regale a României şi ar fi putut schimba cursul istoriei, dacă finalul iubirii pătimaşe ar fi fost altul.
În 1918, Carol al II-lea a fugit cu aleasa lui la Odessa şi s-a căsătorit pe ascuns, după care şi-a anunţat renunţarea la tron. După insistenţele Regelui Ferdinand, căsătoria de la Odessa a fost anulată de Înalta Curte de Casaţie la data de 8 ianuarie 1919. Scandalul însă nu s-a încheiat. Trimis pe front, în Ungaria, ca să uite de iubită, Carol trimite o nouă scrisoare de abdicare, pe care Casa Regală nu i-o ia în seamă. Regele pune la cale trimiterea principelui iresponsabil într-o călătorie în jurul lumii, cu speranţa că Zizi va fi uitată. În încercarea de a-şi convinge familia să accepte relaţia cu Zizi, Carol se împuşcă intenţionat în picior, ameninţă cu sinuciderea… Într-un final, va accepta călătoria. După ce Zizi îl naşte, la data de 20 ianuarie 1920, pe Mircea, fiul lui Carol, principele revine asupra deciziei de abdicare de la tron. În încercarea de a-l face să renunţe la Zizi, oamenii regelui îi înscenează principelui Carol o întâlnire întâmplătoare cu o iubire mai veche. O anume Maria Martini este plătită ca să îi ia gândul de la Zizi Lambrino. Se spune că principele a căzut în o capcană şi, pentru o vreme, a cedat farmecelor iubirii din trecut, uitând de cea pe care o luase de nevastă la Odessa. Zizi a trimis ziarului „Epoca“ o copie a scrisorii de dragoste în care Carol al II-lea îşi recunoştea fiul. Se spune că aceasta ar fi fost gestul care l-a nemulţumit pe Carol atât de tare, încât a renunţat la Zizi pentru totdeauna.
Lupeasca, singura femeie care i-a satisfăcut apetitul Cea de-a doua mare iubire a lui Carol, pentru care a renunţat din nou la tron, a fost Elena Lupescu. Despre femeia cu părul roşu, Carol scria : Este esenţa vietii mele, este talismanul cel divin şi în clipele de greutăţi este refugiul meu suprem. Această dragoste este aşa încât nici nu pot concepe viaţa fără ea. Am o nevoie imperioasă de ea, clipă după clipă. Îmi este indispensabilă. E carne din carnea mea. Femeia asta îmi aduce o bucurie infinită”. Istoricii au susţinut că Elena Lupescu a fost singura femeie care a reuşit să satisfacă apetitul sexual anormal pe care regele îl avea din cauza priapismului.
Cronicarii vremii aveau aceeaşi explicaţie pentru relaţia scandaloasă dintre Carol şi Elena. „Carol nu putea fi acaparat decât de o femeie care aducea o vastă experienţă în legăturile cu bărbaţii, de pe urma cărora a căpătat o mare tehnică. O femeie vulgară, indecentă, stăpânind toate vicleşugurile de alcov şi care în loc de un leşinat sentimentalism, să-i servească o … pitorească trivialitate”scria teribilul Pamfil Şeicaruîn ziarul ”Curentul”. 
Elena Wolf i-a rămas alături lui Carol până la finalul vieţii. După renunţarea la tron şi fuga din ţară, cei doi amorezi au trăit o vreme în exil. În perioada trăită la Paris ca un cuplu normal, departe de intrigile şi scandalul din ţară, Elena l-a îngrijit pe principe ca o soră medicală.”Cei care nu-l cunosc şi-l cred pe Carol rece, sfidător şi încăpăţânat ar trebui să-l vadă serile în casa lui ce fericit se simte. Ceea ce cu adevărat îi lipseşte lui Carol este mama sa iubită. Uneori mă văd silită să-l tratez ca pe un copil. În astfel de momente mă cred într-adevăr mama sa şi încerc să-i îndrept gândul spre lucruri care să nu-l îndurereze”, scria Elena Lupescu în memoriile sale din exil.
După revenirea în ţară şi restauraţia lui Carol, Elena Lupescu a devenit cea mai importantă femeie din România. În ciuda interdicţiilor, Carol a adus-o lângă el. Roşcata amantă a avut cea mai mare influenţă asupra regelui în cei zece ani de domnie,ca si Elena Udrea asupra lui Traienel…. Regele îi spunea ”Duduia”, presa o numea ”Lupeasca”, iar cercurile politice o numeau ”eminenţa cenuşie” sau ”puterea din spatele tronului”.
”Punctul iniţial al tuturor mişcărilor regale este hotărârea absolută, încăpăţânată, nestrămutată de a menţine strânsa legatură cu doamna Lupescu. Oricine este împotriva acestei legături devine vrăjmaşul lui, oricine este pentru, prietenul lui”, scria Argetoianu, despre influenţa Elenei Lupescu asupra regelui. „Nu puţini au fost cei care au susţinut că celebra roşcată s-a folosit de influenţa pe care o avea asupra bolii lui Carol pentru a-i conduce destinul.” 
Când Carol a pierdut tronul, Elena l-a urmat , pe El si averea lui în exil. După şapte ani, s-au căsătorit civil în Brazilia şi religios în Franţa. Amanta cu părul roşu, Elena, şi-a văzut visul cu ochii la vârsta de 50 de ani, devenind soţia lui Carol la 24 de ani de la debutul furtunoasei poveşti de iubire. Elena Lupescu a primit iluzoriul titlu de Principesă de Hohenzollern şi a devenit concret moştenitoarea averii lui Carol al II-lea…pe care a vandut-o posibilului mostenitor,bastardul Lambrino .Iar Carol a mai trăit pînă în data de 3 aprilie 1953.(sinteza biografica)

NICI UN COMENTARIU

Lasa un comentariu