Deveselu, o verigă din reţeaua mondială a bazelor militare americane şi a...

Deveselu, o verigă din reţeaua mondială a bazelor militare americane şi a reţelelor de exploatare sexuală a femeilor, traficului de alcool şi de droguri afiliate acestora

0 12
În timpul şi după cel de-al doilea război mondial, SUA au împînzit lumea cu bazele lor militare manifestându-şi în acest mod pretenţiile de putere imperială mondială.
Scopul: controlul economiei modiale şi a pieţelor financiare şi preluarea resurselor naturale (resurse primare şi ne-regenerabile).

Diverse analize vorbesc despre controlul Americii asupra a aproape 200 de state; în realitate, după cum vedem şi în acest moment, controlul american prin combinarea pârghiilor sistemului militar cu ale celui financiar, impune tuturor statelor unele dintre politicile sale – vezi sancţiunile pentru diverse motive fără acoperire. Inclusiv Chinei şi Rusiei, care nu au încă definitivate mecanismele financiare şi monetare independente de cele impuse de mafia financiar-bancară globalistă lumii prin braţul său înarmat, SUA.

O asemenea combinare a celor trei direcţii de forţă ale politicii imperialiste americane o putem vedea în combinarea sancţiunilor şi acţiuni de intimidare militară asupra Iranului; în aşa-zisul război comercial cu China şi prezenţa militară în Marea  Chinei de Sud; în combinarea sancţiunilor/războiului comercial cu Rusia şi China şi cele circa 500 de baze militare americane, care le încercuiesc pe cele două, în sprijinirea insurgenţilor islamişti în foste republici sovietice şi a islamiştilor uiguri din China, sau în acţiunile de destabilizare internă prin finanţarea şi instrumentalizarea revoltei stradale şi apoi prin ameninţarea cu alte sancţiuni.

Direcţiile principale pe care se manifestă distorsiunile şi dezastrele induse de bazele militare americane în statele gazdă şi la nivel mondial

  1. Poluarea morală în societate şi în politică rezultat al statutului de colonie a statelor care le găzduiesc: corupţie generalizată, lovituri de stat sângeroase împotriva voinţei populare exprimate în aleşi care încearcă eliberarea de sub bocancul american, regimuri oligarhice, dictatură, teroare, represiune, criminalitate, dezvoltarea endemică a reţelelor de traficanţi, suprimarea fizică a opozanţilor, războaie în interiorul sau în vecinătatea acestor state. Cel mai bun exemplu în acest sens este cel al statelor central şi sud-americane, Orientului Mijlociu, mai nou, Africa.
  2. Poluarea morală din cauza imensei pieţe de prostituţie, alcool şi drogurisusţinută de reţelele de trafic afiliate acestor baze şi protejate de acestea, despre care vom vorbi în continuare, cu accent pe prostituţie şi traficul de carne vie.
  3. Poluarea gravă a mediului, terenurile acestor baze şi împrejurimile lor fiind puternic contaminate de materialele depozitate acolo (combustibili, explozivi, muniţie activă, deşeurile muniţiei folosite, diverse substanţe chimice, materiale radioactive etc.) necesare activităţilor specifice din bază şi din operaţiunile desfăşurate în afara ei. O evaluare făcută la nivelul anului 2005 (între timp au apărut baze noi în Orientul Apropiat şi nu numai) estima la 2.202,735 de hectare suprafaţa tuturor bazelor americane din SUA şi din afara lor, ceea ce făcea Pentagonul unul dintre cei mai mari deţinători de terenuri la nivel mondial. Acesta este în mare şi suprafaţa uneori deteriorată iremediabil de armata americană. Un articol recent din The Guardian, mai 2019  – vorbeşte despre gravele probleme de sănătate provocate de astfel de baze chiar în interiorul SUA – A trail of toxicity: the US military bases making people sick. Un alt articol din mai 2019, apărut în THE ASAHI SHIMBUN vobeşte depre gravele probleme de labazele americane din Japonia. Conform lui THE ECOLOGIST, armata americană poluează mai mult decât 140 de state luate împreună.
  4. Poluarea economiei, transformată într-o tehnologie de spoliere, exploatare sălbatică, servire a intereselor companiilor americane şi ale aliaţilor, având ca rezultate sărăcie, malnutriţe, boli grave, şomaj ridicat, deplasări de populaţii, înapoiere.

Bazemilitare americane pe teritoriul unui stat înseamnă statut de colonie. În lume sunt, după diverse evaluări, între 750 şi 1000 de baze americane şi instalaţii militare de diverse dimensiuni, oficiale, sau secrete, în între 70 şi 180 de state, însumând între 200.000 şi 250.000 de militari. În acelaşi timp, alte 11 state au împreună 70 de baze militare în afara teritoriului lor. Rusia, cu între 26 şi 40 de baze în 9 state, în principal în foste republici sovietice în Siria şi Vietnam, este urmată de UK, Franţa şi Turcia cu de la 4 la 10 baze fiecare: India, China, Japonia, Coreea de Sud, Germania, Italia şi Olanda cu între 1 şi 3 baze.

Povestea tristă a morţii Mariei Laol şi prietenelor sale

Evenimente neprevăzute au dus la descoprirea de trupe americane dislocate în alte state fără ca despre această prezenţă să se ştie chiar la nivelul Congresului american. După o lovitură de stat reuşită de un ofiţer pregătit de americani, relaţiile militare dintre SUA şi Mali sunt suspendate. În mod normal, niciun militar american nu mai are ce căuta pe teritoriul acestui stat. Şi totuşi: Era 5.09 dimineaţa când un Toyota Land Cruiser a sărit de pe un pod din ţara vest-africană Mali. Timp de două secunde, SUV-ul a zburat prin aer răsucindu-se cu 180 şi căzând de la 70 de picioare în râul Niger.
Trei dintre morţi erau membri de comando americani. Şoferul, un căpitan poreclit „Whiskey Dan” era liderul unei echipe secrete niciodată descrisă în media şi rar menţionată chiar şi în publicaţiile guvernamentale. Unul dintre pasageri era dintr-o unitate şi mai secretă, a cărei activitate este adesea integrată în Joint Special Operations Command (JSOC), care desfăşoară misiuni clandestine de omorâre şi capturare în afara SUA. Trei nu erau personal militar şi nici americani. Erau femei marocane descrise eventual ca chelneriţe sau „prostituate”.
Cele şase morţi au fost finalul unui periplu de o noapte întreagă prin barurile din Bamako, capitala Mali, în conformitate cu un raport desecretizat al investigatorilor penali din armata SUA. De la cină şi băuturi la un restaurant denumit Blah-Blah, alte băuturi la La Terrasse apoi altele la Club XS şi băuturile de final la Club Plaza, a fost un înot zgomotos în vodcă fără măsură. Şi de vodcă şi Red Bull. Şi vodcă şi suc de portocale. Şi de vodcă cu vanilie şi rodie. Şi Chivas Regal. Şi Jack Daniels. Şi bere Corona. Şi bere Castel. Şi să nu uităm B-52, o băutură făcută în general din Kahlúa, Grand Marnier şi Bailey’s Irish Cream. Numai la Club Plaza, nota de plată a fost echivalentul a 350 de dolari SUA.

La aproximativ 5 dimineaţa, în 20 aprilie, cei şase s-au înghesuit în acel Land Cruiser, cu căpitanul Dan Utley la volan către o  nouă locaţiue „fierbinte”: Bamako By Night. Opt minute mai târziu, Utley a sunat o femeie pe care a întrebat-o dacă e supărată. I-a spus că se va întoarce şi o va lua, dar ea i-a spus să nu se obosească. Utley i-a dat telefonul Mariei Laol, una dintre marocance. „Nu fi supărată. Ne vom întoarce să te luăm” i-a spus aceasta femeii de la celălalt capăt al firului, care a mai auzit ţipete şi apoi tăcere. (https://www.commondreams.org/views/2015/04/21/sex-drugs-and-dead-soldiers-what-us-africa-command-doesnt-want-you-know)

Relatarea de mai sus, adusă la lumină după multe lupte cu autorităţile duse de autorul articolului, Nick Turse, este exemplară pentru tema propusă din mai multe puncte de vedere: imposibilitatea evaluării precise a prezenţei americane în lume, dar şi amploarea ei, militarii americani executând misiuni chiar şi acolo unde, oficial, ei nu există; legătura dintre prezenţa americană consumul de băuturi, de droguri, prostituţie şi agresiuni sexuale; ascunderea acestei realităţi.

Pe măsură ce operaţiunile militare americane s-au în înmulţit în Africa, ajungând la un record de 674 misiuni în 2014, rapoarte despre consumul excesiv de alcool, sex cu prostituate, consum de droguri, agresiuni sexuale şi ale forme de violenţă ale personalului AFRICOM s-au înmulţit şi ele, chiar dacă multe au fost ascunse pentru săptămâni sau luni şi chiar pentru ani. (https://www.commondreams.org/views/2015/04/21/sex-drugs-and-dead-soldiers-what-us-africa-command-doesnt-want-you-know)

Practic, prezenţa bazelor amercane reprezintă semnul supunerii respectivului stat şi nu numai o piedica împotriva asanării morale a societăţii pe toate palierele ei, ci chiar cangrenizarea, metastazarea acesteia. Membrii lor, ca şi tot restul personalului american dislocat în alte state, nu se supun legilor locale, ci celor americane – vă amintiţi cazurile de la noi, între care cel al lui Teo Peter. Inversul însă nu este valabil. FBI-ul pe faţă, CIA-ul pe ascuns, extrag cetăţenii altor state pentru a-i judeca în America.Orice cetăţean al lumii poate fi judecat de instanţele americane. Şi chiar orice stat. Ceea ce este departe de a fi o dovadă de prieten democrat şi întru democraţie, a SUA.

  Dispreţ faţă de fiinţa umană, prostituţie şi pedofilie planetară, corupţie, complicitate cu crima organizată, dimensiuni de bază ale SUA […]

Dispreţ faţă de fiinţa umană, prostituţie şi pedofilie planetară, corupţie, complicitate cu crima organizată, dimensiuni de bază ale SUA

Pentru a nu fi acuzat de ipocrizie, precizez de la începutul acestui text că niciunde pe parcursul acestei analize nu plec de la premisa că prostituţia din jurul unităţilor militare ar fi fost inventată de SUA.
Din contră, mai ales pentru cei care nu cunosc suficient de bine astfel de detalii ale istoriei militare, trebuie să amintesc că femeile au avut o participare constantă în cadrul şi alături de formaţiunile militare, fie pe vreme de pace, sau de război.
Menţionez, în primul rând, cu respect şi admiraţie, femeile care s-au ocupat de spălătoriile militare, de bucătării şi de spitale, de cele care au luat locul mamelor pentru prea tinerii porniţi la război, care au îngrijit cu dragoste şi dăruire pe cei răniţi, pe muribunzi, sau pe cei afectaţi psihic de realitatea crudă şi cruntă a războiului.
Dar trebuie să amintesc şi de prostituatele care însoţeau astfel de formaţiuni cât şi de cele din locurile în care militarii ajungeau şi care interacţionau cu militarii ce nu ştiau dacă a doua zi vor mai fi în viaţă. Trebuie, de asemenea, să amintim că, în toate oraşele în care/alături de care se află unităţi militare, întotdeauna există un procent mai mare de femei care sunt puse de reţelele de traficanţi să se prostitueze sau aleg să trăiască de pe urma prostituţiei.

Dacă este ceva de pus în discuţie, o realitate gravă, pe de o parte incompatibilă cu vremurile şi cu dezideratele actuale, pe de altă parte dovedind un dispreţ copleşitor faţă de semenii lor, este premeditarea, acceptarea fără scrupule, implicarea în şi chiar coordonarea, de la cele mai înalte niveluri ale autorităţilor americane, a prostituţiei din jurul concentrărilor militare, fie ele unităţi pregătite pentru luptă, sau aşa-zisele „staţiuni R&R” (odihnă şi recreere) dedicate „detensionării” cu prostituate, mult alcool şi droguri a trupelor aflate în conflicte şi zone de posibil conflict. Nu puţine sunt cazurile în care ofiţeri superiori ai armatei americane au intrat în mod direct în acest „biznis”.

Pe scurt, înainte de intra în câteva detalii despre ceea ce s-a întâmplat şi se întâmplă în jurul bazelor americane, subiectul acestei analize se referă la:

  1. Degradarea conştientă, continuă şi  premeditată a femeii: autorităţile militare şi civile americane au văzut întotdeauna ca un lucru normal şi au promovat existenţa prostituţiei alături de bazele militare.

Autorităţile militare americane au înclinat spre ideea că prostituţia asigură o cale folositoare pentru ca soldaţii staţionaţi la mii de mile de soţiile sau prietenele lor „să dea drumul aburilor”. Binele femeilor care asigură aceste oportunităţi de „odihnă şi recreere” este rar avută în vedere: prostituţia în jurul bazelor şi porturilor folosite de vasele marinei militare americane  din Filipine şi din Tailanda alimentează traficul de femei în toată Asia de sud-est, în timp ce condiţiile şi standardele de sănătate ale prostituatelor sunt cel mai adesea catastrofale.
În perioada de după război, inclusiv în Bătălia Okinawei şi în timpul Războiului coreean, întreaga Okinawa a devenit un ţinut al fărădelegii. Soldaţii americani violau femeile, ameninţându-le cu armele, pe câmpuri sau pe străzi, şi chiar răpindu-le din mijlocul familiile lor.
Okinawa a revenit sub administrare japoneză în 1972, dar violenţele au continuat şi chiar au devenit mai cronice.  Au existat violuri şi tentative de viol, şi abuzuri sexuale în zone publice şi chiar un caz în care o locuinţă a fost invadată.  (Sex-crimes-and-prostitution)
Zonele pentru comerţul cu sex s-au dezvoltat în jurul bazelor SUA din întreaga lume. Multe seamănă între ele, pline de magazine de băuturi, fast-fooduri, cabinete de tatuaj, baruri şi cluburi şi prostituţie sub o formă sau alta. Dovezile sunt chiar la poarta bazelor în locuri ca Baumholer şi Kaiseslautern în Germania, sau Kadena şi Kin Town pe Okinawa. (Womens-labor-sex-work-and-u-s-military-bases-abroad/)
În timpul războiului din Indochina, senatorul SUA J. William Fulbright şi corespondentul Sunday Times din Londra au susţinut, independent unul de altul, că forţele americane din Vietnamul de Sud au transformat Saigonul într-un „bordel”, făcând referire la cele aproximativ 500.000 de prostituate care au servit un număr aproximativ egal de militari americani. (Preston Jones: The U.S. Military and the Growth of Prostitution in Southeast Asia Preston Jones a servit în marina SUA din Pacific către finalul anilor 1980. El predă istoria la John Brown University.)
Acest studiu se referă la poziţia diametral opusă dintre legea americană, politica publică şi încurajarea militarilor, staţionaţi în afara SUA, de a se folosi de prostituţia femeilor. Atât legea americană cât şi legislaţia internaţională recunoaşte că prostituţia este nocivă şi au promovat politici care încearcă să anihileze, controleze, sau să o limiteze. Şi totuşi, Statele Unite permit şi încurajează în mod permanent dezvoltarea unei industrii de sex active pentru R&R  în zonele care înconjoară bazele militare americane. Acest comportament violează nu numai legea americană şi pe cea internaţională, dar, de asemenea, noţiunile de demnitate umană şi bazele susţinerii familiei.”
În Vietnam, bordelurile ridicate pe terenurile bazelor americane, „au fost construite prin decizia unui comandant de divizie, un general cu două stele, şi au fost sub directul control operaţional al comandantului de brigadă cu rangul de general colonel … Bordelurile din Vietnem cu existat cu aprobarea şefului Statului major al armatei, William C. Westmoreland, al ambasadei SUA din Saigon şi a Pentagonului. (Emily Nyen Chang:  Engagement Abroad: Enlisted Men, U.S. MilitaryPolicy and the Sex Industry )
De exemplu, Organizaţia Internaţională a Muncii a susţinut că de departe, cel mai semnifricativ impact asupra prostituţiei din Filipine a fost stabilirea bazelor militare americane în această ţară.
Altfel spus, personalul american staţionat la (de exemplu) baza aeriană Sattahip, Tailanda, nu a adus noţiunea de prostituţie în acea regiune. Dar industria bordelurilor care au fost construite lângă acea bază, în Pattaya Beach, a crescut şi a rămas [datorită acesteia] unul dintre principalele centre ale industriei sexului din Asia de Est. (Preston Jones: The U.S. Military and the Growth of Prostitution in Southeast Asia)

2. Crima organizată. Faptul că aceste autorităţi civile şi militare erau conştiente, complet la curent cu implicarea reţelelor mafiote în traficul de femei şi în organizarea prostituţiei în respectivele amplasamente.

In Okinawa, Yakuza (mafia japoneză) deţine şi administrează industria prostituţiei. Yakuza administrează o zonă de baruri în jurul fiecărei baze militare, separată de cea a barurilor permise japonezilor şi celor don Okinawa. (Emily Nyen Chang:  Engagement Abroad: Enlisted Men, U.S. MilitaryPolicy and the Sex Industry )

3. Corupţie; încurajarea şi aprobarea încălcării legilor şi a regulamentelor militare Ofiţeri de diverse niveluri din armata americană, dar şi personal civil, s-au implicat direct în această „industrie”.

O amintire similară a fost împărătşită de foşti militari ale bazelor din Filipine în direct, la ora de vârf, pe canalul de televiziune ABC. Ei au subliniat că ofiţerii militari „au promovat cu entuziasm” prostituţia în Filipine, unii dintre ei fiind ei înşişi proprietari de cluburi şi de femei. (Emily Nyen Chang:  Engagement Abroad: Enlisted Men, U.S. MilitaryPolicy and the Sex Industry )

4. Pedofilie masivă la nivel planetar: majoritatea covârşitoare a acestor prostituate au fost/sunt introduse pe piaţă când erau/sunt încă minore

Cu adevărat, minorii folosiţi ca prostituate în Asia de Sud-Est erau atât de obişnuiţi încât o carte de călătorii a unui portavion american, publicată în 1989, includea fără nicio reţinere o imagine a unei prostituate tailandeze foarte tinere, probabil de circa 15 ani, pozând foarte provocator sexual. Prin 1999, un rezident tailandez din Pattaya Beach îşi exprima nedumerirea că ofiţerii marinei americane cu făceau nimic  pentru a opri marinarii să plătească minore pentru sex. Este probabil că foarte multe, dacă nu chiar toate prostituatele sudest-asiatice, folosite de personalul militar al SUA în timpul conflictului din Vietnam şi, mai târziu, în porturile din Tailanda şi în jurul insdtalaţiilor americane din Filipine erau minore. The U.S. Military and the Growth of Prostitution in Southeast Asia)

Prin deşertul de minciună, cenuşă şi moarte al „Imperiului”

Majoritatea aspectelor relevate mai sus se înscriu între delictele penale, uneori grave, condamnabile atât sub incidenţa legislaţiei internaţionale cât şi a celei americane. Şi totuşi, probabil niciun american, militar sau civil, nu a fost vreodată pedepsit.

Ceea ce este de constatat, de înţeles, de memorat şi de folosit de fiecare dintre noi, pentru a cuprinde realitatea lumii în care trăim, este minciuna, falsitatea, dubla măsură (pedepsesc, sub acuzaţia de hărţurire sexuală, adresarea mai familiară a unui bărbat faţă de o femeie, dar acceptă şi chiar se implicăm în crima organizată alături de reţelele mafiote), făţărnicia, ipocrizia, ticăloşia, dispreţul ucigător faţă de semeni, al acestor elite – pentru că, în final, aici nu este vorba numai despre conducerea armatei amerricane, ci şi despre tot establishmentul statului american şi structurile alăturate lui, plătite şi sub comanda mafiei financiar-bancare globaliste. Este vorba despre distanţa cosmică dintre prezentarea şi pretenţiile americane de naţiune superioară, de statul democratic cel mai avansat, dedicat binelui omului acasă şi în lume, şi pretenţia ca în baza acestor calităţi SUA să decidă ce e bine şi ce e rău şi să împartă, nu bunăstarea popoarelor supuse, ci distrugerea morală şi moartea.
Evident că  mă refer aici şi la nesfârşitele şi tot mai multele războaie americane în care este atacat un stat pentru că, de exemplu, ar avea arme de distrugere în masă, ceea ce s-a dovedit o minciună, sau pentru că un regim ar fi omorât câteva zeci sau sute de opozanţi, intervenţiile, precum cele din Irak şi Siria aducând peste ţările respective beneficiile a peste 2,5 milioane de morţi, de câteva ori mai mulţi răniţi, şi tot de câteva ori mai mulţi refugiaţi). Şi nu este vorba doar de mentalitatea unor membri ai elitelor americane (şi mai general, occidentale), ci chiar de o cultură de masă cu aceste caracteristici. După cum remarca, într-un articol recent, Anu Bhagwati, directorul executiv al „Service Women’s Action Network”:

Este de asemenea o cultură care conduce la sexism şi la degradarea femeilor. La bazele din străinătate, exploatarea comercială a femeilore explodează în jurul lor, femeile fiind victimele traficanţilor. Nu te poţi aştepta ca o femeie să fie tratată ca un seamăn egal, când, în acelaşi timp tu, ca soldat tânăr eşti încurajat să exploatezi femeile din afara bazei.
Este vorba despre imperiul american, „instransigentul observator” al respectării drepturilor omului, care urechează România an de an pentru, presupuse, astfel de încălcări (în cazul minorităţilor, cu preponderenţă a celor sexuale, cum ar fi neacceptarea completă de legislaţiei prohomosexualitate), care îşi arogă dreptul de a da lecţii, comenzi, foi de drum instituţiilor româneşti, începând cu guvernul, care impune, pentru, pasămite, a ne apăra, risipirea unor sume exorbitante pe cumpărarea de armament, care impune din „grijă pentru piaţa liberă” cedarea necondiţionată a resurselor naturale româneşti către companiile americane, şi care a exploatat şi exploatează indirect şi direct zeci de milioane de femei din lumea întreagă în, probabil cea mai înjositoare sclavie, sau care are la activ zeci de milioane de morţi, în războaiele de agresiune din secolul 20.

         Un val uriaş de violuri şi alte agresiuni sexuale în chiar armata americană

Pentru a înţelege mai bine ceea ce se petrece în jurul bazelor americane să vedem puţin ce se petrece în interiorul acestora.

În anii din urmă, acuzaţii privind răspândirea infracţiunilor sexuale au urmărit armata SUA. Un sondaj al Pentagonului estima că 26.000 de militari au fost agresaţi sexual în 2012, deşi numai una din 10 victime (deci circa 2600, n.n.)  au raportat agresiunea. In 2013, numărul personalului care a raportat astfel de incidente a crescut la 5.518 şi anul trecut a atins aproape 6.000. (popularmilitary.com/u-s-militarys-long-history-prostitution/)

Nu am cercetat situaţia secolului trecut, dar în acesta recordul agresiunilor sexuale în interiorul armatei îl deţine anul 2006 cu o estimare de circa 34.000 de cazuri. După o scădere către 2016, an estimat la 14.900 de incidente, cercetarea Pentagonului din 2018 a relevat din nou o creştere a acestora la 20.500. Cel mai atacat segment de vârstă este cel al femeilor între 17 şi 24 de ani, segment cu creştere semnificativă a atacurilor sexuale. Un alt element important evidenţiat de cercetarea respectivă este asocierea acestor acte de agresiune cu alcoolul în 62 % dintre cele mai serioase agresiuni. (https://edition.cnn.com/2019/05/02/politics/us-military-sexual-assault-report/index.html).

Dacă, an de an, sunt agresaţi sexual zeci de mii de membri ai armatei SUA (femei, dar şi bărbaţi) la ce ne putem aştepta de la militarii americani, sosiţi în postura de personaje aproape intangibile, de „descendenţă superioară” dintr-o civilizaţie „superioară”, cu venituri uriaşe în raport cu localnicii din statele în care sunt amplasate aceste baze? (Va urma)

Paul GHIŢIU

https://www.justitiarul.ro/
Trimiteti mai departe articolul:

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.