Dileme: intre Corbul Alb si Cioara Vopsita! Cât de „bine”…vrem sa ne...

Dileme: intre Corbul Alb si Cioara Vopsita! Cât de „bine”…vrem sa ne cunoaştem noi, maghiarii si românii?

0 17
„În majoritatea cazurilor, la originea disensiunilor româno-maghiare, fie ele de sorginte teoretică, mediatică sau într-adevăr conflictuală, se găseşte de obicei dezinformarea. Se pune desigur întrebarea: cât de reciprocă este această dezinformare? Cât de”bine”  ne cunoaştem noi, maghiarii si  românii  ? (Buna intrebare, dle Szabo Csaba, Redctor sef al portalului „Corbul Alb” Atata doar ca evitati adevarurile istorice, generatoare ale unor uriase nedreptari de secole!
 Astfel, dupa infiintarea Fraterna Unio (cunoscută sub numele de Unio Trium Nationum ) deși părțile semnatare au fost patru, in fapt a fost „un pact de alianță mutuală militară și politică încheiat între marea nobilime maghiară din Transilvania si clerul catolic, cu orășenii sasi si secui„.  Deși înțelegerea este cunoscută ca o  sintagmă ce apare  ca… Fraterna Unio, acesta a stabilit eliminarea completă a iobagilor, cei mai mulți aparținând etniei majoritare românedin viața politică și socialăFaptul, efectiv abominabil, elimina  majoritatea populației transilvane , în dauna Dreptului stramosesc al romanilor majoritari.
Poziția românilor transilvăneni, marea majoritate dintre ei iobagi, a fost din ce în ce mai dificilă, deoarece Unio Trium Nationum excludea în mod tacit grupul etnic român de la orice formă de participare politică sau socială. Românii erau considerați în Transilvania, conform cu prevederile înscrise în actul Unio Trium Nationum (Fraterna Unio) o națiune „tolerată”, acest statut fiind menținut până la desființarea iobăgiei și a sistemului politic medieval înainte de 1800. 
Ce afirma mai departe,in articolul sau din „Corbi Albi”dl.Redactor-sef Szabo Csaba: ” Realizând o banală analiză, putem constata următoarele. Un copil maghiar din România începe să se obişnuiască cu fenomenul culturii şi civilizaţiei române începând cu clasa întâi. Până în clasa a patra copilul maghiar reuşeşte să comunice la un anumit nivel în limba română, este pregătit pentru a se aventura în lumea de basm a culturii române, cot la cot cu cei care au ca limba maternă româna. (Subsemnatul şi în aceste momente aş putea recita cele învăţate în clasele I-VIII. „Scrisoarea a treia”, „Ostaşii noştri…”, „Iarna pe uliţă…”).
Pe ce lume sunteti, dl.Csaba? Una a fost perioada cand, la scoala, in recreatii – generatia mea si a D-voastra – ne jucam impreuna in romana, maghiara si germana, ori ne intalneam ca elevi, la „balul bobocilor”, la „ceaiuri dansante”, la diverse reuniuni – si maghiari si romani – invatandu-ne reciproc limba si cultura – si alta acum, cand suntem separati nu doar de noul zid etnic! Oare de ce au scazut, cu peste doua treimi casatoriile mixte maghiaro-romane, dle Szabo !? Tocmai separarea drastica a elevilor, (incepand cu cladirile!) in gradinite si scoli separate a creat aceasta prapastie artificiala inca din copilarie intre cele doua etnii, iar predarea limbii romane doar de catre invatatori maghiari (care… chiar ei nu cunosc decat aproximativ limba romana) a accentuat dihotomia!
Cum puteti afirma enormitatea dvs. ca: „Tânărul maghiar la vârsta de 15 ani începe să se afunde în adâncurile literaturii şi ale istoriei românilor, la acelaşi nivel ca şi colegii lor români, dând lucrări şi teze cel puţin săptămânal.(Asa de simplu este?) Ajungând la 18 ani, la poarta grea a Bacalaureatului, copilul maghiar ajunge la un nivel aşa de înalt în a cunoaşte civilizaţia română (istorie, obiceiuri, literatură, muzică, filozofia vieţii, specificităţi), că la o lucrare de Bacalaureat (scris) nu-ţi poţi da seama că … autorul este maghiar sau român. Chiar nu va e jena sa afirmati ca: „Prin urmare, trebuie să admitem: „tânărul maghiar cunoaşte îndeajuns de bine geografia, cultura şi mediul românesc.”
Din partea românească însă lucrurile stau cu totul altfelscrie autorulSi aici chiar are dreptate dl.Szabo Csaba: „Copilul român nu învaţă nimic despre cultura şi civilizaţia acelor maghiari, cu care habitează pe aceste meleaguri de un mileniu. Copilul român are primul contact cu civilizaţia maghiară în condiţii „nemoderate”, sursele fiind deseori ori necorespunzătoare pentru specificitatea vârstei, ori îmbibate în culori politice sau mediatice. Şi iată, aşa se întâmplă, că un tânăr român, care stă la porţile Bacalaureatului, habar nu are ce înseamnă cultura maghiară, nu ştie şi nu înţelege rolul maghiarilor în construirea României de azi, nu are nici o empatie faţă de comunităţile ungureşti sau săseşti, care, prin habitusul lor, nu seamănă cu românii majoritari, adică sunt ALTFEL.”
De acord in  buna masura! Unde bate campii …fara gratzie dl.Szabo este atunci cand concluzioneaza: Din această necunoaştere derivă deja un anumit comportament: unul care se manifestă prin plasarea comunităţilor româneşti la un nivel superior („este ţara NOASTRĂ”), iar cele neromâneşti , ori la un nivel secundar, ori în categoria de tolerat („problema LOR”).(?!) 
Cum se poate ca nu „te-ai prins”,dle Szabo, ca expresia „tara noastra” ,nu este deloc discriminatorie si se refera ,desigur si la maghiari si la sasi!? Am si cateva exemple celebre:Ani in sir,in diverse perioade ,trei fotbalisti  de origine maghiara au fost prestigiosi capitani ai echipei nationale-Romania ,apoi au devenit antrenorii echipei nationale si au fost admiratzi si iubiti ca maghiari de origine romana,nu altfel.
Un alt sportiv remacabil a fost campioana mondiala si olimpica, Iolanda Blasz, dar care a ajuns si a ramas ani multi Presedinta Fderatiei Romane de atletism, (cea mai mare federatie ca importanta si forta din Romania!), pentru ca era in plus si o femeie desteapta, inteligenta, care vorbea cursiv, pe langa maghiara si romana si engleza plus franceza.
Tot in lumea sportului Adalbert Kassai a fost jucator international de fotbal, dar si Secretar General al F.R.Fotbal, ca si Stefan Birtalan, la handbal, Francisc Vastag la box, sau Olga Szabo la scrima. Dar cel mai elocvent exemplu de lipsa  a oricarei fome de idiosincrazie etnica este alegerea de catre romani ca presedinte al Republicii, a unui candidat de origine germana!! Asa ca „las-o jos ca măcăne”!
Cine sa mai creada in „sondaje ad hoc” scoase din burta, cu „rezultate” ce s-ar potrivi mai degraba ungurilor.
Iata ce ne livreaza spre convingere
Dintr-un sondaj ad hoc realizat  de Clubul Media Corbul Alb – fără a avea desigur standardele obligatorii pentru un astfel de investigaţie – reieşea faptul, că „românii” ştiu cam 3-4 lucruri despre maghiari.
1. Au invadat Transilvania şi au luat ţara băştinaşilor daco-romani.
2. În 1940 au masacrat românii din diferite localităţi din Transilvania de Nord.
3. Nu vor decât să rupă Transilvania din trupul ţării.
4. Sunt barbari, acest lucru s-a văzut şi la meciul româno-maghiar sau la organizaţiile de extremă dreaptă ungureşti.(Karpatia)
5.Vor „autonomie”, adică ruperea ţării.
Această viziune mai mult decât unilaterală îşi pune amprenta şi pe aspectul general al firavului dialog interetnic româno-maghiar. Orice tematică vizând bogata şi tradiţionala colaborare româno-maghiară – fie ea istorică, literară, ba chiar sportivă (Bölöni, Jenei) –, după scurt timp se îneacă în balta dezinformării. După cinci propoziţii la subiect, a şasea apare cu paşi grei din „vocabularul” dezinformării: bine, bine, dar voi ce aţi făcut în 1940…Această replică eternă, la orice întrebare, orice latură a convieţuirii milenare, îşi are rădăcinile nu neapărat într-o „rea voinţă românescă”, ci mai degrabă în efectele acelui sistem generator de dezinformare interetnică,(…!?!) despre care vorbeam: românii nu învaţă în şcoală despre maghiari (mă gândesc la informaţii de bază, la nivel de lecturi facultative sau chiar lecţii înglobate), şi de aici „ei” trag concluzia simplă, că tot ce este evitat în 12 ani într-un sistem întreg de învăţământ, nu poate fi valoros, nu poate fi ceva de care ar avea nevoie o societate, nu poate fi altceva decât ceva STRĂIN – deci de evitat, de tratat cu mare atenţie şi vigilenţă patriotică.(!?)

Aşa se întâmplă deci, că la inaugurarea unei statui a principelui Gabriel Bethlen la Cluj-Napoca, un profesor îşi „informează” elevii în felul următor: „păi nu ştiu cine e… unul de-al lor… că au ei destui…”
Desigur nu întârzie nici reacţia „maghiarilor”: ei, care dau Bacul cot la cot cu „românii” la un nivel ridicat din literatura şi istoria românilor, nu au răbdarea să înţeleagă, că atitudinea ostilă a „românilor” este mai mult din necunoaştere decât din intoleranţă severă. Chiar asa,afirmati fara jena cat de informati unt unguri i cat de…invers sunt romanii, dle Szabo?
Dilema din final, m-a dat GATA:  Marea întrebare e, cum se poate realiza podul informaţional româno-maghiar în şcoli? Sau nici nu este nevoie de acesta? Balta nici nu-i aşa de adâncă?
d.d.rujan

COMENTARII