Efectul Dunning-Kruger: de ce ignoranții și incompetenții se supraapreciază și sunt promovați?
Efectul Dunning-Kruger, numit și efectul de supraîncredere
/supraapreciere, denumește un mecanism de gândire care generează
o eroare de autoevaluare, în virtutea căreia persoanele ignorante,
incompetente își apreciază nivelul de inteligență, de cunoaștere și de
competență ca fiind cu mult mai ridicat decât în realitate.
Sau, dacă l-am cita pe celebrul scriitor germano-american, Charles Bukowski, „Problema acestei lumi este că oamenii inteligenți sunt plini de îndoieli, în timp ce cei mai proști sunt plini de încredere, în toate împrejurările”.
Efectul Dunning-Kruger este demonstrația științifică a unui adevăr
pe care fiecare dintre noi îl poate constata în viața de zi cu zi, în epoca
actuală și mai ostentativ și generalizat, și despre care personalități
remarcabile, oameni de știință, filosofi, artiști, din epoci diferite,
s-au exprimat în ziceri devenite celebre.
În antichitate, Aristotel, observând lumea și meditând asupra ei, era convins că „Ignorantul afirmă, savantul se îndoiește, iar înțeleptul reflectează”, Confucius, la rândul lui, cu patru secole î.Hr., considera că „Adevărata cunoaștere este a-ți ști dimensiunea ignoranței”.
Charles Darwin, în secolul al XIX-lea, remarca, dezamăgit, că „Ignoranța
generează mai des încredere decât cunoștințele”.
Efectul Dunning-Kruger – primele studii Efectul Dunning-Kruger a fost demonstrat și definit de către psihologii americani, David Dunning, profesor la Universitatea Michigan, și Justin Kruger, specialist în psihologia socială, de la School of Commerce, a Universității din New York, considerată a fi cea mai bună școală de business din Statele Unite ale Americii. Rezultatele studiilor și analizelor au fost publicate în 1999, în Journal of Personality and Social Psychology, o revistă științifică specializată în studiul personalității.
Împrejurarea care i-a intrigat pe Dunning și Kruger și care i-a condus
spre cercetări mai aprofundate a fost aceea că, în 1995, au aflat,
din întâmplare, cum un infractor a putut să spargă o bancă în plină zi,
fără să poarte mască și fără alte măsuri de precauție.
A fost prins foarte repede, fiind ușor de recunoscut, iar declarația lui
a fost stupefiantă, în sensul că a mărturisit că își dăduse cu suc
de lămâie pe față și a fost convins că, în felul acesta, a devenit invizibil
pentru camerele de supraveghere.
Înainte de această întâmplare, autorii efectului Dunning-Kruger mai
făcuseră și alte observații în legătură cu diverse competențe sau
incompetențe ale sportivilor, conducătorilor de autovehicule sau în
legătură cu capacitatea unor oameni din diverse categorii sociale de
înțelegere a unui text, care conduceau, toate, spre aceleași ipoteze:
1. Persoanele incompetente tind să își supraestimeze nivelul de
competentă.
2. Persoanele incompetente nu pot să recunoască nivelul de
competență al celor cu adevărat competenți.
3. Persoanele incompetente nu își dau seama de incompetența lor.
4. Dacă o anume situație (studiu, formare, exercițiu etc.) conduce
spre o ameliorare semnificativă a nivelului de competență al unei
astfel de persoane, aceasta ar putea recunoaște și accepta lacunele anterioare.
Efectul Dunning-Kruger și falsa percepție despre noi
Ipotezele menționate anterior au fost verificate și pe un grup de studenți la psihologie, de la Universitatea Cornell, o instituție de învățământ privată
din SUA, cărora li s-au dat teste de autoevaluare în domeniul logicii și al raționamentului, teste de gramatică și în privința umorului.
După testare, i s-a cerut fiecărui student să își autoevalueze locul
De asemenea, un alt experiment menit să demonstreze efectul
Dunning-Kruger s-a făcut pe 30.000 de angajați, cărora li s-au adresat
diverse întrebări, ultima dintre ele fiind formulate astfel: „Știu dacă performanța mea este ceea ce trebuie să fie?”.
Rezultatul a fost că numai 29% au fost capabili să răspundă cu claritate
că știu întotdeauna care trebuie să fie competența lor, ceilalți declarând că știu numai uneori sau deloc.
Efectul Dunning-Kuger este extrem de vizibil în viața politică, de exemplu, context în care multe persoane incompetente își supraapreciază competențele, fiind incapabile, în același timp, să recunoască nivelul de competență al altora sau, parafrazând maxima unui umorist francez despre cultură, și politica este „ca gemul, cu cât ai mai puțin, cu atât îl întinzi mai mult”.
În mass-media internațională, s-au făcut nenumărate sondaje și analize legate de do meniul politic și s-a ajuns, indubitabil, la concluzia că politicienii, cei mai mulți dintre ei, sunt atinși în cel mai înalt grad de efectul Dunning-Kruger, prin chiar faptul că simt nevoia să controleze tot, declarându-se competenți în tot și considerând oamenii de rând ca fiind incompetenți, ei întruchipând, după expresia unui jurnalist de la revista Le Monde, tipologia hiper-hiper-incompetenților.
Chiar și „inflația legislativă”, pe care mass-media de la noi si de oriunde o comentează constant, este expresia incompetenței și a incapacității de recunoaștere a acestui fapt, în eroarea de autoapreciere mulți politicieni considerând că, pentru binele poporului, trebuie, printre altele, să
toate aspectele existenței noastre, depășind, în sens negativ,
cerințele unei democrații autentice și moderne, care ar trebui să vizeze un
echilibru între ceea ce este controlabil prin lege și libertatea individuală.
Un alt exemplu este situația în care o persoană, întrebată ceva în legătură
cu un domeniu despre care nu știe nimic, va da un răspuns, evident eronat,
cu aerul că este expertă, în locul unui firesc „nu știu”.
Pe un astfel de efect Dunning-Kruger mizează realizatorii emisiunilor
umoristice, când întreabă diverse persoane, la întâmplare, despre fapte
reale sau inventate sau despre sensul unor cuvinte și primind cele mai
aiuritoare explicații „competente”, majoritatea celor interogați vrând
cu orice preț să pară „avizați” în orice domeniu.
Atinși de efectul Dunning-Kruger sunt și conducătorii de autovehicule
cei mai periculoși (care nu respectă regulile, merg cu viteză excesivă
sau consumă alcool), ei plângându-se cel mai mult de incorectitudinea
celorlalți.
Efectul Dunning-Kruger și principiul lui Peter – de ce ajung în funcții de conducere oameni incompetenți?
Efectul Dunning Kruger, Curba lui Gauss Efectul Dunning-Kruger nu trebuie confundat cu principiul lui Peter. Principiul lui Peter, deși formulat inițial într-o manieră umoristică, de către autorul sau, dr. Laurence J. Peter, specializat în pedagogie și organizare ierarhică, într-o carte cu titlul The Peter Principle, este cât se poate de serios și verificabil în realitate.
De altfel, după publicarea cărții, principiul lui Peter a fost studiat cu
cea mai mare seriozitate și confirmat științific.
Acest principiu a fost enunțat în felul următor:
„În orice ierarhie, fiecare angajat este promovat până la nivelul lui maxim de incompetență”.
Aserțiunea (un enunț cu valoare de adevăr) care însoțește acest principiu este că: „pe termen lung, multe posturi vor fi ocupate de angajați incapabili să își asume responsabilități”.
După curba/distribuția lui Gauss (celebrul matematician și fizician german), repartizarea angajaților într-o ierarhie ar putea fi reprezentată în felul următor: 10% – angajați foarte incompetenți, 20% – angajați incompetenți, 40% – angajați moderat competenți, 20% – angajați competenți, 10% – angajați foarte competenți.
Aceste aspecte sunt extrem de vizibile în organizarea și funcționarea
oricărei instituții, le putem constata fiecare dintre noi.
De obicei, o persoană competentă poate fi promovată la un nivel ierarhic superior, dar, după mai multe promovări, va ajunge, probabil, într-un post în care va fi incompetent, blocând posibilitatea ca cei competenți să fie promovați.
Semnele care indică nivelul de incompetență al celui care a ajuns într-o funcție de conducere pentru care nu corespunde, consideră autorul cărții Principiul lui Peter, constau în faptul activitatea respectivului se va reduce tot mai mult la participarea la reuniuni, simpozioane, seminarii etc., fără a putea spune vreodată foarte clar în ce constă activitatea sa atât timp cât stă în birou.
Conducîtor, așa numitul tip de „conducător zburător” sau „conducător în levitație”.
Captivi în efectul Dunning Kruger Practic, nu există domeniu în care să nu putem sesiza manifestarea efectului Dunning-Kruger, la persoane al căror comportament este alterat de incapacitatea de a se autoevalua corect, fapt care nu numai că perturbă manifestarea firească a relațiilor interumane, dar poate afecta grav coerența sistemului de valori care guvernează o societate, poate afecta nevoia normală și corectă de manifestare a propriei
personalități și a competenței.
Pe de altă parte, a cunoaște efectul Dunning-Kruger și riscurile pe care le implică, putem fi mai atenți și față de noi înșine.
O minte ignorantă, sublinia Dunning, nu este un vas gol și curat, ci umplut cu o serie de experiențe înșelătoare și inutile, teorii, fapte, perspective, strategii, intuiții, certitudini false, unele create încă din copilărie, care, din nefericire, la mulți oameni, sunt echivalente cu adevărata metacogniție (cunoașterea despre propria cunoaștere).
În astfel de condiții, creierul devine „o adevărată mașină de dezinformare”
care, cuplată cu incapacitatea de autoevaluare, ar putea limita, pe termen
rezidă în a ne auzi adevărata voce interioară si în a avea o justă
reprezentare a propriilor capacități intelectuale, afective, profesionale
si de a acționa in consecință
