Enigmaticul domn Sebastian Ghita

Știre: La 48 de ore de la arestarea lui Ghiță, președintele Serbiei vrea sisteme de rachetă din Rusia – 16 aprilie 2017

Nu ascund că autodetonarea lui Ghiță, cu doi ani în urmă, mi-a produs o mare satisfacție. Astfel de fenomene, care aruncă în aer, din interior, un ditamai serviciu secret ce părea până atunci inexpugnabil, se văd rar. Satisfacția de care am pomenit nu venea din vreo aversiune a mea structurală față de serviciile secrete în general ci venea din faptul că respectivul serviciu secret, SRI, se dovedise mai ales în timpul regimului Băsescu dar și după aceea un vajnic continuator în ticăloșii al fostei securități comuniste.
Am făcut la vremea respectivă chiar o paralelă între defectarea lui Ghiță și defectarea lui Pacepa, ambele având în comun cel puțin două elemente: un imens volum de informații ultraclasificate deținute de cei doi și faptul că și unul și celălalt au supraviețuit defectării.

Astfel de personaje cheie, care brusc întorc armele alegând, din motive extreme de supraviețuire,  să treacă cu tezaurul lor de secrete în tabăra opusă, sunt adevărate mine de aur pentru beneficiarul final.
Cine-și imaginează că „ținte” ca Pacepa sau Ghiță ar fi avut cea mai mică șansă de a rămâne în viață după dezertare fără a se încredința taberei opuse cu tot bagajul lor de secrete și potențial distructiv, este sau naiv sau străin de istoria adevărată.

Să ne reamintim, mai întâi, cum a fugit Sebastian Ghiță din România. Într-un mod aproape cinematografic. După o petrecere cu grangurii SRI, după o urmărire a mașinii sale până la reședința din Ploiești, după filarea locuinței sale, cu mașina în parcarea, până a doua zi când s-a descoperit cu stupoare că… pasărea dispăruse. Colivia era goală!
Ulterior fugii s-a confirmat că arestarea lui Ghiță era deja decisă la momentul petrecerii de la SRI și urma să fie pusă în execuție în zilele (orele) imediat următoare. Extragerea lui în ultima clipă a fost o operațiune extrem de sensibilă și cu o miză enormă pe care numai un serviciu de contrainformații ultra-puternic și bine relaționat la vârful instituțiilor din România ar fi putut-o organiza.

Care putea fi acest serviciu? Deducția nu e grea avându-se în vedere taberele aflate în luptă, foarte bine conturate.
Sebastian Ghiță, la acel moment, era în conflict total cu binomul Coldea – Kovesi. Care binom se dovedise în repetate rânduri a fi produsul de laborator și copilul răsfățat al intelligence-ului american.
Americanii îi instruiseră, americanii îi ghidau prin întâlnirile secrete de la K2, americanii le construiau statui și le înălțau osanale ori de câte ori considerau necesar. Deci Ghiță nu era susținut de americani. Prin urmare nici de israelieni. Să fi stat Germania în spatele său? Improbabil, dacă nu imposibil, analizând înverșunarea cu care doamna Merkel o susține în aceste zile pe Laura Kovesi.

Mie mi se pare aproape evident că Sebastian Ghiță a fugit din România sprijinit de serviciile secrete ale Federației Ruse, de GRU, de SVR ori de ambele.
Apoi locul în care a ales Sebastian Ghiță să se stabilească, să ceară azil politic, Serbia, este un alt argument în favoarea pilotării fugii sale de către forțe pro-ruse. Evoluția evenimentelor de după această fugă a confirmat nu doar că opțiunea lui Ghiță a fost una câștigătoare dar și că se bucură și în prezent de o protecție extrem de înaltă și eficientă.

Cine are cunoștințe minimale despre practicile serviciilor de contrainformații în cazul unor fugari de calibru precum Sebastian Ghiță nu se poate îndoi de faptul că, în  secunda doi după extragerea lui din România, acesta a fost supus unui proces de debrifare (interogare) extrem de minuțios. Era prețul protejării lui și a familiei sale de toate tentativele de a fi scos din joc puse la cale de cei pe care îi trădase.

Mi-au revenit în minte toate aceste lucruri, când, într-o declarație telefonică făcută în emisiunea lui Victor Ciutacu, am descoperit un alt Sebastian Ghiță decât cel pe care îl știam (și îl apreciam) din intervenții anterioare. Am descoperit un Sebastian Ghiță agresiv, cu accente extremiste, amenințând bandele #rezist cu bătaia, promițând că partidul pe care îl conduce va organiza și el, dacă va fi nevoie, grupuri de ripostă care să se încaiere cu haștagienii și să îi cotonogească până la anihilare.

Vai, vai, vai! Păi asta ar fi exact ce ne mai lipsește ca să punem de o smardoială generalizată. Să contrapunem unor nebuni alți nebuni.
Spiritul acesta belicos mi se pare a veni din alte zone de inspirație decât temperamentul calculat și  eficient de care a dat dovadă Sebastian Ghiță în ultimele sale luni de restriște.
Ca și atacul pe care l-a lansat cu același prilej împotriva ministrului Tudorel Toader.

Unii vor scuza aceste excese prin faptul că se intră în campania electorală pentru europarlamentare și filonul ultranaționalist de care România nu a dus niciodată lipsă trebuie să fie și el scos din casă.
Eu cred că este o eroare. Văd chiar germenii unui complot internațional pus la cale împotriva României.

Germania, prin pârghiile UE pe care le controlează, prin guvernatorul Klaus Iohannis pe care îl teleghidează în cel mai umilitor mod (și pentru Germania și pentru el), contribuie din greu la dezbinarea românilor. Deja nu mai suntem un stat unitar, suntem o adunătură segregată care, la cel mai mic impuls separatist, va contura două tabere imediat dispuse să se măcelărească între ele decât să se unească împotriva agentului dezbinator.

Rusia, din alt punct cardinal dar sub efectul aceluiași magnetism care conduce și Germania, lucrează și ea din greu la federalizarea României. Are interese în Moldova, are, ca aliat al Ungariei, interese în Transilvania. Și pentru Rusia, ca și pentru Germania, deztabilizarea României până la pragul războiului civil pare a fi un obiectiv strategic de primă importanță.

Oare, prin noua lui atitudine, enigmaticul domn Ghiță încearcă să plătească Rusiei prețul protejării sale?

Contele de Saint Germain

Share on Facebook

Tweet

Follow us