Femei care urăsc femeile, de …Raluca Feher !
Asa ar trebui sa se cheme viitoarea carte. Nu prea imi bat capul cu lucruri precum lipsa incidentei femeilor din varfurile departamentelor de creatie. Sunt destul de ocupata cu poala de lucruri pe care le fac deja si lumea publicitatii, de la noi sau aiurea, imi este destul de straina. Am mai spus-o s-in interviuri, eu fac publicitate fara pasiune. Pentru bani… Acum insa ca ma gandesc, tinand cont de faptul ca publicitatea e o curva, intr-adevar, ar trebui sa fie mai multe matroane care conduc departamentele de creatie. Dar, stii ce cred, ca adevarata creativitate o gasesti la financiar, sa fentezi taxele…
Cati directori financiar barbati sunt in Romania? O sa vezi ca vorbim despre o falsa problema.Habar n-am. Probabil pentru ca sunt nesimtita, nu am simtit nimic, doar la salariu. Am avut clienti barbati care doreau sa vina… barbatul patron la intalnire – asta pina sa devin partener in firma. Dupa, cum s-a mai pus problema, Doamna de vizavi e Raluca Feher… care alege intre job si familie. Chiar si fara familie, alegerile apar mereu. Aleg sa am mai mult timp sa scriu sau sa calatoresc.
Aleg asta, eficientizandu-mi munca. Cei care vor sa lucreze cu mine stiu cine sunt si care este programul meu, isi asuma si deci nu am fost pusa in situatia: ori eu, ori calatoria ta. Pina acum. Povestea cu maternitatea care perturba cariera… este un rahat mancat de un om trist si gras care vrea sa se bage in seama. Cred ca problema nu vine de aici.
Sunt multe femei in departamentele de creatie; uite, acum la Cap avem doua art directorizte superbe si mai lucram tot cu o art directoritza freelancer minunata. Dar fetele astea isi vad de desenachele lor, de fotografiile sau colectiile de hainute, de ilustratiile pentru carti de povesti si proiectele personale.
Nu sunt indeajuns de inguste incat sa poarte razboaie politice si sa dea limbi managementului ca sa promoveze pentru ca ele au o viata bogata, in afara urzelilor provinciale dintr-o agentie de creatie.Altfel spus, li se rupe de urcat in ierarhie. Si, daca au copii, cu atat mai mult le pasa de alte chestii decat de viitorul festival de creatie si cine a mai promovat.
Ce s-a facut, ce mai e de facut?
Cum ziceam mai sus, ce demersuri sa se faca intr-o tara unde soferul de taximetru nu-ti raspunde la salut si sta rasturnat cu scaunul pe picioarele tale, unde ofiterul de la politia de frontiera iți asvârle pasaportul prin ghiseu?
În tara unde bagaboande buzoase sunt modelele vanturate la televizor si orice femeie care are o masina de peste 10.000 de euro este intrebata ce-a supt ca sa o producă…
O individa „trecuta bine”…prin de toate ,care isi pregateste cu spaima
momentul „celibatului” interior ,dandu-se jenant in spectacol!
Ce-ar fi fost viata unor asemenea „ciudati” daca n-ar fi fost inventat Facebook-ul
care sa-i scoata temporar in anonimatul deplin al unei slujbe trecatoare…