Horia Sima, Regele și monarhia
„In împrejurările tragice prin care trece neamul nostru astăzi, atitudinea Regelui în exil constituie o adevărată calamitate…” Horia Sima
(…) Regele, angajându-se până în pânzele albe cu Vişoianu, implicit aderă la politica de coexistenţă. De aceea, mesagiile Regelui către ţară sunt lipsite de orice semnificaţie morală şi nu fac decât să inducă lumea în eroare. Prin atitudinea lui încurajează acea direcţie care tinde să înmormânteze în statuquo-ul european toate nădejdile de eliberare ale popoarelor din răsărit. Între Vişoianu, tovarăşii acestuia şi Rege există o împletire de interese care vine în conflict acut cu interesele actuale ale poporului românesc.
In împrejurările tragice prin care trece neamul nostru astăzi, atitudinea Regelui în exil constituie o adevărată calamitate. Sentimentele monarhice, atât de înrădăcinate în poporul nostru, sunt speculate chiar de Rege pentru a da câştig de cauză oamenilor catastrofei dela 23 August. În loc “de a îndura cu neamul, a face jertfă alături de el şi a izbândi cu el, cum a făcut Regele Ferdinand cel mare şi nemuritor” (C. Z. C.), Regele Mihai preferă să se orienteze după celălalt exemplu monarhic, al Regelui Carol II-lea, devenind exponentul unui grup aservit intereselor streine. În loc de a-şi cuceri tronul prin luptă, alături de toată suflarea românească, se gândeşte la o revenire dacă coexistenţa va lua totuşi cândva sfârşit – prin bruscarea voinţei naţionale, eventual cu ajutorul unei puteri streine, pentrucă, odată cu el, să se strecoare din nou în ţară, la locuri de conducere, figurile catastrofei naţionale.
Am ţinut de datoria noastră să dăm acest semnal de alarmă, cu riscul de a ne ridica împotrivă un nou val de duşmănii, pentru ca fiecare român din exil să-şi poată asuma partea lui de răspundere în desbaterea destinului românesc în lume. Sunt forţe care lucrează şi în exil la perpetuarea sclaviei poporului român, iar Regele nu este străin de ele sau nu se poate elibera de ele. Cât priveşte linia monarhică a Mişcării, ea nu are nevoie de nici o pledoarie. Dar linia monarhică e tot atât de obligatorie şi pentru monarh. Un neam nu poate fi dus la pieire numai de dragul unui monarh care utilizează poziţia ce o are pentru a ţine în loc aspiraţiile lui de viaţă liberă.
Intre Rege şi lupta de eliberare, nici o conştiinţă românească nu poate şovăi să se pronunţe pentru eliberarea neamului.
Horia Sima – Vestitorii, aprilie 1955
(Tet preluat din revista „Permanențe”)
