Istoria este …cea mai frumoasă ”poveste”, pe care istoricii lui DONDON o...

Istoria este …cea mai frumoasă ”poveste”, pe care istoricii lui DONDON o „povestesc” și ei cum le vine mai bine…

0 48

Ștefan I Mușat este fratele lui Petru I Musat și al lui Roman I Musat, dar unii istorici îl consideră drept nepot al acestora.  Potrivit altui document din 1398, el ar fi fost fiul lui Roman. Un lucru rămîne însă cert, Ştefan I face parte din familia Muşatinilor. Ștefan I a domnit în Moldova între anii 1394 – 1399. Cu cît Moldova îşi întărea poziţiile sale, se afirma în circuitul geopolitic din sud-estul Europei.  Aceste acte firesti  din partea suveranului Moldovei a provocat nemulţumirea curţii ungare, împingînd-o să organizeze o nouă campanie armată „contra moldovanos”, prima în condiţii reale de suveranitate statală.

În bătălia de la Ghindăoani (Hindău) (februarie, 1395) moldovenii i-au învins decisiv pe invadatorii unguri.În cei cinci ani ai domniei sale, Ștefan Ia intensificat activitatea cancelariei domnești, a bătut monedă, ceea ce vorbește despre o intensă activitate comercială și a întemeiat mănăstirea Sf. Nicolae din Poiană, în al cărui pomelnic figurează ca ctitor.Politica lui se poate caracteriza prin demnitate și vitejie, Oștile lui Ștefan I au participat și la marea luptă cu tătarii de la Worskla (1399). A fost un adevărat dezastru pentru creştini a căror armată este distrusă,unde ,se pare că însuşi Ştefan I îşi pierde viaţa în această luptă. A fost înmormântat în Biserica Bogdana din Rădăuți, iar pe piatra de mormînt pusă de strănepotul său, Ștefan al III-lea , cel Mare, scrie: „Binecinstitorul domn al Ţării Moldovei, Ştefan voievod, fiul lui Bogdan voievod, a împodobit mormîntul acesta strămoşului nostru, bătrînul Ştefan voievod, care a bătut pe unguri la Hindău”.

Stefan al II-lea a fost domn al Moldovei între 1434 și 1435, împreună cu Iliaș I (Ilie) din 1435 până în  1443, și singur din mai 1443 până în mai 1444,iar în asociere cu fratele său Petru al III-lea, din  1444 – 1445, și iar singur, până în iulie 1447. Este fiul lui Alexandru cel Bun cu o soție nelegitimă, Stana. Îl alungă pe fratele său Iliaș I de pe tron, cu ajutorul voievodului din Muntenia. În schimbul Pocuției este recunoscut și de polonezi… După câteva lupteIliaș I revine, cei doi se împacă și împart domnia, Ștefan al II-lea rămânând cu partea de sud-est a Moldovei (și-a avut se pare reședința la Vaslui). În 1443, Iliaș I încalcă înțelegerea, iar Ștefan II îl prinde și îi scoate ochii. Orb, Iliaș I se refugiază în Polonia, în timp ce Ștefan al II-lea rămâne domn, Petru III .Mormântul său se află în gropnița bisericii de la Mănăstirea Neamț, jud. Neamț.
Ştefan al III-lea, supranumit şi cel Mare , fiul cel mic a lui Bogdan al II-lea, este nepotul lui Alexandru cel Bun, si vine la domnie la 12 aprilie 1457.
Calităţile umane, cele de om politic, de strateg şi de diplomat, acţiunile sale fără precedent pentru apărarea integrităţii Moldovei Mari, iniţiativele pentru dezvoltarea culturii au determinat admiraţia unor iluştri contemporani, transformandu-l  într-un erou legendar.Papa Sixtus al IV-lea l-a numit „Athleta Christi(atletul lui Christos) iar poporul l-a cîntat în balade: Ştefan-Vodă, domn cel mare, seamăn pe lume nu are, decît numai mîndrul soare.
De la inceput El are susţinerea domnului din Ţara RomâneascăVlad Ţepeş .Astfel Ştefan îl înfrînge pe Petru Aron, deţinătorul tronului in Tara Moldovei, unchiul şi ucigaşul tatălui său , Bogdan al II-lea, care fuge în Polonia vecinăBucovina toata  fiind atunci moldoveneasca!Ştefan-Vodă a reuşit chiar de la început să scoată ţara din impasul în care se afla ca rezultat  al luptelor politice interne . El i-a rechemat în Moldova pe boierii fugiţi în ţările vecine, făgăduindu-le să le ierte slujba la domnul precedent, să le restituie averea şi să le menţină înalta situaţie de mai înainte din societate. După un sfert de veac de lupte crîncene dintre grupările boiereşti pentru putere, acest pas al noului domn a jucat un rol pozitiv . o parte considerabilă a boierilor reîntorcîndu-se în ţară si alaturindui-se. Treptat, domnul a concentrat în mîinile sale întreaga putere şi toate resursele militare ale ţării.
În vremea lui Ştefan al III-lea, cel Mare – de care treabe sa se tina seama si azi ! –  Moldova deja se întindea peste toate ţinuturile legitime de la Munţii Carpaţi răsăriteni pînă la rîul Nistru, preocuparea dominantă a domniei lui Ştefan a fost lupta pentru independenţă. În acest context efortul de centralizare a statului şi treptata sa afirmare pe plan internaţional au fost legate indisolubil. Înţelegînd că noua sa politică externă, de emancipare a Moldovei de sub tutela opresoare a marilor puteri vecine, avea să provoace împotrivirea acestora, iar pentru a înfrînge inevitabila lor reacţie era necesar un instrument mult mai eficace şi coeziune cu politica domniei,  Ştefan a aşezat pe baze noi organizarea militară a ţării.  Preluînd o iniţiativă a tatălui său, care nu a avut răgaz să se dezvolte, Ştefan al III-lea s-a străduit să întemeieze apărarea ţării pe cea mai largă adeziune socială posibilă în condiţiile epocii. La chemarea domnului la oaste vin toţi bărbaţii apţi de luptă, în special ţăranii – circa 30 de mii de persoane. Se formează astfel “oastea mare”, cu un efectiv între 40-60 de mii de oşteni: călăreţi şi pedeştri. Oastea mare a lui Ştefan era deci o „oaste de ţară„, la vremea aceea puţini fiind lefegii (mercenari).  Cetăţile existente au fost întărite, dotate în acea vreme pentru prima dată cu tunuri, altele au fost construite din nou. „Ţările Moldovei” erau apărate de: Cetatea Soroca, Cetatea Tighina şi Cetatea Albă la rîul Nistru, Cetatea Hotinului şi  Cetatea Sucevei la Nord, spre Carpaţi Cetatea Neamţului, iar pe rîul Siret Cetatea Romanului.
Se consolidează baza materiala şi instrumentul instituţional al puterii domneşti. El duce o politică specială de restaurare a domeniului domnesc prin masive cumpărări de sate cu bani din vistieria domnească şi prin confiscarea domeniilor boierilor trădători. Astfel, domnul va cumpăra circa 80 de sate. Concesiile de pămînt din domeniul domnesc sunt foarte rare.
Se consolidează şi influenţa domnului în organele de guvernare şi noul rol pe care il juca sfatul domnesc, principalul organ de guvernămînt după domnie, cu care împărţea puterea de stat. Numărul membrilor sfatului domnesc se micşorează de la 25-30 la 15-16 persoane. Treptat, dregătorii curţii, numiţi de domn, au ocupat locuri în sfatul domnesc, alături de reprezentanţii stăpînilor de domenii, devenind forţa precumpănitoare. Astfel, are loc masivul transfer de putere de la marea boierime spre domnia centralizatoare.
Un rol hotărîtor în sfatul domnesc a revenit pîrcălabilor – comandanţi de cetăţi. Dezvoltînd sistematic atribuţiile pîrcălabilor, înzestrîndu-i cu putere militară şi administrativă în cetăţi şi în ţinuturile dependente de ei, Ştefan a instituit o reţea de putere strict dependentă de domnie şi controlată de aceasta, care a cuprins toată ţara. În promovarea politicii interne şi externe, Ştefan-Vodă s-a sprijinit pe sfetnicii săi de la Curtea domnească. Printre cei care au ajutat, sprijinind cu tot zelul ţara şi domnia, au fost portarul de Suceava Şendrea, iar din 1481 Luca Arbore, vistiernicul Isac, vornicul Boldur, pîrcălabul Cetăţii Hotinului Vlaicu, pîrcălabii Cetăţii Albe Hărman şi Luca, pîrcălabul Orheiului Gangur, pîrcălabul Cetăţii Neamţ Cristea Arbore şi mulţi alţii.
Epoca (!?) lui Ştefan cel Mare a însemnat realizări remarcabile şi în domeniul vieţii economice  ţara era stabilă şi bogată. Domnul stimula comerţul prin sistemul de privilegii, pe care le acorda negustorilor străini (italieni, polonezi şi armeni) şi locali şi prin construcţia şi securitatea drumurilor, hanurilor etc. Direcţia prioritară a comerţului internaţional prin Moldova o constituia axa Marea Neagră – Liov (Lemberg), negustorii aducînd din Orient mirodenii, covoare, blănuri, metale şi pietre preţioase iar din Apus postavuri şi arme.  Vămile  aduceau si ele multi bani în visteria domnească şi asigură mijloacele materiale necesare şi alte nevoi ale statului. S-au intarit si legăturile dinastice ale lui Stefan al III-lea ideosebi cu dinastiile de la Moskova si Kiev. Cele trei căsătorii oficiale ale domnului au realizat parţial acest program. Prima oară domnul se căsătoreşte cu Eudochia din Kiev, sora cneazuluiSimion Olelkovici. Prin filiera kieveană se preconiza alăturarea de grupările şi forţele care promovau o politică fermă împotriva Poloniei Jagiellone, precum şi o apropiere politică de Moskova şi dinastia lituaniană. De asemenea, se preconiza transformarea Moldovei într-o ţară care promova „linii de contact” a lumii ortodoxe din Balcani si cu Europa,dar în special cu puternica Rusie !.

O atenţie apartea fost acordă bisericii. Mitropolitul Teoctist, pînă la 1477, şi după el mitropolitul Gheorghe au fost permanent membri ai sfatului domnesc şi au participat activ la realizarea politicii interne şi externe a ţării.
Ştefan Vodă a construit  pe teritoriul Moldovei, un număr impunător de locaşe sfinte, pe care le-a înzestrat cu obiecte de cult (cărţi, icoane, cruci etc.). tradiţia populară îi atribuie zidirea a 44 de biserici.În mod cert sunt cunoscute  32 de locaşe ale căror ctitor a fost marele voievod moldovean, de pe urma carora autoritatile romanesti scot azi de la turistii din strainatate, milioane de euro ! „.

 

COMENTARII