La Palatul Patriarhiei, Tudor Gheorghe a concertat pe versuri ce au fost...

La Palatul Patriarhiei, Tudor Gheorghe a concertat pe versuri ce au fost scrise de „sfinții” închisorilor comuniste!

0 11
Vineri, 27 octombrie, în Palatul Patriarhiei, a avut loc a X-a ediție a festivalului, „Lăudați pe Domnul”Invitatul special al serii a fost maestrul Tudor Gheorghe, cel care a adus pe scenă poeziile temnițelor comuniste. Maestrul a oferit un scurt concert, de 20 de minute, în care a interpretat o parte dintre cântecele ale căror versuri au fost scrise în închisorile comuniste de către mărturisitorii ortodoxiei românești.
În cadrul evenimentului de vineri, Tudor Gheorghe a primit cea mai înaltă distincție a Patriarhiei Române, Crucea Patriarhală. 
La concert au asistat Preafericitul Părinte Kirill, Patriarhul Rusiei, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, Preafericitul Părinte Anastasie, Arhiepiscopul Tiranei, Durresului și al întregii Albanii, Preafericitul Părinte Rastislav, Mitropolitul Bisericii Ortodoxe din Ţinuturile Cehiei şi din Slovacia.
Vizibil emoționat, Tudor Gheorghe – el însuși fiu al unui deținut politic, a început prin a prefața poezia Nu-s vinovat față de Țara mea: „Nu vor fi aplauze în această searăVeți auzi un lung poem al suferinței, al 
rugăciunii, la care au semnat nume ilustre precum Andrei Ciurunga, Nichifor Crainic sau Radu Gyr”.A urmat Liturghie, de Andrei Ciurunga și apoi, Unde sunt, cei care nu mai sunt, de Nichifor Crainic.
În continuare, cantautorul a interpretat Blestemul Aiudului și Poveste de Radu Gyr.
În lacrimi, Tudor Gheorghe a cântat apoi Metania a aceluiași Radu Gyr. Sunt, Doamne, copt pentru cules, a fost următoarea poezie interpretată de Tudor Gheorghe, iar apoi Cântec de după gratii, scrisă de Nichifor Crainic. Momentul artistic s-a încheiat cu poezia lui Radu Gyr, Ridică-te Gheorghe, Ridică-te Ioane.
Acesta a fost poemul pentru care poetul închisorilor a fost condamnat în 1958 de regimul comunist la moarte, sentință comutată apoi în 25 de ani de muncă silnică.

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!,
de Radu GyrNu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!Pentru sângele neamului tău curs prin șanțuri,
pentru cântecul tău țintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanțuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mania scrâșnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tapsane
o claie de zări și-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Așa, ca să bei libertatea din ciuturi
și-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
și zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Și ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane,
pe toate ce slobode-ți ies inainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanțuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Și sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

NICI UN COMENTARIU

Lasa un comentariu