„Lasă șefu, că ne înțelegem noi!” Ce Dreacu!
Nu știu cum o fi prin alte zone dar la olteni, când tocmești pe cineva sau negociezi o lucrare, cu o persoană sau chiar firmă privată din alea mai mici, când întrebi cât face lucrarea, deseori auzi răspunsul „lasă șefu că ne înțelegem noi, oameni suntem”.
După câteva țepe de genul ăsta, când aud pe unul că îmi spune așa, închei orice discuție și caut pe altcineva. Acest răspuns de regulă vine din gura unui țepar care vrea să îți câștige încrederea, vrea să te convingă că el e meseriaș, că nu îl interesează câștigul ci să facă lucrarea bine și la timp, când de fapt el este un fel de Celentano, dar cu mai puțin haz.
Ce urmează?
Urmează o lălăială, abureală, spoială, lucrare de proastă calitate, activitate din când în când și apoi, dacă cumva termină lucrarea, un preț de îți taie răsuflarea, sau (uneori în tandem) o lucrare de toată jena.
Eu cu astfel de „meseriași” nu discut, cum aud pe unul că spune „lasă șefu” cum am închis orice negociere. Prefer să știu de la început cât costă, ce implică, ce pretenții are, și mai ales în cât timp e lucrarea gata. Nu tocmesc în condiții de „mai vedem”, sau „ne înțelegem” pentru că această replică este garanția țepei.
Buni la dărâmat, impotenți la construit
Spuneam că nu știu cum o fi prin alte zone dar constat că în zona politică lucrurile merg la fel, e plină zona de țepari. Nu știu cine pe cine o fi tocmit, cine o fi inițiat discuțiile, cine e „meseriașul” și cine „clientul”, dar modul în care s-a „tocmit” moțiunea de cenzură” îmi demonstrează că e plină clasa politică de „meseriași”.
Trecând peste faptul că s-a dovedit din nou că e mai ușor să demolezi decât să construiești, să strici decât să repari, să dărâmi un guvern decât să îl instalezi, modul în care se „negociază” acuma formarea, sau mai bine spus susținerea, noului guvern dovedește o lipsă de profesionalism și seriozitate cum nu mai găsești nici la „meseriașii” locali.
Cum este posibil să dărâmi o casă, așa dărăpănată cum e, pe motiv că nu e bună, când tu nu ai materiale să faci alta, nu ai meseriaș care să îți facă alta, nu ai bani să cumperi materiale, nu ai aviz de construcție, nu ai proiect, nu te-ai înțeles nici cu „vecinii” să îți dea o mână de ajutor și mai vine și iarna?
Numai un inconștient sau un om căruia nu-I pasă de „familia sa” ar face așa ceva. Ei bine, „opoziția” cu sprijinul „chiriașilor” a făcut asta, a dărâmat guvernul, iar acuma în pragul iernii și politice și meteorologice, încearcă să „tocmească” meseriași când nici fundația nu o are turnată.
După nominalizarea lui Sică Mandolină pe post de prim ministru de către Frânarul Național, desemnatul se dă de ceasul morții, pentru că oricum ar face nu va reuși să obțină voturile necesare investirii în Parlament. Și asta se întâmplă pentru că atunci când a negociat dărâmarea clădirii, nu a avut în vedere și reconstrucția noii case, adică pe el l-a interesat doar cum să dea jos guvernul Dăncilă, nu cum să construiască noul guvern.
Acuma, după ce a dărâmat cu un minim scor vechiul guvern, constată că nu poate forma altul pentru că „meseriașii” cu care a dărâmat pun condiții la reconstrucție iar condițiile puse de ei se bat cap în cap pentru că unul vrea cărămidă, altul vrea BCA, altul vrea beton turnat, iar unii chiar chirpici, să țină până la primăvară, și după aia, „mai vedem șefu”. Iar situația este cu atât mai disperată, cu cât unele pretenții ale unora pentru a participa la reconstrucție – a se citi vot în parlament – constituie motiv de refuz pentru alții, așa cum se întâmplă cu alegerea primarilor.
Nu o să intru acuma în amănunte privind motivul pentru care unii vor una și alții vor alta, important este că cel care a „negociat” votul pe moțiune ori nu a avut în vedere, ori nu l-a interesat, ori a promis fără acoperire satisfacerea pretențiilor celorlalți, conștient de faptul că totuși nu le va putea realiza, mergând din start la țeapă.
Așa se face politica în România, cu accent pe dărâmare, cu țepe și indiferență totală la cei care rămân în zloată și ger, fără guvern, fără executiv, fără salarii și pensii, poate, fără perspectivă, fără plan, adică în fundul gol, iertată fie-mi expresia.
Un guvern negociat între țepari
Matematic vorbind, dar mai ales practic, realist, guvernul Orban sau de fapt Orban, nu are cum să primească acceptul Parlamentului atâta vreme cât cel puțin două din partidele cu oarece pondere declară că nu vor sprijini guvernul dacă din el va face parte sau va fi „în cârdășie” cu un alt partid, sau dacă nu va iniția anumite măsuri imediate.
USR de exemplu, cere alegeri anticipate imediat după alegerile prezidențiale, în primăvară, și cere lui Orban să declare și să promită că declanșează procedura imediat după prezidențiale în condițiile în care nici unul din celelalte partide nu vor asta,pentru că nimeni nu mai e sigur pe poziția sa la viitoarele alegeri și în plus, actualii parlamentari, dacă nu își duc la bun sfârșit mandatul, nu pupă pensie specială. Deci chiar dacă va promite Orban, o va face conştient că este irealizabil şi că îi va da ţeapă lui Barna.
Iohannis, alt „șmecher” a dat de înțeles că el ar fi de acord cu alegeri anticipate, în condițiile în care el s-ar vedea deja la al doilea mandat, dar se pune întrebarea, cine se uită în gura lui, pentru că deocamdată este un simplu candidat, nu este chiar așa de sigur că va fi noul președinte, chiar cu ajutorul dat de Viorica.
Și în ultimă instanță, cei din P.N.L. ar trebui să se gândească de două ori înainte de a-l vota pe Iohannis, pentru că uite, ei îl votează, iar el odată ajuns declanșează alegeri anticipate luându-le pensia.
Păi se poate așa ceva? Se poate, pentru că e plină clasa politică de „meseriași” și „clienți” care nu văd mai departe de ziua de ieri, nu văd în perspectivă, o clasă politică atacată de miopie.
Șansele lui Orban cel Alb
E adevărat, pentru a se declanșa alegeri anticipate e nevoie ca Parlamentul să nu valideze două propuneri de premier. Având în vedere că parlamentarii nu doresc asta, (cred că nici chiar toți cei din U.S.R.) înseamnă că oricare a doua propunere va fi obligatoriu votată, chiar dacă ar fi Dincă, pentru că scumpii noștri parlamentari își urmăresc interesul propriu, nu pe al celor care i-au ales.
Deci Iohannis poate sta liniștit, poate propune pe oricine a doua oară, dacă la prima strigare nu va trece.
Aș putea specula și spune chiar că în mod intenționat l-a numit pe Orban prima oară, ca să îl lase să se zbată ca peștele pe uscat, să înceapă negocierile care vor fi finalizate de al doilea propus, care nu va mai ceda nimic, știind că parlamentarii îl vor vota forțați de perspectiva anticipatelor și pierderea pensiei.
Este posibil totuși ca Orban să treacă din prima?
Nu este exclus, și ar fi normal pentru o clasă politică cât de cât conștientă, care ar ști că oricum la a doua strigare vor vota și ar fi posibil să fie tot Orban, dar cred că totuși partidele care au pus umărul la dărâmarea guvernului P.S.D., vor trage cu dinții să își obțină cererile și vor forța nota prima oară, mergând până la respingerea primei propuneri. La cât de abil este Orban, e greu de crezut că va putea să obțină în 10 zile un consens între toate așchiile cu care a dărâmat guvernul Dăncilă unul serios, bazat pe o înțelegere reală, de principii. Dacă va trece, va trece pentru că „meseriașii” vor realiza că nu au altă variantă dar vor vota spunându-și în barbă „lasă că mai vedem noi!”.
Asta ca să nu mai spun de „farmecul personal” al lui Sică, un politician detestat chiar de oameni din propriul partid. Interesant este ce spunea aseară marele „analist” Gușă Cosmin despre Orban.
Gușă trecuse la periat mai ceva ca Ludovic la alegerea lui Iohannis. Zicea Gușă că Orban e Alb ca zăpada, că e singurul prim ministru propus în ultimii 30 de ani, care nu e tras de sfori de către „statul paralel” că e „lacrima lui Ovidiu” și alta nu, că nu are nici o legătură cu serviciile, cu securitatea, etc.
Să nu fi știut Gușă de Imre Orban, locțiitor al șefului securității raionului Stalin între anii 1948-1956, nimeni altul decât tatăl lui Ludovic Orban, sau de lecțiile de „construcții de partid” luate de Ludovic la Academia „Ștefan Gheorghiu”? Mă îndoiesc.
Mai degrabă domnul Gușe încearcă să se dea și el bine pe lângă Mandolină, îi face serenade cu scop bine determinat.
Ce se va întâmpla totuși dacă Orban va trece, chiar din prima, de Parlament? Părerea mea este că va urma o perioadă mai neagră chiar decât cea din perioada Cioloș, căci va fi nu doar un guvern de tranziție, cu scop limitat, dar și unul umplut cu habarniști dornici să își treacă și ei funcția de ministru în C.V. și, mai ales, fără sprijin parlamentar, care va guverna prin ordonanțe de urgență, pentru că este greu de crezut că o lege serioasă va fi trecută prin Parlament, partidul care va forma guvernul neavând majoritatea necesară pentru a-și promova legile.
Vom asista la cea mai neproductivă activitate parlamentară, cu legi abandonate prin sertare și aprobate tacit, cu frâne și piedici din toate părțile. De aia spun eu că nu va fi votată nici o lege de interes, pentru că nimeni nu va risca să supună dezbaterii o lege serioasă.
Va fi perioada în care birourile permanente și liderii camerelor vor avea ocazia să își bată joc de legi pentru că pot aduce în dezbatere orice lege care nu le convine, convinși fiind că nu vor trece. Se va legifera „la mișto”, pe contre.
Nu ar fi exclus ca ceva mai încolo, la câteva luni de la investire, guvernul P.N.L. să fie încercat de niște moțiuni de cenzură unele inițiate chiar de U.S.R. care ține morțiș să se organizeze anticipate, și chiar dacă nu se va ajunge la ele, măcar va pune frâne, să arate cine e el.
Tari+Orban = Love
Și ca să vedeți cât de serioși sunt „meseriașii”, ieri domnul Mandolină a fost surprins cum intra singur, pe furiș în sediul A.L.D.E., singur singurel doar el și prosopul. Lighean avea Tări (Tăriceanu).
Surprins de camerele tv, a declarat că nu are nimic de declarat, că negocierile cu A.L.D.E. vor avea loc zilele următoare.
Păi și atunci ce căuta singurică la Tăriceanu? Să divorțeze Tăriceanu din nou? O fi fost și el să „alimenteze” ca Udrea la Cotroceni ? Dacă negocierile P.N.L.-A.L.D.E. vor avea loc zilele astea, ieri ce a fost? Nu cumva s-au negociat pretențiile personale? Cred că domnul Tări, pe lângă ceea ce declară oficial că cere pentru susținere în parlament, adică un guvern fără P.M.P., fără ordonanțe de urgență (asta chiar e bună, păi cum altfel să mai guverneze, fără majoritate parlamentară?) nenea Tăriceanu își mai negociază și funcția de președinte al Senatului, de fapt singura condiție la care ține cu dinți, celelalte fiind așa de ochii lumii.
Este posibil ca Orban să se fi dus la întâlnire cu Tăriceanu chiar fără știrea colegilor de partid, că prea era deranjat de faptul că a fost surprins acolo. Așa că, oameni buni, să nu sperați că veţi avea un acoperiș deasupra capului în iarna asta, să nu fiți îngrijorați, „lăsați că ne înțelegem noi”!
