Legile Belagine sau Legi ale lui Zalmoxis repere ale istoriei umanității
Nu sunt îndoieli, Zalmoxis este autorul cunoscutelor Legi Belagine. Iată cateva clarificări despre multe texte care circulă pe internet sub semnatura lui D. Roxin.
„El (Deceneu –n.m.), observînd înclinarea lor (a geto-dacilor – n.m.) de a-l asculta în toate, şi că ei sunt din fire deştepţi, i-a instruit în aproape toate ramurile filozofiei; căci era un maestru priceput în acest domeniu. El i-a învăţat etica, dezvăţîndu-i de obiceiurile lor barbare, i-a instruit în ştiinţele fizicii, făcîndu-i să trăiască conform legilor naturii; transcriind aceste legi, ele se păstrează până astăzi, sub numele de belagines…”, ne spune istoricul Iordanes în lucrarea „Getica”.
Până „astăzi”, din perspectiva lui Iordanes, înseamnă secolul VI d. Chr. Desigur, referirile la aceste Legi Belagine sau Legi ale lui Zalmoxis au continuat până aproape de vremea nostră.
În cartea Românii în Mileniul de întuneric, scrisă de Marius Fincă, descoperim alte lucruri interesante despre continuitatea și răspândirea LEGILOR BELAGINE:
<<Iamblichos, matematician şi filozof grec, ce a murit pe la anul 330 spune că religia geţilor sau cultul lui Zamolxe era practicat cu mare cinstire şi de către goţi. (Viaţa lui Pitagora) Mai scrie că Zamolxis, după ce „i-a convins că sufletul este nemuritor” a „scris legile” pentru geţi, după care să-şi rânduiască viaţa de neam scoborâtor din zei. De „regulile lui Zamolxis” aminteşte şi Agathias Scolasticul, în secolul al VI-lea. Teopomp afirmă că geţii îşi învăţau legile pe de rost, aşa trecând de la o generaţie la alta.
Scriitorii antici, ca: Iosif Flavius, Horaţiu, Criton, Clement din Alexandria, Strabon, Jambique şi Iordanes ne spun că geto-dacii cultivau valorile şi regulile morale, stabileau norme de drept şi aveau concepţii proprii juridice și politice.
În documentele conciliului de la Sardica (Sofia) în anul 343, găsim printre episcopii din Dacia Aureliană participanţi pe „Athenodorus a Dacia de Blacena”.
Şi Dionisie Exiguul, Dacul cel Smerit (465-545) care „a avut în bibliotecă Belaginele”.
Olaus Magnus (1490-1557) relatează că a văzut cu ochii lui în Italia, la Perusia, un volum de legi gotice/getice, scris cu caractere gotice şi că, în ciuda vechimii acestui manuscris literar-juridic, căci se scurseseră mulţi ani de la acea perioadă când geto-goţii locuiseră Italia, era bine conservat. Despre aceste legi spunea că erau încă în vigoare printre sueţi şi goţi. Pasajul a apărut într-un manuscris al unui oarecare Johannes Scitul>> (Românii în Mileniul de Întuneric / Marius Fincă)
Acum, cititorule, după toate cele spuse, ți-ai dori să și poți citi aceaste legi, mai ales că internetul este plin de texte cu o anumită poezie în conținut, despre care cei care le promovează susțin că sunt Legile lui Zamolxe sau Legile Belagine.
Din păcate, sunt nevoit să te dezamăgesc. Unele variante ale Legilor Belagine, care circulă în mediul online, nu au nicio acoperire istorică, în surse documentare verificabile. Mai mult decât atât, ele au apărut în cartea Legile lui Zamolxe, la Editura Deceneu, în anul 2009, carte scrisă sub pseudonimul Remer Ra, unde autorul pretinde, nici mai mult nici mai puțin, că le-a obținut prin revelație divină.
Mai precis, autorul ne spune că a reușit să pătrundă în Lumea de Dincolo unde l-a întâlnit chiar pe Zalmoxis, zeul geto-dac revelându-i aceste legi!!! În consecință, ele nu au valoare istorică. Singura valoare pe care pot să o aibă este una literară, dacă am privi cartea lui Remer Ra ca una de beletristică…
Și ca să fie limpede la ce legi pretins belagine mă refer, vă citez două din cartea lui Remer Ra:
Dincolo de curgerea timpului si de cugetarea zeilor, este Focul cel Viu și Vesnic, din care vin toate și prin care ființează toate cele ce sunt. Totul și nimicul sunt suflarea Sa, golul și plinul sunt mâinile Sale, mișcarea si nemișcarea sunt picioarele Sale, nicăieri si peste tot este mijlocul Său, iar chipul Său este lumina. Nimic nu este făptuit fără de lumină și tot ce vine din lumină este viață și ia făptură.
Nu lua cu siluire și nici cu vorbe amăgitoare ceea ce nu este al tău, căci cel ce privește prin ochii tăi este același cu cel ce privește prin ochii celuilalt. Ia seama la taina aceasta. Și așa mai departe…
Prin urmare, vorbim de un set de pretinse legi, apărute într-o carte ezoterică unde autorul vrea să ne convingă de faptul că le-a primit prin revelație divină. Desigur, fiecare are dreptul să creadă ce vrea. Doar că, indiferent de ce cred cei care le promovează, ele nu au nicio acoperire istorică.
Realitatea este aceea că astăzi nu avem vreun document antic sau medieval disponibil care să conțină cu claritate aceste legi. Avem doar referiri la ele, le putem deduce indirect o parte din conținut sau, în cazul în care cercetătorii care spun că ele s-ar regăsi parțial în Legile Valahe ale Pământului au dreptate, să le căutăm aici, în măsura în care mai avem acces la unele rămășițe ale acestora.
Ceea ce este însă cert, în condițiile în care au influențat pentru mult timp mai multe popoare, este faptul că ele conțineau principii spirituale, morale și de conviețuire socială de mare valoare. Să sperăm că viitorul va fi mai generos cu noi, în legătură cu descoperirea conținutului Legilor Belagine.
Daniel Roxin
Sursa: Lupul Dacic
