LUNA FEBRUARIE – ISTORIE SI SIMBOLURI

A doua luna a anului in calendarul iulian si cel gregorian, februarie este cea mai scurta luna a anului, singura cuprinzand mai putin de 30 de zile. Februarie insumeaza de obicei 28 de zile, avand 29 de zile in anii bisecti, atunci cand numarul anului este divizibil cu cifra 4.

Denumirea de februarie provine din cuvantul latin “februum”, semnificand purificare si provenind din ritualul de purificare Februa, care avea loc pe data de 15 februarie in vechiul calendar roman. Ianuarie si februarie au fost ultimele luni ale anului, adaugate calendarului roman (la initiativa lui Numa Pompilius, in anul 700), intrucat romanii considerau iarna ca o perioada care nu ingloba anumite luni.

Februarie a ramasa ultima luna a calendarului anual pana in perioada decemvirilor (Decemviri legibus seribundis), in jurul anului 450 i.Hr., cand a devenit a doua luna a anului. Alte nume date lunii februarie cuprind termenii anglo-saxoni de “Solmonath” (“luna noroiului”) si “Kale-monath” (nume derivat din “varza”), sau denumirea “Hornung”, a lui Charlemagne. In finlandeza , februarie este cunoscut sub numele de “helmikuu”, adica “luna perlelor”, intrucat atunci zapada de pe ramurile copacilor se topeste, ea se transforma in picaturi care, odata inghetate, se aseamana cu niste perle de gheata. In ucraineana, luna februarie este denumita luna ghetii sau a inghetului puternic. In Romania, numele popular al lunii februarie este Faurar.

Florile lunii februarie sunt violeta si primula. In simbolismul crestin, violeta reprezinta virtutea umilintei sau modestiei, ea rasarind, adesea, conform unor legende, pe mormintele virginelor sau sfintilor. Visul violetelor semnifica evolutia sau avansarea in viata. Potrivit unei superstitii, o cununa de violete purtata pe cap are darul de a impiedica aparitia senzatiei de ameteala.

Violetele sunt considerate un dar norocos acordat unei femei, indiferent de anotimp, dar, pe de alta, parte, atunci cand infloresc in toamna, se considera ca sunt semnul unei viitoare epidemii. Incredintati ca violetele pot impiedica betia, romanii obisnuiau sa impodobeasca cu aceste flori mesele de la banchete. Totodata, ei foloseau cununile de violete purtate pe cap sau beau un vin facut din florile de violete ca remedii contra mahmurelii. Intr-un alt obicei roman, violetele erau asezate pe mormintele copiilor foarte mici.

Potrivit unei legende, violeta si-a capatat culoarea-i caracteristica gratie zeitei Venus. Intr-o disputa cu Cupidon, legata de cine poseda o mai mare frumusete, ea sau un grup de fete, fiul ei nu s-a temut sa afirme ca fetele o depaseau in splendoare. Acest lucru a infuriat-o pe Venus atat de mult, incat si-a batut rivalele pana cand le-a invinetit si, apoi, le-a transformat in florile de violete.

Primula, “prima rosa” sau cea dintai floare a anului, este un binecunoscut simbol al primaverii si al Pastelui. Primula simbolizeaza atat tineretea sau prima iubire, cat si moartea prematura. Dupa unele superstitii, primula proteja impotriva actiunilor malefice ale vrajitoarelor si tinea vitele ferite de boli. In unele legende, mancatul unei flori de primula inzestra oamenii cu abilitatea de a vedea zanele sau fiintele magice din jurul lor.

 

Gema luna februarie este ametistul, supranumit “piatra sinceritatii”. Potrivit unor credinte, ametistul are calitatile de a reduce tensiunile mentale, a da nastere unor vise placute si vindecatoare, a impiedica placerile egoiste si rasfatul, a incuraja transformarea benefica si a destrama obiceiurile rele.

Grecii antici erau incredintati ca ametistul protejeaza impotriva betivaniei si pasiunii. De fapt, denumirea de ametist provine din cuvantul grecesc „amethystos”, insemnand “ lucid, ne-beat”.

Arborii lunii februarie sunt plopul, cedrul si pinul.

Pinul semnifica creativitatea, viata, longevitatea si nemurirea. In simbolismul copacilor, pinul reprezinta curajul sau indrazneala.

Copac al echinoxului de iarna in simbolismul celtic, plopul era considerat un arbore inzestrat cu darul vorbirii sau soaptelor, dar si cu capacitatea de a rezista vicisitudinilor si a reusi, in acest fel, sa isi infranga inamicii sau soarta. Frunzele de plop erau renumite ca antidoturi contra muscaturii de sarpe. Plopul era vazut ca un simbol al lui Alcides Hercules, zeul puterii vindecatoare. Intrucat Phaethon era incapabil sa tina fraiele carului soarelui furat de la tatal sau Helios, Zeus l-a ucis prin intermediul unui fulger.

Heliadele, surorile indurerate ale lui Phaethon, s-au transformat in plopi plangatori, ale caror lacrimi se metamorfozau in ambra inainte de a cadea in ape. Pentru a o salva de a fi violata de catre Hades, Persephone a transformat-o pe nimfa Leuce intr-un plop alb. Din acest motiv, plopul alb a devenit asociat cu Leuce sau lepra.

Coloniile de leprosi din Grecia antica erau aflate sub protectia lui “Zeus al plopului alb”. De asemeni, zeita lunii a plopului alb avea puterea de a vindeca bolile de piele.

Cedrii simbolizeaza vindecarea, purificarea si protectia. In sanscrita, numele cedrului deriva din termenul “devdar”, avand semnificatia de “lemnul zeilor”.

In simbolismul copacilor, cedrul transmite mesajul “gandeste-te la mine; traiesc pentru tine; forta / putere”. (I.M.)