Manipularea prin teoria obligativității furtului pentru PARTID
„Au furat pentru partid din dorința de a se face remarcați.” „Sistemul finanțării partidelor îi obligă să fure.” „Trebuie schimbat sistemul!” În ultimile luni aud de la niște „analiști” ce nu-și pot justifica nici o zecime din avere, cum cei săltați de DNA sunt niște victime ale sistemului. Nu Cocoș e de vină că a furat milioane de euro și dolari de-a valma, nu Pinalti e de vine că ducea sacoșele la partid.
Nu, ei sunt niște victime. DNA-ul e o instituție ineptă ce nu dă dovadă de omenie, iar noi suntem niște nesimțiți că ne bucurăm s-o vedem pe Lenuța, în sfârșit, în cătușe asortate cu noul look – permanent de la perna de beci. Suntem niște nesimțiți și nu ne merităm corupții!
De la arestarea lui Cocoș și de la primele ciripeli ale ditamai victima sistemului, unii ziariști cu ștate vechi, mai peltici, mai cu obrazul, dioptriile, conturile și ceafa groase, ne-au tot cântat refrenul cu obligativitatea de a fura. Victimele din dubele DNA n-au furat în primul rând pentru ei, nu, ei au furat milioane pentru partid, și asta numai din cauze de carierism cronic. Toți acești carieriști au vizat de la început un post de mai mare răspundere, cu mai mare vizibilitate și cu, și aici țineți-vă bine de scaun, cu un spor salarial de o mie-două de lei pe lună. În tot acest timp cât munceau ei pentru a aduna pentru partid, nu au pierdut nicio clipă din minte țelul final – o slujbă de șef la stat, plătită cu maxim o mie de euro. Săracii. Atâta chin, abnegație și devotament în a strânge milioanele pentru Partid și nimic pentru sine însuși. Mai, mai, să-mi dea o lacrimă. Scap, în schimb, un pârț. Mi se pare mai adecvat situației.
Toată această încercare, din ce în ce mai aproape de izbândă, de curățare a rahatului de la Cocoș … citire, ne arată cine are de ascuns ceva. Cine, oare, s-a înfruptat atâta timp de la penali, trecând pe la publicațiile și televiziunile unora și altora, mai ceva ca fostele sau actualele asistente ale lui Capatos prin paturile patronilor de fotbal? Răspunsul la această întrebare e dat de cei ce duc ofensiva pro hoție, justificată de nedreptatea sistemului de finanțare a partidelor.
Acum ceva timp, când Mitică Dragomir și Mircea Sandu erau acuzați de crearea și perfecționarea cooperativei din fotbal, la o emisiune pe tipicul de șezătoare, cei doi erau încolțiți de moderatori și de cei ce erau supărați că n-au fost primiți în cooperativă. La un moment dat, unul dintre contestatari, fără să vrea, le oferă celor doi corifei scăparea prin rostirea propoziției – „Pentru dezastrul din fotbalul românesc, toți cei din fotbal suntem vinovați.” Cei doi tartori s-au agățat de această propoziție ca de un colac de salvare, exclamând aproape într-un glas – „Toți, toți, suntem vinovați!”. Deja vina nu mai era punctuală, ci, brusc, s-a împărțit la toată lumea. M-am trezit, de-odată, în fața televizorului vinovat de starea fotbalului românesc, deși eu dădusem pe canal din întâmplare, în pauza unui film.
După gazetarii unei găști de la Nea Secu` cu alergie la DNA, toți, toți suntem vinovați de ținutele exorbitante, purtate cu delicatețea lui Carmen Șerban, de Nuți. Toți, toți suntem vinovați de Merțanele, Jeepanele, viloaiele și conturile cu euroi ale celor exilați în beciurile domnești. Suntem nedemni să ne numim concetățeni cu ei și, mai ales, cu cei din vârful grămezilor de bani furați „pentru PARTID” … se știe!
