Mark Gitenstein, despre criza politică din 2012: „Victor Ponta n-a fost de...

Mark Gitenstein, despre criza politică din 2012: „Victor Ponta n-a fost de acord cu mine, dar măcar n-a închis căile de dialog”

0 16

Mark Gitenstein, ambasador al Statelor Unite la București din vara lui 2009 până în decembrie 2012, a rămas în atenția presei românești din cel puțin trei motive:
1− „amestecul” in criza politică și referendumul din vara lui 2012, (în legătură cu care suntem departe de a ști tot adevărul);
2− neasteptata sa calitate obtinuta, de membru în board-ul Fondului Proprietatea,(cu avantajul de fost ambasador implicat…mai pe blat!) societate care deține pachete de acțiuni la câteva dintre cele mai importante companii de stat;
3− plângerea penală depusă la DNA de Gabriel Sandu, ministru al Comunicațiilor în guvernul Boc, document în care fostul ambasador american, predecesorul său Nicholas Taubman și un grup de demnitari români (Traian Băsescu, Theodor Stolojan, Emil Boc, George Maior, Florian Coldea ș.a.) sunt acuzați de trafic de influență în favoarea companiei Microsoft.

De profesie avocat, a folosit „eficient” precedentul de a avea bunici evrei, emigrați din zona Botoșaniului la finele secolului XIX ! Azi, Mark Gitenstein (71 de ani) continuă să zboare în România macar de 3-4 ori pe an, pentru ședințele board-ului de la Fondul ProprietateaLa cea mai recentă vizită, a călătorit și la Cluj, unde s-a întâlnit, printre alții, cu primarul Emil Boc. Am profitat pentru a-i solicita un interviu despre cele trei teme de mai sus. A acceptat, cu o condiție: nu vorbește, în această fază, despre dosarul Microsoft și despre plângerea depusă de Gabriel Sandu, pe motiv că sunt cazuri aflate pe rol.*

− Domnule ambasador, bine ați venit la Cluj. Voi intra direct în prima temă a interviului. În România există o polarizare politică și mediatică între un grup care spune că suntem „o colonie” a Vestului și că DNA țintește elita României și un grup care spune că țara a fost confiscată de o gașcă de infractori și că DNA trebuie să meargă mai departe. Cum vă raportați la această situație?
− Cred că niciuna dintre aceste comparații nu este corectă. Cred că România are un sistem democratic și o economie de piață care au progresat remarcabil în ultimii 8 ani.Le spun deseori românilor care sunt nerăbdători că încercați să rezolvați în circa 25 de ani ceea ce Statelor Unite le-au luat cam 100 de ani să realizeze.În perioada 1880-1890, deci la mai bine de 100 de ani după adoptarea Constituției, căile ferate și oțelăriile americane se aflau în proprietatea a doar câteva persoane.Aceste persoane dețineau toată presa și toate partidele politice, pe care le manevrau pentru propriile interese. Dar au urmat 50-60 de ani în care Statele Unite au devenit cea mai importantă democrație și economie de piață din lume.Și asta datorită faptului că, la circa 150 de ani după adoptarea Constituției, SUA au trecut printr-o reformă chinuitoare a statului federal.România a făcut progrese extraordinare din 1989 încoace. Iar mie mi-este mai ușor să le văd, pentru că nu trăiesc aici. Vin în România o dată la 3-4 luni și de fiecare dată sesizez progresul.Cred că instituțiile sunt puse la încercare, dar majoritatea acestor instituții funcționează bine. Nu uitați că ele devin eficiente doar dacă sunt testate…crede optimist fostul ambasador!

− Spuneți că România se află într-o etapă care ar fi oarecum normală?
 Nu cred că există normal în istorie. Sunteți într-o etapă în care eu, unul, văd progrese încontinuu… Din păcate, mulți români sunt nemulțumiți fiindcă lucrurile nu se mișcă suficient de repede, și înțeleg asta. Schimbarea nu are loc suficient de repede, dar ea există…

− Cum vă explicați discursul anti-occidental și faptul că acest tip de discurs continuă să aducă victoria în alegeri?
 În primul rând, nu cred că acest discurs câștigă toate alegerile. Klaus Iohannis nu a fost un candidat anti-occidental, iar alegerile prezidențiale sunt singura ocazie când toată populația votează direct pentru o persoană.Românii au ales un președinte care nu este anti-occidental. Deci, nu sunt de acord din principiu cu acest argument.Ceea ce admit este că există un puternic sentiment anti-occidental în această regiune a Europei, sentiment care este alimentat de Rusia. Dar România nu este anti-occidentală. Dacă ne raportăm la sondaje, România este țara cea mai pro-americană și pro-occidentală din toată Europa…

− Vă propun să ne întoarcem în anii în care ați fost ambasador la București, pentru a vă întreba: cât de des vă întâlneați cu procurorul-șef al DNA?
− Aici e vorba , pur și simplu de propagandă. M-am întâlnit cu Laura Kövesi cel mult de trei ori. Am avut întâlniri, de asemenea, cu predecesorul ei, Daniel Morar.

− Întâlnirile aveau loc din inițiativa dumneavoastră sau a lor?
− Sincer, nu-mi amintesc. În majoritatea cazurilor au avut loc când fie ministrul Justiției, fie DNA sau procurorul general al României ne-au cerut să-i ajutăm cu specialiști americani în confiscarea de bunuri și în investigarea unor cazuri deosebite.( !?) Atunci am rezolvat ca doi avocați de la Justice Department să-i ajute pe procurorii români, în calitate de experți. I-am adus la București și ei au stat de vorbă cu Daniel Morar sau cu Laura Kövesi, iar apoi au susținut cursuri de instruire. În principiu, asta e ceea ce am făcut.

− Există percepția că ambasadorul american,se amesteca, dă ordine…
− N-am vorbit cu niciun demnitar al statului român despre importanța de a instrumenta un caz sau altul. Știi, Laura, cred că ar fi o idee bună să îl anchetezi pe X!”... N-aș fi făcut asta niciodată, pentru că ar fi fost neadecvat (inappropriate). N-am vorbit nici cu Laura și nici cu Daniel despre faptul că unui dosar ar trebui să i se dea curs. Am luat însă atitudine când am aflat despre încercări ale unor politicieni români de a se amesteca în activitatea DNA.Procurorii și judecătorii sunt cei care trebuie să ia decizii în justiție, nu politicienii români și nici ambasadorii americani.În cazul în care Laura m-ar fi întrebat dacă să întreprindă demersuri într-un dosar sau altul, i-aș fi spus – Fă-ți datoria! Dacă ai dovezi că o persoană a comis o infracțiune, cerceteaz-o; dacă, nu, nu.Singurul lucru care ne interesează pe noi, cei de la ambasadă, Uniunea Europeană sau FMI este ca tu să iei acea decizie bazată pe fapte, să nu fie influențată de cine știe ce politician sau oligarh.

− Care era procedura pe care o urmați când voiați să stați de vorbă cu un demnitar român?
− Făceam un demers oficial către demnitarul pe care voiam să-l abordez. Dar, înainte de acel demers, existau mai mulți pași pe care trebuia să-i fac în relație cu Departamentul de Stat de la Washington.Când un cetățean american sau o companie cu capital american veneau la mine să se plângă că fuseseră tratați incorect, ridicam această problemă premierului sau președintelui țării.(!?)  Asta am făcut, fără îndoială. Dar numai după ce Departamentul de Stat analiza solicitarea mea și răspundea la întrebarea: este acesta un demers adecvat sau nu?

− Deci, mai întâi trimiteați problema la Washington…
− De obicei o trimiteam în Statele Unite sau… o discutam cu personalul de specialitate care lucrează în ambasada de la București.N-am fost un ambasador de carieră, cum se spune, ci unul numit politic și, ca atare, mă bazam pe experiența mea de avocat atunci când mi se părea că o persoană sau o companie nu fuseseră tratate corect, dar verificam și cu specialiștii din ambasadă înainte de a interveni.Dar niciodată n-am mers mai departe dacă am considerat că o companie americană a întreprins ceva ilegal sau nepotrivit în România.Și asta pentru că firmele americane sunt vizate de reguli foarte stricte când operează în alte țări. Așa cum firmele din Marea Britanie trebuie să respecte așa-numitul UK Bribery Act, firmele americane care fac afaceri în afara granițelor sunt supuse legii denumite Foreign Corrupt Practices Act.
O companie britanică sau americană care comite acte de corupție în străinătate este răspunzătoare și va fi… cercetată penal acasă, în Marea Britanie, respectiv în SUA.Ca atare, argumentul meu în fața autorităților române era – Cred că este incorect să profitați de această interdicție care li se aplică firmelor americane.Aceasta era problema cu care mă confruntam cel mai des, aceea de a asigura un tratament egal, nediscriminatoriu, companiilor americane.

− Deci, un investitor american care vine în România ar trebui să respecte atât legile de aici, cât și pe cele din America…
− Legile americane reprezintă o amenințare mult mai mare pentru ei, fiindcă pot fi urmăriți penal când se întorc acasă, în statul unde locuiesc. Pot fi condamnați la închisoare și, credeți-mă, acest lucru se întâmplă. Întrebați-i pe cei de la Halliburton sau pe cei de la Alcoa, care au plătit amenzi de aproape un miliard de dolari pentru încălcarea legii denumite Foreign Corrupt Practices Act.

− Cred că puțini români știu de existența acestei legi…
 Într-adevăr, nu se știe. Și recunosc că aș fi putut să fac mai mult pentru a explica aceste lucruri…Însă un alt motiv pentru care am fost preocupat ca instituțiile statului român să devină democratice, corecte, independente și puternice – și acesta este un motiv mult mai puternic decât cel referitor la companiile americane – se referă la faptul că atât secretarul de stat Hillary Clinton, cât și președintele Obama și vicepreședintele Biden îmi spuneau: Mark, ne dorim ca România să fie un stat cât mai puternic, cât mai democratic și mai independent, fiindcă avem nevoie de România ca aliat stabil și de încredere.Temerea mea și a lor era aceasta: dacă România s-ar deteriora și ar ajunge o cleptocrație, ceea ce nu s-a întâmplat, atunci ar fi și un aliat mult mai slab. Și n-am vrut ca acest lucru să se petreacă, fiindcă România este foarte importantă pentru SUA.Când o țară devine o cleptocrație, atunci iese de sub domnia legii și ajunge să fie condusă de oligarhi cărora le pasă mai degrabă de propriile interese egoiste decât de țară însăși și de relația ei cu America.

− În ce fel este importantă România pentru America?
− În primul rând, România este extrem de importantă din punct de vedere militar, atât pentru Statele Unite, cât și pentru NATO. România este, probabil, cel mai de încredere aliat al nostru din această zonă.Nu doar în Irak și în Afganistan, cât mai ales pentru că am amplasat aici, la Deveselu, un cap de pod esențial pentru apărarea NATO. Și spun asta deoarece am fost implicat în procesul de a convinge autoritățile române să facă asta.(!!) Acesta ar fi primul aspect. Apoi, în timpul mandatului meu de ambasador, o dată pe lună primeam vizita unui general cu funcție de comandă în SUA.Oficialii de la Pentagon știu că este esențial să mențină și să consolideze încrederea, competența și profesionalismul militarilor români, pe care îi consideră printre cei mai buni din această zonă. Ei știu că, dacă statul de drept s-ar deteriora, atunci independența Armatei ar fi probabil compromisă…

− De ce este baza de la Deveselu atât de importantă pentru NATO?
− Pentru că este un prim mijloc de apărare al NATO împotriva amenințărilor venite din Orientul Mijlociu, cu precădere din Iran. Între SUA, Europa și Iran există un acord referitor la dezvoltarea armelor nucleare, însă nu și o restricție semnificativă privind dezvoltarea rachetelor balistice.De asemenea, Deveselu are o importanță strategică pentru că România își dorește să fie, și este, un jucător major în cadrul NATO.

− Să ne întoarcem în vara lui 2012, când a fost cea mai dificilă perioadă a mandatului dumneavoastră ca ambasador. Cum judecați acele momente acum?
 Am amintiri foarte pozitive, și asta pentru că instituțiile românești s-au ridicat la înălțimea responsabilităților lor: Curtea Constituțională, sistemul juridic în ansamblu, procurorii și populația, în general, au susținut o soluție de tip occidental a acelei crize.Și trebuie să recunosc meritele premierului de atunci, Victor Ponta, care a ascultat îngrijorările exprimate nu doar de mine, de ambasadorul britanic și de FMI, ci și de către Angela Merkel și Uniunea Europeană. Și că a reacționat, iar instituțiile au supraviețuit și România a ieșit întărită din acea criză, ca o democrație mai viabilă.(?!)

− Considerați că a avut loc o tentativă de lovitură de stat?
− Nu. Cred că e un termen peiorativ. Ceea ce s-a întâmplat cu Allende în Chile a fost o lovitură de stat. E valabil dacă intervine Armata.În România lui 2012, politicieni care nu-l agreau pe președintele Băsescu au declanșat procedura de suspendare potrivit Constituției, care însă a eșuat.Deci, sistemul a funcționat. Nu cred că se poate vorbi despre o tentativă de lovitură de stat.

− Vă propun să conturați câte un scurt portret al celor trei personaje-cheie implicate în acele evenimente. Să începem cu președintele Băsescu…
− Președintele Băsescu este un om politic foarte inteligent și eficient, care a văzut președinția ca pe un fel de tribună (în engleză, bully pulpit – n.r.), similar… modului în care Teddy Roosevelt, Woodrow Wilson și alți președinți care le-au urmat au văzut Casa Albă.Vă amintiți că vorbeam mai înainte despre acea perioadă de după 1890… Cel care a reformat Statele Unite a fost președintele Teddy Roosevelt, și a făcut-o transformând președinția într-o tribună, ținând discursuri și luând poziție în favoarea reformelor într-un mod care nu mai fusese folosit anterior. Și cred că președintele Băsescu a încercat să facă același lucru.(!!!)

− Cum l-ați descrie pe Victor Ponta?
− Victor Ponta este un om politic foarte inteligent și foarte abil când e vorba să-și apere partidul și principiile în care crede. Ceea ce am apreciat cel mai mult la Victor a fost că puteai să stai de vorbă cu el și, chiar dacă nu întotdeauna era de acord cu tine. ….Nu a fost mereu de acord cu mine, dar m-a ascultat. Și i-a ascultat și pe Barroso, și pe Merkel. Și i-a ascultat pe cei de la FMI, dar și Comisia de la Veneția. Nu a făcut tot ce au solicitat ei, dar măcar nu a închis căile de dialog.

− Credeți că mai are un viitor în politică?
 Știu prea puține ca să mă pronunț. Nu vreau să mă amestec în politica din România speculând asupra acestui aspect.

− Al treilea personaj este Crin Antonescu. Pe el cum l-ați descrie?
− Am avut puține contacte cu Crin Antonescu. Să spunem, mai întâi, că, potrivit Constituției României, calitatea de președinte interimar este foarte diferită de aceea de președinte cu puteri depline. Cred că, în 2012, Antonescu a fost împins într-o poziție foarte dificilă, în care nu se aștepta să ajungă.(!!) El era complet diferit de Băsescu și mereu am avut sentimentul că acea criză din vara lui 2012 se învârtea în jurul lui, dar, din cauză că avea puteri foarte limitate ca președinte interimar, i-a fost foarte greu să gestioneze situația…

− A fost o pălărie prea mare pentru el?
− Cred că au existat persoane mult mai implicate decât el în apariția acelei crize. Antonescu nu era genul care să facă lucrurile să se întâmple. Victor a avut un rol mult mai puternic, ceea ce e normal, potrivit Constituției.(!!) Pentru că președintele are un rol destul de restrâns, iar atribuțiile președintelui interimar sunt și mai limitate. Deci, a fost firesc ca puterea să tindă către Victor Ponta, fiindcă premierul, potrivit Constituției, este funcția cea mai puternică din statul român.

− Ați participat la faimoasa întâlnire dintre Crin Antonescu și Philip Gordon (asistent pentru afaceri europene și euroasiatice al secretarului de Stat american – n.r.)
− Am fost acolo, da.

− Cum ați descrie acea întâlnire?
− Tensionată.

− Este adevărat că au existat amenințări?
− A fost tensionată.

− Puteți detalia?
− Nu vreau să fac alte comentarii.

− Cum interpretați actuala schimbare  de atitudine a lui Traian Băsescu în ceea ce privește DNA și anticorupția?
 N-o înțeleg. N-am nici cea mai vagă idee. N-am mai vorbit cu președintele Băsescu de cel puțin 4 ani. (Chiar asa?)

Interviu consemnat de Mihnea Măruță

NICI UN COMENTARIU

Lasa un comentariu