Matusalemul Radu Ghețea, director CEC Bank, despre criză, panici, lăcomia bancherilor și bănci
Întrebat direct dacă au fost bancherii lacomi înainte de izbucnirea crizei, Ghețea răspunde franc: ”Un bancher, pentru a fi lacom, trebuie însă să aibă şi aprobarea acţionarilor. Au existat acţionari lacomi? Pot să vă spun că da. Au fost şi unii bancheri de la noi care au intrat în acest joc, la fel cum au fost alţii care au stricat jocul”.
Citiți mai jos o discuție cu Radu Ghețea, președintele CEC Bank și președinte onorific al Asociației Române a Băncilor.
Rep: Vă gândeaţi că va ajunge şi la noi ”valul”?
Radu Ghețea: Sigur, ne gândeam că la un moment dat “valul” va ajunge, în vreun fel sau altul, şi la noi. Dar în niciun caz nu ne gândeam că se va întampla într-un an. În octombrie 2008 s-a manifestat primul efect negativ al crizei în sistemul bancar românesc. Această “traversare a oceanului” ne-a luat prin surprindere în sensul că nu ne aşteptam la un impact atât de rapid. Pentru noi, cei din CEC Bank, aceasta a însemnat şi lucruri bune, dar şi rele.
Rep: Lucruri bune, ziceţi? Care ar fi?
Radu Ghețea: Rău a fost că ne-a lovit criza, pe scurt. Dar a fost pe undeva bine pentru că ne-a prins în plină schimbare, confirmând astfel că decizia de a transforma banca de economii într-o bancă comercială universală a fost una corectă şi necesară. Dacă noi am fi rămas casă de economii şi am fi lucrat doar cu populaţia, segment puternic afectat de criză, am fi întâmpinat mult mai multe probleme. Prin urmare, am putut intra pe o piaţă pe care unii deja nu mai activau cu foarte mare aplomb, iar avantajul nostru a fost că am intrat pregătiţi pe această piaţă. E meritul acestei echipe, al acestor 6.000 de oameni care din iunie 2007 până la finele lui 2008 erau pregătiţi să intre pe o piaţă din care unii deja se retrăgeau.
Rep: Mai exact unde?
Radu Ghețea: De pildă, în agricultură, unde finanţarea era inexistentă. Începuseră şi acele discuţii despre finanţarea din agricultură, care însă nu se concretizau. Prin urmare, am atacat acest segment şi am acordat circa 45.000 de credite-punte, până la data la care primeau agricultorii subvenţiile. Rata neperformanţei a fost de sub 1%, agricultorii declarând corect cât pământ au în proprietate şi astfel subvenţiile acopereau corect creditele.
Rep. Consideraţi că băncile româneşti şi-au schimbat cu adevărat modelul de business în ultimii 10 ani?
Radu Ghețea: Da, iar un prim exemplu în acest sens este chiar banca noastră, care a schimbat modelul de business trecând de la casă de economii la bancă comercială universală. Este valabil şi în alte domenii. Până acum făceam combine, de mâine fac autoşenilate, pentru că am altă piaţă ş.a.m.d. Putem spune că am schimbat modelul de business pentru că a intervenit digitalizarea sau din cauza unor diverse constrângeri din piaţă. Alte bănci au schimbat însă modelul de business în sensul că au ieşit din piaţă, nemaiavând ce să schimbe. De pildă, Volksbank nu s-a mai putut transforma în nimic. În alte ţări, unele bănci s-au transformat în “recuperatori de creanţe”. Mie personal îmi este simplu să discut despre schimbarea modelului de business pentru că noi am trecut deja prin acest proces.
Rep: V-aţi schimbat modelul de business, înţeleg. Din bancă de economii, de nişă adică, aţi devenit una comercială universală. Credeţi că, urmare a concurenţei şi a dinamicii pieţei, ar exista vreo posibilitate să vă re-orientaţi către o nişă anume? Sunt mulţi bancheri care spun că viitorul aparţine băncilor de nişă....
Radu Ghețea: Nu sunt deloc adeptul băncilor de nişă. Bulgaria, de pildă, s-a dezvoltat înainte de 2007 cu bănci dedicate fiecărei industrii. Toate ramurile economiei aveau câte o bancă si astfel au ajuns la Consiliul Monetar de azi, un mod de a putea controla finanţele ţării. Dacă noi rămâneam bancă de nişă în criză, aveam enorm de suferit.
Rep: Ce lecţii aţi tras Dvs din criză?
Radu Ghețea: Acum câteva ore am primit un mesaj: “În şcoală, ţi se ţine o lecţie, urmată de un test. În viaţă, dai un test şi urmează o lecţie”. E greu să spui ce lecţie anume ai învăţat. Ai învăţat multe lucruri, dar nu poţi să spui că ai trecut neapărat printr-un “duş rece”. Printr-un “duş rece” au trecut însă cei care au acordat credite în franci elveţieni. Lecţia e clară: noi nu am dat împrumuturi în valute exotice! Dar, revenind la lecţie, vă mărturisesc că în fiecare zi învăţăm o lecţie.
Rep: Aţi avut vreun moment de panică…?
Radu Ghețea: Nu, în niciun caz, şi sper să nici nu trec printr-un asemenea moment.
Rep: Dar nu v-aţi speriat în niciun moment…?
Radu Ghețea: Întotdeauna trebuie să găseşti soluţii. Nu ştiu dacă vă amintiţi, dar în perioada lui Ciorbea, Lombard-ul crescuse într-o noapte de la 50% la 650%. Într-o noapte! Şi am găsit o soluţie. Am conceput un model matematic care determina dobânda minimă cu care să operăm la creditele deja acordate astfel încât banca să nu înregistreze pierdere iar clienţii să supravieţuiască: 175%. Nu a fost uşor pentru clienţi, dar când dobânzile au început să scadă, oamenii au înţeles de ce noi nu am reacţionat imediat.
Rep: Băncile au la bază un concept denumit ”încredere”. A băncilor în clienţi şi reciproc. Cumva, în aceşti ultimi 10 ani, acest concept s-a fracturat, ducând la apariţia unei falii între consumatori şi bănci. Care sunt, în opinia Dvs, faptele care au dus la distrugerea acestei încrederi?
Rep: Au fost bancherii lacomi?
Radu Ghețea: Lăcomia este o caracteristică umană, însă se poate extinde şi la companii. Un bancher, pentru a fi lacom, trebuie însă să aibă şi aprobarea acţionarilor. Au existat acţionari lacomi? Pot să vă spun că da. Au fost şi unii bancheri de la noi care au intrat în acest joc, la fel cum au fost alţii care au stricat jocul. Şi poate că asta e o altă lecţie de care trebuie să ţinem cont.
Rep: În ultima vreme se pune un foarte mare accent pe educaţia financiară a consumatorilor de servicii financiare. Există opinii potrivit cărora consumatorii nu au nevoie de o cultură financiară foarte solidă, ci angajaţii băncilor trebuie să fie cei bine instruiţi în relaţia cu clienţii
Radu Ghețea: Clienţii trebuie să ştie că banul este o “marfă” şi că există costuri care trebuie acoperite. Rolul educaţiei financiare este clar unul pozitiv, întrucât îi ajută pe clienţi să înţeleagă toate aspectele unei relaţii cu o bancă.
