Nicu Ceaușescu si Mitropolitul Antonie Plămădeală au hotărât impreună!

Protejat de Dumnezeu intre brazii din munții Cindrel, filosoful Constantin Noica își doarme somnul de veci, la Schitul cu hramul „Schimbarea la față” din Păltiniș.

Mormântul filosofului a devenit în ultimele decenii un loc de  distins pelerinaj pentru cei care s-au regăsit în ideile acestuia, dar și pentru turiști care numai au auzit de faima numelui acestuia.
La Schitul Păltiniș, marele filosof a trăit ultimul deceniu din viața sa, chilia modestă devenind pentru discipolii săi ,azi nume de referintza,un cunoscut loc de pelerinaj și de dezbateri. Iar ultima dorință a acestuia, cu origini aromâne si cu viața din tinerețe trăită la București, a fost ca și după moarte să nu mai plece niciodată din acest loc.
Călugărul Valeriu Luca, căruia filosoful, intr-un fel, i s-a și „spovedit” înainte de moarte, îi îngrijește acum mormântul cu veneratie și povestește că așa cum toată viața l-a avut în inimă pe Dumnezeu, Noica a fost ajutat de Dumnezeu să i se îndeplinească ultima dorință. Însă ajutorul a venit, ironia sortii, tocmai prin… Nicu Ceaușescu, fost prim secretar în județul Sibiu înainte de Revoluție. El a notat secretul dorinței sale de a-l ajuta pe filosof, într-un jurnal, găsit de o menajeră. După ani de zile, în primăvara acestui an, menajera care știa adevărul despre dorința lui Noica și ajutorul dat de Nicu Ceaușescu, a venit și i-a mărturisit totul chiar călugărului Valeriu.

– Părinte Valeriu, cum de s-a făcut Schitul acesta chiar aici? Ca să ajungem la mormântul lui Noica și la dumneavoastră, oamenii urcă niște trepte deosebite, prin pădure, fiind vorba ,mai de graba, de rădăcinile brazilor…
Călugărul Valeriu Luca: Ne aflăm în fața bisericuței Schitului din Păltiniș, care  a împlinit la sarbatoarea  „Schimbarea la față” 90 de ani. Schitul a fost înființat, între anii 1925-1927, de către marele mitropolit al Ardealului, Nicolae Bălan. Aici în zona aceasta, în Poienița Poplăcii, i-a plăcut cel mai mult. Se spune că a umblat prin zonă, două săptămâni, cu specialiști, să găsească locul cel mai potrivit pentru biserică și pentru o modesta casa de odihnă. Și aici într-adevăr este foarte frumos. De dimineața până la apus ne ocrotește soarele. E un loc ocrotit de vânturi și de vijelii. De aceea i-a și plăcut filosofului Constantin Noica aici așa de mult, că și-a dorit să fie înmormântat lângă biserică. Noica,personal și-a dorit să fie înmormântat la Schit, dar Înalt Prea Sfințitul Antonie, mitropolitul Ardealului din vremea aceea, a ales personal, cu masurat pasul și cu bastonul, a trasat locul de veci, chiar lângă bisericuță. Vin foarte mulți turiști aici. Vin de tot felul. Și pelerini și turiști. Și tineri și vârstnici. Și străini de peste tot,multi oameni cu carte!

– Lumea nu vă întreabă unde a fost cămăruța în care a stat Noica în ultimii ani? Știu că acolo, nu se poate intra…
Călugărul Valeriu Luca: Cei mai mulți vin la mormânt. Sunt mulți care se minunează că aici este mormântul lui Noica. Ei nu știu. Mulți vin și vor să viziteze chiliuța lui Constantin Noica. Nu era casa lui, nu era cabana lui, stătea în chirie. Și cămăruța, în mansarda cabanei unde stătea Noica, a rămas aproape intactă. Noi avem bucuria să fim primiți în fiecare an, când mergem cu Botezul în stațiune. E întotdeauna cineva acolo care deschide și botezăm toată cabana și cămăruța lui Noica.

 Cum arată încăperea în care a stat Constantin Noica în ultimii ani?
Călugărul Valeriu Luca: Atât de simplă. Mai simplă ca a mea, care sunt călugăr. Două paturi. O măsuță într-un colțișor. O sobă de teracotă, într-un colț. O chiuvetă improvizată cu canalizare într-o găleată. Și nu avea loc să scrie pe masă, între paturi. Pe un pat avea caietele și cărțile și pe altul se odihnea. Scria pe un placaj. I-a făcut cineva un placaj și îl ținea pe genunchi și așa scria. I-a rămas un palton, o pereche de galoși, pantofii parcă și basca. Atât. Câteva caiete acolo. Foarte, foarte modest. Înainte de a pleca la Domnul,pe  Constantin Noica, în ’87, l-am avut  inalt oaspete, cu o doamnă la biserică. Nu am știut cine este și când a intrat în biserică, i-am deschis, m-am retras într-o parte și așteptam să plece, să închid.Nu știam ce oaspete înalt aveam…Ca „atunci” veneau multi …sa fie vazuti!  Dumnealui , cu bun simț și cu mult respect, cu modestie , saluta pe toți, și oamenii  cei mai simpli . Și cineva chiar și-a pus în gând, ca nu se poate , de câte ori mă întâlnesc, Dumnealui sa mă salute înainte, trebuie să prind momentul să îl salut eu primul, măcar o dată. A venit, a vorbit cu doamna respectivă și după ce a terminat, s-a apropiat către mine și a zis: „Părinte, și eu sunt credincios. La biserică vin mai rar, dar îl am pe Dumnezeu în inimă, permanent.”  Nu am putut uita aceste cuvinte.

Și după aceea am aflat cine a fost doamna aceea…. Asta era prin luna octombrie 1987. La sfârșitul lui noiembrie 1987 s-a întâmplat accidentul acela….În cămăruța lui, s-a luat curentul noaptea și nu a mai avut lumină. Așa se spune că ar fi auzit un șoricel prin cameră și de teamă să nu-i roadă lucrurile, s-a sculat și fiind foarte strâmt locul, s-a împiedicat și a căzut și și-a rupt piciorul. A stat acolo până dimineața, în frig. Cine l-a găsit, l-a găsit tremurând și a făcut o pneumonie. L-au dus la spital, au aparut  complicații… În două săptămâni, s-a dus.
 L-am mai avut aici, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, în biserică, când a fost depus sicriul și am făcut priveghi pentru el, toată noaptea, iar a doua zi, în 6 decembrie, a fost slujba înmormântării, slujită chiar de Mitropolitul Antonie Plămădeală, care și-a dorit foarte mult să îl aibă aici. Eu mi-am pus întrebarea cum de s-a putut în vremea aceea să se înmormânteze Constantin Noica, filosoful,dupa toate oranduielile crestinsti,acolo, la Păltiniș, fiind atât de urmărit… Cineva m-a auzit intreband si mirandu-ma…
O fostă menajeră a lui Nicu Ceaușescu, care a auzit, și mi-a zis: „Nu se poate. Eu trebuie să mă duc la părintele, la Păltiniș, să-i spun ce știu eu”. Și a venit în primăvara , la noi, foarte bolnavă la un picior, abia a urcat. Și zice: „Părinte, eu am auzit  întrebarea aia. Uitați-vă cum a fost. Constantin Noica a vrut să se întâlnească cu Nicu Ceaușescu, că nu știa ce o să se întâmple. Și Nicu a vrut și el… S-au întâlnit mai in taina în Păltiniș și Noica i-a cerut special lui Nicu, dacă se poate, să-i aprobe înmormântarea aici , la Schit. Poate simțea el ceva, dar nu se întâmplase accidentul. Eu am găsit la Nicu pe noptieră, în cameră, unde făceam curățenie, un carnețel, în care Nicu a scris: ‘Bătrânul Noica se va înmormântat,dupa dorinta, la Schitul Păltiniș” Asta mi-a spus-o ea.Ce sa zic, poate aveau si ei remuscari…

Eu,chiar uimit, nu am adăugat nimic.Si doamna  mi-a mai zis: „Trebuie să spun pentru că lucrurile acestea poate candva pot fi importante!” Și fosta menajeră mi-a mai spus ceva. După ce a aflat Nicu că s-a întâmplat accidentul, cu trei zile înainte de a muri Noica,pe seara  l-a chemat pe Mitropolitul Antonie, la el la reședință, Și acolo s-a hotărât înmormântarea. Si Mitropolitul i-a lăsat lui Nicu o Biblie acolo, în dar. Au găsit-o după aceea,tot acolo , pe noptiera ,când a fost cu Revoluția…. Și inca ceva: stiți că la slujbe îl mai găsim trecut pe Nicu pe pomelnicele de dumineca si la marile sarbatori și cu vorbe frumoase?Dumnezeu sa ne mai inteleaga…!

  autor: I. Paulescu,(InfoNet)