Nu pregetaţi să apăraţi pe Maria Sa Poporul Român!
„Ţările nu au prieteni, au aliaţi, iar alianţele sunt utile
atâta timp cât servesc interesul statului tău”.
(Generalul De Gaulle)
În literatura veche indiană (Linga, Purana, II, 39-40), există un text, în cuprinsul căruia actualitatea contemporană, intuiţie profetică a hinduismului care se referă la modul în care se va încheia actualul ciclu al civilizaţiei terestre, este atât de bine surprinsă ca şi cum autorul/autorii ar trăi realitatea zilelor noastre, ar fi printre noi! Puranas provin dintr-o tradiţie orală care se pierde în negura vremilor, cca. o mie de ani înaintea apariţiei sub formă scrisă (veacurile III-IV d. Cr.).
Iată cum vorbeşte textul puranic, despre viitorul care, acum, este prezentul nostru (sublinierile îmi aparţin):
„Coeficientul de ură din sufletul fiecărui om va cunoaşte, spun textele, o alarmantă creştere. Oamenii vor deveni din ce în ce mai iritabili. Toate marile achiziţii de cunoaştere vor fi deturnate spre scopuri impure, adică spre amplificarea răului în lume. Se va înmulţi numărul şefilor de stat de extracţie joasă şi de proastă calitate. Lucrătorii manuali şi negustorimea vor fi înălţaţi la rang de intelectuali, iar intelectualii vor fi puşi în condiţii subalterne. Va avea loc, cu alte cuvinte, un destructurant amestec al „castelor”, o destrămare dramatică a ierarhiilor fireşti, o ireparabilă dezordine socială. Necinstea va căpăta o răspândire fără precedent, la toate nivelele. Hoţii vor deveni lideri.
Femeile nu vor mai pune preţ pe propria virtute. Proştii, impostorii, naturile rudimentare şi gălăgioase vor fi luaţi drept înţelepţi. Oamenii drepţi, de bună calitate, vor avea tendinţa de a se retrage din viaţa publică. În pieţe se va vinde mâncare gata-preparată ( e de necrezut: se vorbeşte , acum mai bine de 2 000 de ani, de semipreparate şi de „fast-food”! n.a.).
Limbile vor sărăci, vorbirea se va trivializa. Vor fi mai multe femei decât bărbaţi, vor prolifera asociaţiile criminale, va creşte numărul celor care nu găsesc de lucru. Se vor răspândi, pretutindeni, bolile de stomac. Se va extinde moda părului purtat în dezordine şi se va generaliza starea de letargie, de lehamite, cu corolarul unei cronice incapacităţi de acţiune. Vor apărea nenumărate organizaţii religioase necanonice, blasfemia va convieţui cu fanatismul. Se va practica, pe scară largă, uciderea fătului în pântecul matern (în România, spre ex., în perioada 1990-2010 s-au făcut un număr total de avorturi echivalent cu populaţia Elveţiei n. a.) şi se vor asasina direct sau simbolic eroii fiecărei comunităţi. Deţinătorii puterii nu o vor mai folosi în beneficiul popoarelor lor. Discernământul (ca percepţie a deosebirii dintre bine şi rău) se va şubrezi, instituţia respectului va intra în derivă (vor fi respectaţi, preponderent, cei nedemni).
Vor câştiga teren neruşinarea, călcarea cuvântului dat, invidia. Între părinţi şi copii vor apărea obstacole greu de trecut, forţa va prevala asupra dreptăţii, ospeţia va declina, vulgaritatea va împânzi totul”.
Nu ştiu ale cui păcate le trage Măria Sa Poporul Român dar, probabil, îi este hărăzit să treacă şi peste această nouă încercare ce se cheamă Klaus Iohannis. Prototipul textului puranic!
Alegerile prezidenţiale din România au multe aspecte relevante, dar cheia principală a problemei este una geopolitică. Cine şi-a imaginat că ele erau deschise oricărui rezultat, că ar fi putut câştiga oricare dintre candidaţi, s-a înşelat amarnic, tocmai pentru că nu a ţinut seama de miza geopolitică a acestor alegeri şi de ura/ interesele Germaniei/Uniunii Europene şi Statelor Unite, pentru România.
În contextul conflictului cu Rusia, pentru americani, NATO sau UE/Germania este crucial ca România să aibă un preşedinte care să execute fără crâcnire directivele acestora. Or, o politică autonomă axată prioritar pe interese naţionale, aşa cum se-ntâmplă acum în state ca Turcia, Ungaria şi, iată, Grecia este ultimul lucru pe care şi-l doresc marile puteri.
Putea fi Victor Ponta omul potrivit pentru a coordona aplicarea politicii occidentale de către România? Defectul capital al lui Victor Ponta, din punct de vedere geopolitic/geostrategic, nu este acela că este corupt, că a plagiat etc., etc., este pur şi simplu prea marea putere a PSD.
Ne place sau nu, PSD este, încă, singurul partid solid, cu bază de masă, din România. Probabil nu va mai fi multa vreme, DNA, instituţia prezidenţială şi alte forţe mai puţin vizibile îl vor demonta treptat! Or, un atare partid constituie un risc major pentru politicile construite peste graniţe, el putându-se lesne replia în strategii naţionale/naţionaliste neconvenabile pentru marii actori strategici. PSD-ul este încă prea puternic pentru a se putea conta pe completa sa docilitate. Evenimentele din vara anului 2012 au dovedit că PSD şi forţele aliate cu el, pot provoca surprize. Se poate spune că încă de atunci partidul lui Victor Ponta şi aliatele sale şi-au pecetluit soarta. Nici la Washington, nici la Bruxelles/Berlin nu se tolerează veleităţile de autonomie politică, oponenţa înverşunată a d-lui Klaus Iohannis faţă de acţiunile Guvernului, de natură a îmbunătăţi situaţia României, fiind o dovadă vie.
Tonul politicii este/va fi dat de mass-media, de ONG-uri „apolitice”, gen GDS, şi societăţi „academice” a căror finanţare…”e secret nu ţi-o spui”…, şi a căror poziţie poate fi perfect controlată de unde trebuie, iar în fruntea politicii româneşti, d-l Klaus Iohannis, adică un nimeni: un om fără personalitate, cu un partid, care să îl susţină, încropit, deocamdată, prin şantaj bine regizat, departe de ochii lumii, din PDL şi parte din fostul PNL, fără autonomie şi fără alte idei decât aceea că trebuie să ducă la bun sfârşit instrucţiunile acelora care l-au înscăunat.
Rezultatele alegerilor nu se explică pur şi simplu printr-o conspiraţie a străinilor îndreptată contra poporului român.
Românii, disperaţi, au contribuit şi ei la aceste rezultate. După cum au contribuit toţi cei care, supuşi manipulării, credeau că aici se confruntau două persoane, cu meritele şi lipsurile lor, când de fapt a fost o competiţie între iniţiativa autohtonă şi decizia marilor puteri. „Soluţia Iohannis” nu este o soluţie de origine românească. Fără organizarea marilor actori strategici, ea n-ar fi avut nici o şansă.
Cea mai clară dovadă a faptului că Ponta şi PSD-ul nu aveau nici o şansă să câştige alegerile prezidenţiale o reprezintă pregătirea minuţioasă a unor tulburări de stradă organizate după modelul celor din timpul „Primăverii arabe” şi ale celor de pe Maidan-ul din Kiev. Organizatoare, extrem de vocală, cine alta decât Monica Macovei, susţinătoarea ferventă a regimului Băsescu?
Aceeaşi mobilizare a ONG-urilor şi mass-media „pro-occidentale”, aceeaşi „schimbare la faţă” bruscă a unor lideri de opinie, până mai ieri anti-băsişti, iar în timpul campaniei brusc aliaţi ai lui Vasile Blaga, Mihai Răzvan Ungureanu şi ai tuturor celorlalţi servanţi, colegi/executanţi ai „preşedintelui jucător”, aceeaşi convocare insistentă pe reţelele de socializare, aceeaşi isterie pe Facebook (în perioada campaniei s-au strâns 1 000 000 de like-uri pe Facebook iar, în ultima zi, 1 860 000, ceea ce înseamnă 2,14 pe secundă!!!). Dacă, în ciuda tuturor presiunilor, Ponta ar fi obţinut mai multe voturi decât Iohannis, ar fi urmat scenariul clasic: contestarea alegerilor, acuzaţii de fraude masive, ocuparea Pieţei Universităţii, provocări şi violenţe etc. Până când? Până când diplomaţii occidentali le-ar fi spus clar PSD-iştilor că „nemulţumirea populară” îi obligă să se retragă.
Fapte unice, în istoria campaniilor electorale: Victor Ponta se declară învins înainte de terminarea numărătorii voturilor, la unison, suspect, ambele tabere recunosc, practic, aceleaşi cifre (!!!), companiile de sondare a opţiunilor electoratului s-au racordat , pe ultima sută, la aceeaşi lungime de undă. Să fie de vină telefonul sau adevărul ce răzbate, iară, din celebra afirmaţie a lui Stalin, „important nu este cine votează, important este cel ce numără voturile!”
Se vorbeşte, de asemenea, din ce în ce mai insistent, despre un Watergate românesc, în sensul în care Binomul SRI-DNA, a folosit lupta împotriva corupţiei pentru a spiona campania d-lui Victor Ponta în favoarea d-lui Klaus Iohannis. Dezvăluirea aparţine d-lui Sebastian Ghiţă, personalitate importantă în staff-ul de campanie electorală a d-lui Victor Ponta, care s-a angajat într-o emisiunea televizată, în direct, pe data de 24 iunie a.c., că va cere Comisiei SRI să investigheze acest caz. Acum suntem la mijlocul lunii iulie şi se pare că această mega-afacere este înmormântată!!
În această conjunctură, mass-media, inclusiv Antena 3, principalul artizan al victoriei USL în alegerile parlamentare, la alegerile prezidenţiale, a cunoscut dedesubturile acestei strategii sau/şi, primind ulterior o serie de semnale/telefoane, a virat-o elegant spre o ieşire glorioasă din scenă, schimbând macazul?!
Pentru că e greu de crezut ca o echipă de profesionişti, cum sunt cei de la Antena 3, mass-media aservită nu contează, să comită erori impardonabile, să zicem, vizibile şi cu ochiul liber, lăsând ca peste lucruri, clare ca lumina zilei, să se aştearnă uitarea:
• Afacerea murdară cu copiii înfiaţi a urmat cursul strategiei pur băsesciene utilizată în cazul copilului lovit în campania electorală a acestuia (părinţii neagă evidenţele!!!), găsindu-se o mătuşă, care aruncă în ridicol toată tărăşenia (copiii sunt bine, mersi în Canada. Oare?!) Cum adică, nu putea fi investigată această pistă, în mod profesionist, pentru a putea fi descâlcite iţele tenebroasei afaceri? Sau s-a pus în mod voit/s-a impus să se pună capac peste oală?!
• Problema caselor reprezintă un exemplu ilustrativ privind modul cum o problemă reală, gravă, ilegală, se repetă ilegală, prin manipulare, este aruncată în derizoriu lăsând-o, în mod voit, să pară drept un „mizilic” ridicol în condiţiile tunurilor imobiliare ilegale date de întreaga clasă politică, fără deosebire. Să se fi mizat oare, prin modul de prezentare, tocmai pe această mizerie de contrapunere, în subsidiar, cu o mega-ilegalitate, pentru a se uita, pe fond tot o ilegalitate, şi a o privi cu îngăduinţă ?;
• Argumentele de greutate au fost total ignorate (repet, a primit, cumva, şi Antena 3 un telefon?): decoraţiile primite de Klaus Iohannis şi, în mod deosebit cea mai mare distincţie a Societăţii Germane „pentru servicii deosebite aduse Germaniei” şi afacerea criminală, împotriva legilor naţionale şi internaţionale în vigoare, Convenţia de Armistiţiu din 12 septembrie 1944, articolul 15 (Constituţia României prevede la art. 11, alin. (1): „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte”) şi Decretul-Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, semnat de regele Mihai al României), de preluare a patrimoniului deţinut de organizaţia fascistă, GEG-Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe), de către FDRG (Forumul Democrat al Germanilor din România);
• Nici o referire la faptul că realizările din Sibiu sunt, în mare parte datorate fondurilor acordate de Guvernul României, că Sibiul, acum, este cel mai îndatorat oraş din România sau, care este mediul de afaceri cu care a colaborat Klaus Iohannis şi spre cine s-au dus fondurile guvernamentale etc., etc.
• În această campanie s-a renunţat la cadouri în natură. Se vorbeşte, totuşi, de vehicularea unor sume de bani. Mass-media, cu atât mai mult Antena 3, nu pomeneşte nimic de aşa ceva! De ce?;
• Numărul celor care au votat, în România, pe liste suplimentare, este imens. Se vorbeşte de cca. 7-10% din numărul total al votanţilor. De ce nu se analizează acest aspect ?;
• Campania electorală a d-lui Klaus Iohannis a fost de departe, prin amploarea sa, mult superioară, financiar vorbind, celei a lui Victor Ponta (benere, afişe, mass-media etc., etc.). Acest lucru a fost observat de marea majoritate a populaţiei („limba boului e mare, păcat că nu poate să vorbească”). O întrebare firească: de unde atâţia bani?
Urmărind intervenţiile post-electorale ale lui Klaus Iohannis şi corelându-le cu faptele reale din activitatea acestuia, întrebările ar putea continua!
Rog să fiţi de acord să remarc, încă o dată, că ceea ce s-a întâmplat acum, cu excepţia promisiunii unor întâlniri periodice în Piaţa Universităţi, este absolut similar cu momentul 2004 şi imediat următor alegerii lui Traian Băsescu: aceleaşi slogane privind eliminarea corupţiei, reducerea numărului de parlamentari, independenţa justiţiei, domnia legii, forţarea intrării la guvernare prin şantaj, implicarea instituţiilor din stat în susţinerea deciziilor politice, susţinerea plenară a lui Traian Băsescu de către falşii intelectuali, mass-media aservită etc., etc., numai că s-a schimbat actorul, acesta fiind, de data aceasta, d-l Klaus Iohannis.
Este vreo deosebire între expresia, de acum celebră, rostită de Traian Băsescu , „să trăiţi bine!”, şi cea de sorginte recentă rostită de Klaus Iohannis, „România lucrului bine făcut!” ?
Să vedem!
Obiectivul de bază al oricărui preşedinte al României ar trebui să fie apărarea interesului naţional, care se traduce, în principal, prin întărirea pe plan intern şi extern a poziţiei statului naţional unitar modern, creşterea nivelului de trai şi de cultură al Măriei Sale Poporul Român etc., aspecte citite de d-l Klaus Iohannis în discursul de investitură.
Dar…
Să revenim la expresia foarte dragă exegeţilor preşedintelui Klaus Iohannis „România lucrului bine făcut!”, detaliind direcţiile de preocupare reale ale unui preşedinte cu dragoste de ţară, aflat în slujba Măriei Sale Poporul Român:
A. Acţiuni care să permită obţinerea de fonduri bugetare suplimentare pentru respectarea angajamentelor asumate, prin discursul citit la investitură, privitoare la asistenţa sanitară, învăţământ, proiecte de infrastructură, reabilitarea a o serie de institute de cercetări precum Institutul Cantacuzino etc., prin:
• renegocierea urgentă a contractelor cu OMV (atenţie vechiul contract a expirat în 2014!!!) şi aducerea nivelului redevenţelor la nivel internaţional, de min 55%, corelate cu contorizarea corectă a ţiţeiului extras);
• renegocierea contractului pentru exploatarea gazelor de şist. Se menţionează că, în Statele Unite, datorită influenţelor determinante asupra mişcărilor seismice şi impurificării reţelelor de ape subterane freatice, lucru dovedit de organizaţii ştiinţifice de prim rang, exploatarea acestora a fost întreruptă (sunt de notorietate acţiunile avocatei Sandra Steingraber care a vizitat şi România);
• curmarea crimei de tăiere a pădurilor şi suspendarea contractelor criminale cu firmele austriece şi nu numai, care, de asemenea au expirat în 2014. România a pierdut, în perioada 1990-2000, din defrişarea pădurilor, peste 25 miliarde euro!!! Zilnic se taie peste 3 hectare de pădure. Obligarea firmelor vinovate la refacerea zonelor despădurite şi plata de daune statului român!!!;
• rediscutarea anulării unor datorii ale ţărilor arabe faţă de România, impusă de Clubul de la Paris;
• recuperarea datoriei istorice a Germaniei către România (atenţie, în articolul 28 din Tratatul de Pace de la Paris se prevede, într-adevăr, că România renunţă la toate pretenţiile faţă de Germania, „cu excepţia celor care rezultă din contracte şi alte obligaţii anterioare datei de 1 septembrie 1939, precum şi din drepturi dobândite înainte de aceeaşi dată”) etc.
B. Acţiuni de curmare a prădării, prin acţiuni ilegale, a fondului funciar, fondului locativ, fondului forestier etc., şi anularea tranzacţiilor, de tip mafiot, în afara legii, efectuate în perioada 1990-2014:
• anularea acţiunii frauduloase de preluare de către FDRG (Forumul Democrat al Germanilor din România), unde actualul Preşedinte, Klaus Iohanis, a fost principalul artizan, a patrimoniului organizaţiei naziste GEC (Grupul Etnic German);
• anularea preluării în afara legii a averilor de către grofii unguri, subiect al procesului „optanţilor unguri” câştigat de Nicolae Titulescu în 1930 (a doua Conferinţă de la Haga, Convenţia de le Paris);
• stoparea nebuniei retrocedărilor frauduloase/în afara legilor, care se derulează nestingherită din 1990 etc.
C. Acţiuni de punere pe baze reale a istoriei naţionale, de fondare a perenităţii poporului român în arealul carpato-pontic:
• fonduri pentru conservarea siturilor arheologice şi muzeelor de istorie naţională. În consens abordarea problematicii Roşia Montană ca împletire a intereselor naţionale, economice, a problemelor de mediu şi de conservare a istoriei multimilenare a poporului român;
• predarea istoriei adevărate în şcoli în consonanţă cu întocmirea unor manuale şcolare adecvate etc.;
D. Acţiuni hotărâte de clarificare a profilului moral, al Preşedintelui, serios şifonat:
• afacerea copiilor înfiaţi;
• afacerea prin care a fost decorat de Germania cu cea mai mare distincţie a statului german „pentru servicii deosebite aduse statului german” ;
• implicarea ilegală într-o serie de activităţi imobiliare pe perioada în care a fost primar al Sibiului şi de exploatare a fondului forestier românesc etc., etc.
Departe de aceste preocupări, atunci, la ce s-ar putea aştepta Măria Sa Poporul Român de la actualul preşedinte, acum când „m-am ales” şi este călare pe situaţie?
Cu alte cuvinte, acum, la câteva luni de la înscăunare, se poate vorbi de „România lucrului bine făcut” sau de „ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT…PENTRU ALŢII”, adică pentru cei cărora le datorează alegerea sa?
Să explicăm!
Luând aminte la derapajele autoritariste exprimate public („să pice Legea Amnistiei”, „să fie admise toate iniţiativele justiţiei”, „vreau un guvern al meu” etc., etc.) precum şi la petardele fumigene aruncate cu multă dezinvoltură de d-l Klaus Iohannis şi epigonii înregimentaţi, printre adevăratele ţinte ale noii puteri („ne-am luat ţara înapoi” spune d-l Klaus Iohannis acum, ”să ne luăm ţara înapoi” spunea Monica Macovei la referendum-ul pentru demiterea lui Traian Băsescu), d-l Klaus Iohannis declanşează acţiuni minuţios pregătite, după un scenariu pe care se grăbeşte să-l ducă la bun sfârşit, ignorând legislaţia, prevederile constituţionale, respectul faţă de Măria Sa Poporul Român, interesele României.
Iată-le:
• preia, fără să clipească, de la mentorul său, Traian Băsescu, PDL-ul cu tot istoricul criminal recent care se referă, între altele, nu trebuie uitate aceste crime, la închiderea a cca. 3 000 de şcoli şi a peste 1 000 spitale, împreună cu personajele, vinovate şi ele de aceste crime, care-l susţin şi-l promovează în campania prezidenţială şi nu numai, Blaga, Ungureanu, Videanu, Predoiu etc.;
• preia întreaga pleiadă de personaje numite de Traian Băsescu în instituţiile statale care ar trebui să reprezinte legea şi dreptatea în România, deci interesele Măriei Sale Poporul Român, dar care devin instrumente pentru tranşarea luptelor politice în favoarea sa, în fapt reedidarea perioadei Băsescu, în drumul mărturisit de instalare, cât mai rapidă, a unui „guvern al meu”;
• şantajarea lui Gabriel Oprea cu Dosarul 293/P/2014, care cuprinde fapte săvârşite de acesta în perioada 2010-2012, în care a fost Ministru de Interne, prin aceasta obţinându-se sprijinul UNPR pentru votarea în Parlament a lui Mihai Răzvan Ungureanu ca şef SIE. De menţionat că, în cazul în care DNA vrea să-l pună sub acuzare, avizul de începere a urmăririi penale este dat de Preşedintele ţării. Şi mai departe, nimeni nu ştie când şi în ce împrejurări i se va mai arăta pisica!;
• nominalizează pe Mihai Răzvan Ungureanu ca şef SIE, autor de înstrăinare al avuţiei naţionale (Moştenirea Gojdu, Tezaurul României) şi de cheltuieli ilegale pe perioada cât a fost prim ministru, în dispreţul total al Măriei Sale Poporul Român, se repetă, colaborator apropiat al lui Traian Băsescu şi obţine aprobarea Parlamentului României prin şantajarea lui Gabriel Oprea, preşedinte UNPR ;
• nominaliyează ambasador în Germania pe Emil Hurereanu, care redescoperind miraculosul profit al cetăţeniei române a renunţat, înainte de numire, „de bună voie şi nesilit de nimeni” la cea germană! De altfel Emil Hurezeanu a recunoscut că până la începutul lunii martie a acestui an nu a avut cetăţenie română. El a depus cererea de redobândire a cetăţeniei române numai după ce a fost numit ambasador în Germania!!! Cunoscând “experienţa” d-lui Hurezeanu, acumulată înainte de 1989, nu poţi să nu reflectezi la cît de profesionist va susţine Vestul şi se va împotrivi Estului, şi-l va reprezenta pe bravul nostru preşedinte în Germania;
• în condiţiile în care în România se înregistrează unul dintre cele mai scăzute niveluri de trai din Europa, d-l Klaus Iohannis găseşte de cuvinţă să cheltuiască, pentru reamenajarea reşedinţei prezidenţiale, cca. 2 000 000 Euro (informaţie furnizată de Traian Băsescu în direct, într-o emisiune televizată)!!;
• respinge Legea prin care Avram Iancu, Crăişorul Munţilor, era declarat Erou Naţional, în perspectiva probabilă a obţinerii sprijinului UDMR, în drumul pentru formarea „guvenului meu”;
• susţine, se repetă, în dispreţul Măriei Sale Poporul Român, cauza firmelor austriece autoare ale defrişărilor criminale din România, în detrimentul interesului naţional, opunându-se cu toată fiinţa sa, adoptării Codului Silvic! Numai fermitatea Parlamentului a dejucat efortul d-lui Klaus Iohannis de a lovi în interesele României;
• respinge Codul Fiscal, bază de relansare a economiei româneşti, pe principalul motiv că nu este sustenabilă reducerea TVA, propusă de Guvern (şi neagreată de FMI!!) în sensul că nu există surse bugetare care să compenseze scăderea de venituri bugetare datorate acestei măsuri. EXISTĂ DAR, DEOPOTRIVĂ, CLASA POLITICĂ, MASS MEDIA, SOCIETATEA CIVILĂ EVITĂ SĂ MENŢIONEZE URMĂTOARELE SURSE CLARE CA LUMINA ZILEI : CREŞTEREA REDEVENŢELOR LA CONTRACTELE CU OMV, RENEGOCIEREA CONTRACTELOR CU FIRMELE AUSTRIECE (şi daune pentru jaful practicat în pădurile din România) CĂRORA LI S-AU ÎNFEUDAT PĂDURILE ROMÂNIEI, SOLICITAREA DATORIEI GERMANIEI DE 18 MILIARDE DE EURO, PERFECT ÎNDREPTĂŢITĂ ETC., ETC.
Şi atunci, unde mai are loc România?
Iar acestea reprezintă doar începutul !!!
Aş vrea din tot sufletul/cu toată fiinţa mea, ca poziţia exprimată mai sus să fie profund, repet , profund eronată, să mă înşel!!!
Dar…
„Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă” spune, cu înţelepciune, Măria Sa Poporul Român!
În anul 1989, Alan Garcia, preşedintele în funcţie al Peru, îşi încheia al doilea mandat. Dictatorul sud-american nu mai avea dreptul constituţional de a mai candida la funcţia supremă în stat Susţinând la putere o camarilă coruptă, cangrenă socială şi economică, el instaurase, în Peru, un regim de teroare. În anul 1990, urmau noi alegeri prezidenţiale. SUA hotărăşte să se implice politic în aceste alegeri pentru a impune un preşedinte democrat, în persoana candidatului Mario Vargas Llosa, un celebru prozator şi viitorul laureat al Premiului Nobel. Mario Vargas Llosa dorea un Peru prosper şi o democraţie autentică. În sondaje figura pe primul loc, la mare distanţă de ceilalţi candidaţi, realitate ce îndreptăţea crezul său de a deveni preşedinte. În asemenea condiţii, preşedintele în funcţie, Alan Garcia îl invită la Palatul din Lima. Cu această ocazie, îi propune lui Mario Vargas Llosa sprijinul său, al camarilei şi al serviciilor secrete peruane în schimbul promisiunii că, odată ajuns preşedinte, va face uitate dosarele penale ale lui şi a celor implicaţi alături de el şi-l va propune premier sau într-o altă funcţie importantă în stat! Llosa, refuză târgul şi părăseşte indignat Palatul din Lima deplin încrezător în victoria sa. Din acest moment dictatorul Alan Garcia pune în mişcare un întreg aparat politic, economic, servicii secrete în favoarea unui candidat, care, până atunci figura în sondaje cu doar 3%, un japonez născut la Lima, posesorul unei ferme şi care îşi făcea campanie electorală plimbându-se cu tractorul prin ţară, Alberto Fujimori.
Alberto Fujimori creşte zilnic în sondaje. O mâna din umbră îl sprijină în presă, în mediul de afaceri şi în faţa poporului. Sloganul “Cambio” (schimbare), prin care le cere peruanilor să aleagă progresul şi viitorul devine foarte atractiv şi cu mare impact asupra alegătorilor. Se crează şi un mit al “bunului japonez” care va aduce investitori din Japonia şi peruanii vor trăi ca în Ţara Soarelui Răsare. Luciditatea lui Llosa nu are relevanţă în faţa alegătorilor care care vedeau în Fujimori străinul ce la va aduce Japonia în Peru. Urmarea: Fujimori câştigă cu 56% alegerile în Peru! Ajuns preşedinte, Fujimori instituie o dictatură prezidenţială, guvernând cu camarila coruptă din spatele fostului preşedinte Alan Garcia. Economia peruană intră pe mâna companiilor japoneze care au primit dreptul să exploateze resursele minerale ale ţării. Ordonă lichidarea revoltelor populare, inclusiv a grupării maoiste Tupac Amaru, iar în anul 2000 încalcă Constituţia şi candidează pentru a treia oară. Poporul, furios, se revoltă, ia cu asalt palatul prezidenţial, iar Alberto Fujimori se refugiază la Ambasada Japoniei şi apoi în Tara Soarelui Răsare, care-i acordă protecţie. Un tribunal din Lima îl condamnă, pentru corupţie, crime, înfeudarea economiei peruane, la 25 de ani închisoare, dar Japonia refuză să-l extrădeze!
Sunt clare asemănările izbitoare cu situaţia din România?
Acum, după cum se vede treaba, s-a înlocuit un preşedinte criminal/jucător/imoral/hoţ, să-l numim pe Traian Băsescu, cu un altul ce se anunţă ca făcând parte din aceiaşi stirpe, un Traian Băsescu la pătrat, în persoana d-lui Klaus Iohannis, care preia şi utilizează, la fel ca şi Alberto Fujimori în Peru, camarila coruptă/infrastructura statală instituită de Traian Băsescu şi o foloseşte în interesul său şi în detrimentul Măriei Sale Poporul Român !
Aceste lucruri trebuiesc spuse răspicat Măriei Sale Poporul Român, pentru a aprecia şi a lua decizii corecte, în deplină cunoştinţă de cauză!
In 1931, sociologul american W. J. Thomas a formulat o teoremă, care de atunci îi poartă numele: „Dacă oamenii definesc anumite situaţii ca reale, în consecinţele lor acestea se manifestă ca reale”. Teorema sa arată că semenii noştri sunt departe de a reacţiona doar la situaţiile obiective, ei reacţionând şi la semnificaţiile pe care le atribuie unor situaţii despre care pot fi convinşi, făcuţi să creadă, că sunt reale. Thomas ilustrează prin teorema sa ceea ce s-ar putea numi o falsă definire de situaţie pe al cărei mecanism psihologic se bazează operaţiunile de diversiune, dezinformare şi de intoxicare folosite în războaiele de imagine.
Primejdia pe care o prezintă o astfel de falsă definire de situaţie constă în faptul că aceasta, folosită ca bază pentru operaţii de manipulare a informaţiilor în vederea dezinformării publicului sau de intoxicare a factorilor de decizie, dacă nu este combătută prompt şi eficient dobândeşte o mare forţă interioară de a se consolida şi de a produce efecte.
Într-un articol publicat în 1948, care a avut răsunet în epocă, această forţă a fost numită de sociologul american Robert K. Merton , „the self fulfilling prophecy” (profeţia care se realizează prin ea însăşi).
Deceniile scurse, de când W. J. Thomas şi-a formulat teorema, au dovedit din plin că aşa-numitele previziuni auto-realizatoare, care devin reale prin simplul fapt că sunt insistent avansate şi pe care, prin manipulare şi/sau propagandă, suntem convinşi să le credem adevărate, nu sunt simple speculaţii psihologice, ele pot avea efecte devastatoare. Este ceea ce se întâmplă astăzi cu românii şi România.
Nu ştiu dacă mass-media din România (deopotrivă proprietari şi lucrători din domeniu) au auzit de W. J. Thomas sau de Robert K. Merton dar, cu siguranţă, consiliată de confraţi ai democraţiilor vestice profund interesaţi în distrugerea României, spre care mass-media românească se uită extaziaţi, practică criminal acest mod de manipulare, se repetă, criminal, a Măriei Sale Poporul Român.
Din nefericire, în timpurile noastre, mass-media este modalitatea preponderentă prin care informaţia ajunge la consumator, marea masă a popoarelor, România nefăcând excepţie. Corelată cu degradarea, dirijată, fără precedent a şcolii, ce merge cu nădejde spre pregătirea de indivizi instruiţi numai pentru a primi comenzi fără putinţa de a discerne, mass-media găseşte în România teren extrem de fertil pentru aplicarea teoremei sociologului american W. J. Thomas.
A sosit timpul ca intelectualii componenţi ai tuturor puterilor din stat să servească patria şi pe Măria Sa Poporul Român!
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi a găzduit marţi, 1 iunie 2010, conferinţa „Worrying about Europe’s historic nations” susţinută de Paul Gottfried. Gottfried este professor universitar doctor la Departamentul de Ştiinţe Politice, Elisabethtown College, Statele Unite şi cel mai cunoscut critic american al neo-conservatorismului, multiculturalismului şi elitelor manageriale ale statului. Este autor a numeroase cărţi, articole şi studii despre istoria intelectualităţii, paleo-conservatorism, istoriografie veche şi teorrie politică, publicate în mai multe limbi. Iată partea finală a conferinţei:
“Ţara dvs. poate avea doar două tipuri de viitor: să fie o Americă de mâna a doua, proslăvind “deschiderea”, “diversitatea şi “drepturile omului”, sau să fiţi urmaşii strămoşilor dvs. A fi român nu trebuie să vă oprească de a asculta politicos predicile americane despre democraţia globală, dar ar trebui să vă impiedice de a le lua în serios. Şi dacă sunteţi îndreptăţiţi să reconstruiţi infrastructura materială după deceniile devastatoare ale dictaturii comuniste, aceste preocupări economice nu ar trebui să fie exclusive. Nu ar trebui să vă facă uitaţi cine sunteţi. Moralitatea publică şi culturală vă definesc ca naţiune istorică şi aveţi o datorie colectivă de a controla aceste forţe în interiorul graniţelor dvs. Poate că toate acestea vă sună straniu venind de la un oaspete american vorbind în engleză, dar tocmai datotită modului meu american de a gândi îndrăznesc să vă dau aceste sfaturi. Veţi face mai multe pentru dvs. rămânând naţiunea lui Eminescu şi a lui Vasile Alecsandri decât dacă urmaţi ca nişte sclavi directivele multiculturale ale UE sau devenind ceea ce decid că trebuie să fiţi experţii în politica externă de la Washington. Ca distinsă universitate românească reprezentând continuitatea poporului român, dvs., aici, la Iaşi, puteţi să vă aduceţi cea mai importantă contribuţie la istoria umanităţii şi a ţării dvs. fiind mai deplin români”.
Eu nutresc convingerea că adevărata intelectualitate din România, adevăratele elite componente ale puterilor din stat vor răspunde acestui îndemn! Nu pregetaţi să apăraţi pe Maria Sa Poporul Român, să-l susţineţi prin faptă, cuget şi simţire, să cultivaţi adevăratele valori, să apăraţi România „ţara mea de dor, ţara mea de jale”!!
George Iovan
