“Nu suntem un popor liber și nu ne manifestăm, prin instituţiile reprezentative, ca naţiune suverană!” (1)

Draft pentru Raportul de Stare a Naţiunii
Când instituțiile statului și clasa politică deraiază de pe linia apărării intereselor naționale, factorul intern, ca structură informală a conștiițelor patriotice, care veghează ca securitatea existențială a natiunii să nu fie periclitată, intră în alertă.
Suma motivelor de alertă a atins pragul critic:

Nu suntem un popor liber și nu ne manifestăm, prin instituţiile reprezentative, ca naţiune suverană.
Politică externă a României din ultimul sfert de veac are drept constante râcâitul ușilor cancelariilor occidentale, conformismul la interesele altora, absența proiectelor regionale de bună vecinătate, imixtiunile brutale, repetate și nesancționate ale ambasadorilor marilor puteri în chestiuni de stricte afaceri interne. Prin situarea ei geografică, dimensiuni, populație și resurse, prin continuitatea locuirii neîntrerupe a teritoriului ei de peste opt milenii, prin receptivitatea oamenilor la cultură, prin vocații diplomatice de mare anvergură demostrate, România are toate capacitățile virtuale de important lider regional. Dar cei pe care i-am ales să ne exercite suveranitatea natională, în loc să vadă și să înțeleagă ce se întâmplă foarte aproape de noi și care sunt problemele ce reclamă aici rezolvări, ne-au legat la remorca intereselor altora prin pustietățile deșerturilor din Afganistan, Irak, prin primul stat al Mafiei, Kosovo și aiurea prin lume. Iată ce spune președintele ales al S.U.A. despre angajamentele asumate de administrația care pleacă și la care suntem parte: „Uitaţi-vă puţin la starea lumii de la ora actuală. E un o adevărat balamuc, asta ca să fiu politicos. Noi nu am mai trăit niciodată o perioadă aşa de periculoasă. Aşa-zişii specialişti din clasa conducătoare de la Washington sunt, cu siguranţă, cei care ne aruncă pe noi în rahat. Şi atunci, de ce ar trebui să continuăm să le dăm atenţie? Iată ce ştiu eu: Ceea ce facem noi, nu mai merge. Când vedeţi că vă înfundaţi tot mai mult într-o groapă, încetaţi să mai săpaţi”.

Suntem un popor de proletari.
Condiţia primară sine qua non a libertăţii este proprietatea. Nu există libertate fără proprietate. România și cetățenii români nu mai au în proprietate o parte însemnată din teritoriul național, fiind atacate fundamente constituționale ale existenței național-statale. Noi nu suntem liberi să decidem nici măcar preţul apei care ne este indispensabilă vieţii, fiindcă deciziile asupra acestei resurse, cauză a viitoarelor războaie, nu ne mai aparţin. Nu doar apa, dar şi aerul este gestionat la nivel global. Dependenţa economică anulează capacitatea de decizie. Nu faci ceea ce doreşti cu adevărat, ci ceea ce îţi poţi permite. La nivel de naţiune asta este o mare dramă existenţială. Dar la nivel planetar, căci lucrurile în această direcţie sunt scăpate de sunt controlul guvernelor ? Un guvern mondial încă nu există , există, însă, o periculoasă guvernare ocultă a lumii, de care trebuie să ne temem, fiindcă necunoscutul este un permanent potenţial de ameninţare.

Suntem cetățenii unei țări asasinate economic.
Mediul de afaceri românesc, care ar putea genera o conştiinţă economică naţională, ca suport decizional suveran, este permanent agresat de:
– legislaţie impredictibilă;
– suprataxare;
– constrângeri politice umilitoare;
– incompetenţa administraţiei suprapopulate și hiperbirocratizate;
– presiunile inimaginabile ca proporţii şi metode din partea instituţiilor şi funcţionarilor contaminaţi de corupţie;
– discriminarea în raport cu companiile străine;
– serviciile publice privatizate exclusiv pentru stoarcerea de profit pe seama suprafacturării și a a prăbușirii infrastructurii acestor servicii;
– statul în stat al regiilor autonome le statului, unele foarte bogate, printre marii datornici ai bugetului public, dar nesecate surse ale finanțărilor politice ilegale și veniturilor clandestine ale unor rețele transpartinice;
– incompetența, pasivitatea , chiar obstrucția fățișă a misiunilor consulare chemate să promoveze interesele de afaceri … şi enumerarea poate continua.

Suntem un popor într-o accentuată criză demografică şi cu cea mai înaltă rată de emigrare după marile migraţii barbare din primul mileniu.
Circa 3,5 milioane de români sunt navetiști internaționali ori rezidenți de dată recentă în străinătate. Calculat pe unitate de timp s-ar putea să devansăm multe dintre popoarele migratoare din primul mileniu. Un număr comparabil de emigranți a generat cei cinci ani din război din Siria. Paradoxul este că la o scădere a numărului populației cu cca. 3 milioane , independent de migrație, în listele electorale sunt cu 2,7 milioane de alegători mai mulți decât în cetățenii cu drept de vot (A se vedea comunicatul Institutului Național de Statistică , din iunie a.c., comunicatul Ministerului Educației la deschiderea anului școlar, care referă asupra populației preuniversitare, și cel mai recent comunicat al Autorității Electorale Permanante. A se compara dinamica populației votante din 1990 până în 2016 cu dinamica demografică).

Suntem o națiune fără statul de drept funcţional.
Puterile statului nu sunt în serviciul cetăţenilor. Ele au fost acaparate de clanuri transpartinice şi reţele infracţionale transnaţionale controlate de centre de putere externe. Unii ca ne guverneze, ceilalţi să ne desfiinţeze. Drepturile la sănătate, la educaţie, la justiţie şi multe altele sunt doar litere moarte în Constituţie. Constituţia nu este apărată, în primul rând prin neaplicare şi nerespectare!

Suntem un popor cu o clasă politică incapabilă a servi interesului public şi care nu face casă comună cu interesul naţional.

Fără excepţie, partidele nu cunosc nici măcar conceptul interesului naţional şi sediul acestuia în Constituţia României. După a noastră clasă politică interesul naţional ar fi să-i iubim pe americani şi să-i urâm pe ruşi. Asta ar însemna să fim un neam semănător de vrajbă şi să culegem roadele ei. Interesul naţional este să fim un popor liber, prosper, o naţiune suverană, demnă, respectată, cu teritoriul intangibil, statul indivizibil.

Va urma

Autor: General Br. (r) Aurel I. Rogojan
Sursa: Revista Art-Emis

Share on Facebook

Tweet

Follow us