O CURSĂ LEGENDARĂ,
80 de ani de la Cursa de viteza auto BUCUREŞTI – BRAŞOV
Pentru cititorii mai tineri povestea unei curse unice de viteză contra cronometru , vizând stabilirea unui record între două localităţi importante, poate fi chiar interesantă. De ce s-a ales itinerarul Bucureşti-Braşov? În primul rând pentru că a fost prima şosea moderna, realizată (de către o companie suedeză) la standardele europene ale momentului, legând rutier Muntenia de Transilvania. Iar „momentul” despre care vorbim era anul 1936.
Şi traseul de acum 80 de ani, între Bucureşti şi Braşov, care măsura 175 km, era oarecum diferit faţă de şoseaua de azi. În primul rând că se trecea direct prin Ploieşti, iar de la Brăneşti şoseaua traversa oraşul Câmpina, apoi trecea râul Prahova, intrând în Breaza de Jos, prin Podul Vadului, localitatea Breaza, şi se cobora în Comarnic. De asemenea, nu exista nici pseudo-ocolitoarea din Sinaia şi nici pasajele rutiere care azi evită trecerile de nivel peste calea ferată…
Ceea ce pare în zilele noastre o ciudăţenie (o cursă contracronometru din Bucureşti, cu plecare din Piaţa Victoriei şi sosirea în Braşov, în dreptul Hotelului Coroana) atunci, în deceniul patru al secolului XX, a consumat multă imaginaţie şi a înfierbântat multe ambiţii.
Primul care şi-a dorit acest record (tocmai în ziua de 1 Mai 1936!) a fost aviatorul şi polisportivul Alexandru Papană, ce avea să devină şi mai celebru la bordul unui avion IAR, în al doilea război mondial. În dreapta sa, cronometrorul oficial al ACR, Radu Costescu, iar în spate, ziaristul Jenny Dumitrescu (un fel de… Cristian Brancu al vremii). Maşina sa, un Chrysler Air-Flow, botezată „Săgeata de argint”, a realizat timpul de o oră, 48 de minute, 46 de secunde şi 1/10 (medie orară 95,486 km/h!), deşi pe unele porţiuni în linie dreaptă a mers constant şi cu 165 km/h! Cum spuneam, interesul a fost enorm, chiar postul naţional de radio întrerupîndu-şi emisiunile din zece în zece minute, pentru a informa „live” despre desfăşurarea cursei.
Papană a instituit şi o cupă, în amintirea pilotului Henri Manu, iar regulamentul prevedea ca recordul pentru a fi omologat, să fie realizat cu o maşină de serie şi să depăşească cu cel puţin un minut recordul precedent.
Mai mulţi automobilişti de frunte ai timpului au vrut să ridice mănuşa aruncată de faimosul pilot-aviator Papană, dar abia în 1938, cu sprijinul Garajelor Mihăilescu, din Bucureşti, tânărul locotenent Alexandru Budişteanu, la volanul unui Renault-Viva Grand Sport, se lansează în ziua de 17 iulie, la ora 4 dimineaţa, să bată recordul lui Papană. O barieră la ieşirea din Câmpina l-a reţinut însă atât cât să nu poată bate recordul lui Papană decât cu o secundă şi 1/5 (!), performanţă neomologabilă, pentru că diferenţa realizată nu era de cel puţin un minut!
În 1939, tot în zorii zilei de… 1 Mai, redutabilul as al volanului, Jean Calcianu, ia şi el startul, tot din Piaţa Victoriei, de faţă fiind, alături de cronometrorii oficiali ai cursei, şi căpitanul Alexandru Papană. Acesta chiar ar fi vrut să-l asiste pe Calcianu din avion, dar un incident minor l-a împiedicat să ia zborul.
Cu acceleraţia la fund, campionul Jean Calcianu avea deja la Câmpina un avans intermediar de 6 minute, iar la Comarnic, încă 3 minute. Din păcate, o ploaie torenţială îl obligă să amâne tentativa. După 18 zile, cu aceeaşi maşină Hotchkiss, ia din nou startul, merge excelent până la Sinaia, dar un nou incident de traseu îl face să abandoneze. De remarcat, până acolo avea un avans de 19 minute faţă de timpii lui Papană, viteza medie realizată de Calcianu între Bucureşti şi Sinaia fiind de 131,500 km/h!! Si asta in urma cu 73 de ani!!
Era evident că la următoarea tentativă, recordul din 1936 realizat de Papană ar fi fost depăşit cu uşurinţă. Şi atunci căpitanul aviator îşi pregăteşte exemplar automobilul BMW 328 (frumoasa invincibilă a anilor de atunci) şi la dreapta sa cu acelaşi cunoscut ziarist sportiv Jenny Dumitrescu, se lansează în cursa unui nou record. Până aproape de Câmpina, timpii săi erau comparabili cu cei realizaţi de Jean Calcianu pe distanţa Bucureşti-Sinaia.
Dar o banală pană îl face să piardă şapte minute, iar la intrarea în Braşov, în localitatea Dârste, un drum în reparaţie îi mai fură un minut. Dar şi aşa, Papană şi-a depăşit spectaculos propriul record, realizând cu zece minute mai puţin decât timpul obţinut în urmă cu trei ani.
Obsedat de recordul lui Papană, în dimineaţa de 29 august 1939 Jean Calcianu ia din nou startul împreună cu cronometrorul Marcel Petala. În mare formă, celebrul pilot bate toate recordurile distanţelor intermediare de până atunci, obţinând 24 de minute până la Ploieşti şi 36 de minute până la Câmpina, în dreptul kilometrului 100! Păstrând acelaşi ritm infernal, reuşeşte să ajungă în faţa Hotelului Coroana, din Braşov, într-o oră, 30 de minute şi 54 de secunde, fiind cronometrat cu o medie orară excepţională pentru acele vremuri, dar mai ales pentru acele drumuri: 111,420 km/h!
A fost un eveniment sportiv evidenţiat copios în presa acelor ani şi la postul naţional de radio, dar şi în presa străină, pentru că vechea şosea Bucureşti-Braşov avea, de la Câmpina până la intrarea în Braşov, un traseu dificil şi solicitant, cum bine îl cunosc conducătorii auto de azi. Diferenţa este că avea atunci o calitate mult superioară… Iar din cauza războiului şi a consecinţelor sale, recordul lui Jean Calcianu a rămas ca un eveniment unic în cartea de recorduri auto. (D.D.Rujan)
Şi traseul de acum 80 de ani, între Bucureşti şi Braşov, care măsura 175 km, era oarecum diferit faţă de şoseaua de azi. În primul rând că se trecea direct prin Ploieşti, iar de la Brăneşti şoseaua traversa oraşul Câmpina, apoi trecea râul Prahova, intrând în Breaza de Jos, prin Podul Vadului, localitatea Breaza, şi se cobora în Comarnic. De asemenea, nu exista nici pseudo-ocolitoarea din Sinaia şi nici pasajele rutiere care azi evită trecerile de nivel peste calea ferată…
Ceea ce pare în zilele noastre o ciudăţenie (o cursă contracronometru din Bucureşti, cu plecare din Piaţa Victoriei şi sosirea în Braşov, în dreptul Hotelului Coroana) atunci, în deceniul patru al secolului XX, a consumat multă imaginaţie şi a înfierbântat multe ambiţii.
Primul care şi-a dorit acest record (tocmai în ziua de 1 Mai 1936!) a fost aviatorul şi polisportivul Alexandru Papană, ce avea să devină şi mai celebru la bordul unui avion IAR, în al doilea război mondial. În dreapta sa, cronometrorul oficial al ACR, Radu Costescu, iar în spate, ziaristul Jenny Dumitrescu (un fel de… Cristian Brancu al vremii). Maşina sa, un Chrysler Air-Flow, botezată „Săgeata de argint”, a realizat timpul de o oră, 48 de minute, 46 de secunde şi 1/10 (medie orară 95,486 km/h!), deşi pe unele porţiuni în linie dreaptă a mers constant şi cu 165 km/h! Cum spuneam, interesul a fost enorm, chiar postul naţional de radio întrerupîndu-şi emisiunile din zece în zece minute, pentru a informa „live” despre desfăşurarea cursei.
Papană a instituit şi o cupă, în amintirea pilotului Henri Manu, iar regulamentul prevedea ca recordul pentru a fi omologat, să fie realizat cu o maşină de serie şi să depăşească cu cel puţin un minut recordul precedent.
Mai mulţi automobilişti de frunte ai timpului au vrut să ridice mănuşa aruncată de faimosul pilot-aviator Papană, dar abia în 1938, cu sprijinul Garajelor Mihăilescu, din Bucureşti, tânărul locotenent Alexandru Budişteanu, la volanul unui Renault-Viva Grand Sport, se lansează în ziua de 17 iulie, la ora 4 dimineaţa, să bată recordul lui Papană. O barieră la ieşirea din Câmpina l-a reţinut însă atât cât să nu poată bate recordul lui Papană decât cu o secundă şi 1/5 (!), performanţă neomologabilă, pentru că diferenţa realizată nu era de cel puţin un minut!
În 1939, tot în zorii zilei de… 1 Mai, redutabilul as al volanului, Jean Calcianu, ia şi el startul, tot din Piaţa Victoriei, de faţă fiind, alături de cronometrorii oficiali ai cursei, şi căpitanul Alexandru Papană. Acesta chiar ar fi vrut să-l asiste pe Calcianu din avion, dar un incident minor l-a împiedicat să ia zborul.
Cu acceleraţia la fund, campionul Jean Calcianu avea deja la Câmpina un avans intermediar de 6 minute, iar la Comarnic, încă 3 minute. Din păcate, o ploaie torenţială îl obligă să amâne tentativa. După 18 zile, cu aceeaşi maşină Hotchkiss, ia din nou startul, merge excelent până la Sinaia, dar un nou incident de traseu îl face să abandoneze. De remarcat, până acolo avea un avans de 19 minute faţă de timpii lui Papană, viteza medie realizată de Calcianu între Bucureşti şi Sinaia fiind de 131,500 km/h!! Si asta in urma cu 73 de ani!!
Era evident că la următoarea tentativă, recordul din 1936 realizat de Papană ar fi fost depăşit cu uşurinţă. Şi atunci căpitanul aviator îşi pregăteşte exemplar automobilul BMW 328 (frumoasa invincibilă a anilor de atunci) şi la dreapta sa cu acelaşi cunoscut ziarist sportiv Jenny Dumitrescu, se lansează în cursa unui nou record. Până aproape de Câmpina, timpii săi erau comparabili cu cei realizaţi de Jean Calcianu pe distanţa Bucureşti-Sinaia.
Dar o banală pană îl face să piardă şapte minute, iar la intrarea în Braşov, în localitatea Dârste, un drum în reparaţie îi mai fură un minut. Dar şi aşa, Papană şi-a depăşit spectaculos propriul record, realizând cu zece minute mai puţin decât timpul obţinut în urmă cu trei ani.
Obsedat de recordul lui Papană, în dimineaţa de 29 august 1939 Jean Calcianu ia din nou startul împreună cu cronometrorul Marcel Petala. În mare formă, celebrul pilot bate toate recordurile distanţelor intermediare de până atunci, obţinând 24 de minute până la Ploieşti şi 36 de minute până la Câmpina, în dreptul kilometrului 100! Păstrând acelaşi ritm infernal, reuşeşte să ajungă în faţa Hotelului Coroana, din Braşov, într-o oră, 30 de minute şi 54 de secunde, fiind cronometrat cu o medie orară excepţională pentru acele vremuri, dar mai ales pentru acele drumuri: 111,420 km/h!
A fost un eveniment sportiv evidenţiat copios în presa acelor ani şi la postul naţional de radio, dar şi în presa străină, pentru că vechea şosea Bucureşti-Braşov avea, de la Câmpina până la intrarea în Braşov, un traseu dificil şi solicitant, cum bine îl cunosc conducătorii auto de azi. Diferenţa este că avea atunci o calitate mult superioară… Iar din cauza războiului şi a consecinţelor sale, recordul lui Jean Calcianu a rămas ca un eveniment unic în cartea de recorduri auto. (D.D.Rujan)
