O țară de ignoranți, bârfitori, invidioși și hoți (disertație pamfletară despre prostie)
Este singurul mod în care mai poate fi descrisă România: o țară de prostănaci guralivi și clevetitori care habar nu au pe ce lume trăiesc, care au impresia că au drepturi și că orice gogomănie din capul lor trebuie rezolvat de alții! Românul?
Un neisprăvit needucat, cu veleități de mare „înțelept” în problemele vieții, care își dorește ca visurile lui să devină realitate fără să muncească, ci doar să dând din gură ca prostul unui alt prost, acu grija ca „opinia” lui să fie auzită de toți cei din jur.
Dacă ești un om care judecă mai mult decât acel nătâng, este greu să-ți păstrezi calmul. Este imposibil să asculți tot felul de „traduceri” ale faptelor transformate în bârfă , „în familie”, fără să nu te revolți.
Bărbații sunt considerați prolti, inculți, bădărani, muieratici, bețivani… de către femei. Femeile sunt considerate proaste, ușuratice, perfide, profitoare… de către bărbați. Culmea este că toți au dreptate! Dar prostia, una dintre „virtuțile” comune, face diferența când este pusă în evidență prin comunicări repetate!
Este incorect să vezi cum o mulțime de proști adoptă instantaneu o opinie proastă! Este incorect să vezi cum o mulțime de proști definesc inteligența! Este incorect să vezi cum o mulțime de proști stabilesc eticheta „prost”, aplicată unuia mai presus intelectual decât ei!
Este incorect să vezi că mai „puțin proștii” adoptă părerea proștilor doar pentru a nu mai auzi lătratul permanent al acestora! Câinele ar trebui să fie cel mai buni prieten patruped al omului, Dar cel mai bun prieten al omului a devenit PROSTIA! Mama proștilor – spune – este mereu gravidă și s-a stabilit de mulți ani în România.
Cine sunt vinovații pentru toată această imagine a nației? Proștii! Ei vocea cea mai puternică și priza cea mai mare la public pentru că sunt convinși că prostia lor reprezintă perfecțiunea, iar spusele lor sunt dezvăluirea adevărului absolut! Este imposibil să tratezi rațional un prost: nu poate înțelege nimic dincolo de limita propriei sale prostii.
Există dilema inexplicabilă rațional: iubești o persoană (mai) proastă! Nu contează altceva? Nu contează cât este de proastă persoana? Prostia și „mai puțin” prostia dau naștere invariabil unor contradicții majore. Unii reușesc să se „strecoare” printre contradicții… Alții nu reușesc. Cei care reușesc au două alternative: să-l ridice pe prostul de lângă ei sau să se coboare la nivelul prostului.
Dacă prima variantă devine pe zi ce trece tot mai dificilă, a doua generează obișnuiță și nu necesită efort, Este, prin urmare, mai facilă, mai tentantă! Sunt cei care nu reușesc să se eliberează de grija prostului. Bineînțeles că mulțimea de proști din jur simte pericolul: „Unu a ieșit din lațul prostiei noastre” și ia măsuri… Blamat, privit cu dispreț de către proști, marginalizat, „mai puțin prostul” rămâne în continuare dependent de gloată.
Orice caz diferit de cele descrise sunt doar excepții. Nimic altceva! Și începe aventura „curvetului deștept” din toate zonele și nivelurile: curvele sadea, curvele politice, curvele financiare, etc.
Fiecare reprezintă doar „puțin mai prostul” dotat cu multă răbdare și perversitate ridicată și ambițios până acolo unde nu are mamă sau tată, lipsit de orice urmă a ideii de etică, necunoscând decât un singur lucru: bani cât mai mulți!
Zeul universal al zilelor noastre: BANUL! Nu are religie. Nu are limbă. Nu are biserică. Nu are dogmă.
Este acceptat ca fiind singura formă de manifestare a supremației în raport cu cei din jur. Cineva spunea că dacă ai în față un prost sărac și un prost bogat, la cel sărac te gandești mai întâi că e prost și apoi că e sărac, iar la cel bogat te gândești mai întăi că este bogat și abia după aceea că e prost.
România s-a transformat extrem de rapid într-o țară în care „zeul” este banul și nu Dumnezeu Cantitatea de bani este cea care dictează puterea. Eticheta că suntem un popor credincios este promovată abil pentru a acoperi cu o pojghiță foarte subțire, dar opacă, cruda realitate: suntem un popor format dintr-o majoritate lașă, descompusă educațional, lipsită de voință, cretinizată prin mijloacele mediatice conspirative, mercenerizate, tratată cu disprețul cuvenit statutului de prost de către toate curvele menționate mai sus. Este o certitudine că România a ajuns bătaia de joc a întregii lumi. Iar acest lucru se datorează prostiei, lașității și mai ales lipsei de cultură.
Zilele trecute, o doamnă (cu „d” mic) își dădea aere cum că ar avea, în comparație cu mine, pe lângă cutie craniană, și ceva materie consistentă înăuntru. Atitudinea de „mai puțin prost” perfectă! De ce? Pentru că „materia consistentă” cu care se lăuda, constituie dovada că știe că ar trebui să existe ceva în acea cutie craniană.
Nu contează ce: beton, lemn, tărăță, materie cenușie, etc.
Contează doar că există și că este consistentă! Nu contează că, dacă există ceva materie „consitentă” sub formă de materie cenușie, trebuie să ai și manualul de utilizare corectă pentru acea materie cenușie. Această „mai puțin proastă” reprezintă „elita formatoare de opinii” pentru cei care nu știu că înăuntrul cutiei craniene mai trebuie să existe ceva…
La rândul ei, „mai puțin proasta” este condusă de „mai puțin proștii” pe care îi citește sau îi ascultă în fiecare zi. Și le recunoaște superioritatea din dorința de a „crește” turma peste care se simte „mai puțin proastă”. Nu are capacitatea de a compara informațiile din mai multe surse pentru că, pur și simplu, „consistența” i-a fost îmbibată cu multe instrucțiuni de utilizare. Nu contează cât sunt de greșite, pentru că aparența de funcționare există. Cei care „conduc” utilizarea „materiei consitente” din cutia craniană a „mai puțin proastei” au la rândul lor alți „instrumentariști” ai unor manuale cu reguli mai simple: „Alege ce metodă vrei pentru a aduna în jurul tău mai puțin proștii cât mai vocali, care să fie urmați de proști!”
Și, astfel, are loc întărirea unui grup de „și mai puțin proști” decât „mai puțin proștii” urmați de către proști.
Pentru a nu se amesteca niște „foarte puțin proști”, i-a numit „partid” și le-a dat voie să își aleagă singuri o denumire în completarea cuvântului „partid”. Mândri nevoie tare („mare” nu se mai spune…) aceste grupuri încearcă să intre în „grațiile” celui „foarte puțin prost”, care are mai mult sau mai puțin acces direct la zeul BAN! Cei „foarte puțin proști” au creat mecanismul aproape perfect pentru restul:
„1. Dă frâu liber prostiei tale pentru a subjuga pe cel mai prost ca tine!”
„2. Cei mai proști ca tine vor plăti suficient de mulți bani pentru mine, cât să mimez că nu văd fărimiturile pe care le furi tu de la masa mea”. Eficienț- maximă!
Cantitatea de proști existentă în România este suficient de mare pentru ca șansele de revenire la normalitatea firească a unei civilizații umane, adică „mai puțin proaste”, a ajuns la pragul critic. Este inutilă orice discuție pe această temă. Până și proștii și-au dat seama de acest lucru. Nu mai are rost să vorbim discuții… Nu există „mai puțin prost” pentru care să nu poată fi asociat cel puțin 5 proști. Matematic! Ce trebuie făcut? Să-i urmăm exemplul lui Nenea Iancu și să ne autoexilăm noi, cei puțini, foarte puțin sau deloc proști și să-i lăsăm pe ei, cei mulți și proști – „proști, dar mulți” – cu gloata lor?
