OMENIREA ESTE PROGRAMATĂ SĂ ACCEPTE NUMAI REALUL

În iunie 2011, Jack Froeste a decedat la vârsta de 32 de ani. La cinci luni de la moartea sa, cei mai apropiați prieteni au început să primească mesaje și mail-uri, care redau cu exactitate ultimele convorbiri pe care le-au avut cu decedatul, convorbiri sau discuții private, întâmplări sau amintiri comune, numai de ei știute.
În unele mesaje era vorba despre cauza morții lui Froeste, în care se dădeau detalii despre modul în care s-a produs moartea lui Froeste și trăirile lui din ultimele clipe.
Familia și apropiații au fost uluiți de amănuntele atât de personale care erau în acele mesaje.

În anul 553, împăratul Iustinian convoacă al doilea sinod al Constantinopolului și interzice doctrina reîncarnării. Ați citit bine!
Mulți oameni de știință susțin teoria reîncarnării. Sufletul trece de la viață la moarte și invers. Altfel ce se întâmplă cu el?
Nu putem nega această teorie, atâta timp, cât nu cunoaștem ceea ce se întâmplă cu sufletul după moarte.
Ce se întâmplă cu sufletul, se dezintegrează, se volatilizează, dispare fără a lăsa o urmă, o amprentă?
Putem presupune că el trece într-un alt univers. Este una dintre variantele care este susținută chiar și de oamenii de știință.

Începând cu anii 90, teoria conform căreia există universuri multiple a fost reformulată și au fost aduse probe în acest sens.
Timpul și spațiul diferă de la un univers la altul, legile fizicii sunt diferite. În ultimii ani, satelitul european Planck a cartografiat urme fosile ale Big Bang-ului. Este vorba despre zone de emisie luminoasă care au rezultat ca urmare a șocului dintre universul nostru și un alt univers.
Între două universuri paralele există porți de trecere. Noi trăim într-un univers în care obiectele sunt reale. Suntem înconjurați de universuri care nu ne sunt vizibile, necunoscute și de aici tendința noastră de a nega ceea ce nu putem observa, ceea ce nu este palpabil.

Dacă vom reuși să trecem aceste bariere, vom avea înțelegerea să descifrăm ceea ce numim paranormal.
Oamenii de știință au avut rezerve asupra acestor fenomene, foarte mulți ani, considerând că paranormalul nu poate fi o știință.
De câțiva ani, mai mulți oameni de știință s-au repoziționat în ceea ce privește aceste fenomene și au acceptat că ceea ce nu este evident, nu înseamnă că nu este real și că nu se poate produce.