Orban Viktor, Putin şi …minorităţile lui Stalin!

În Europa veche, ungurii au fost aşi în privinţa folosirii diverselor grupuri etnice pentru asigurarea dominaţiei în teritorii străine.Puţini la număr şi doritori de patrie mare,imperiala, au găsit această soluţie încă de la venirea lor pe continent, implantând în zonele cucerite, strategice sau mai puţin strategice, dar totdeauna pentru distrugerea coeziunii autohtonilor, diferite populaţii de alte naţionalităţi, atunci când măsura nu putea fi acoperită cu maghiari.

Dovada cea mai clară este stramuarea si implicit azi ,prezenţa „grupata” a ungurilor, secuilor şi saşilor, cât şi a altor minorităţi europene, în arealul demografic romanesc  al Transilvaniei, dar şi în alte zone ale fostului imperiu ungar, din Slovacia, Serbia, Croaţia etc. Conform principiului „Divide et impera”, adică împarte şi stăpâneşte, soluţia a dat rezultate bune şi pe termen lung, astfel încât minorităţile au devenit un adevărat „Cap de pod” în continuarea politicii de amestec în treburile interne ale statelor vecine, acolo unde nu se mai putea domina efectiv.

Lenin şi, ulterior Stalin, în calitatea lor de lideri comunişti aveau legături foarte strânse cu bolşevicii unguri ai lui Bela Kun, ai anilor ’20 din secolul trecut, care ocupau locul doi în ierarhia Cominternului. De la ei au învăţat folosirea cu mare succes a acestei arme extrem de eficace în arhitectura noului stat sovietic, format din 55 de naţionalităţi.
Strămutările de populaţii pe scară largă au constituit esenţa, dar şi deliciul propagandei lor, pentru realizarea acelei hărţi demografice care să asigure elementului rus, deţinerea controlului în oricare din cele 16 republici ale Uniunii, întinse de la Kaliningrad la Vladivostok şi Sahalin, pe o suprafaţă de 22,4 milioane kmp, pe cele două continente.

Politica lor etnică şi demografică a căpătat şi nuanţe noi, în sensul că pe lângă favorizarea ruşilor s-a urmărit distrugerea fibrei acelor naţiuni neagreate şi stânjenitoare, din punctul lor de vedere, cum a fost cazul românilor basarabeni, dar şi al ucrainenilor, care, deşi de acelaşi sânge, îi deranjau.Cele mai dure mutări de populaţii s-au făcut în preajma şi după cel de Al Doilea Război Mondial, când milioane de ruşi din cele mai îndepărtate zone ale Rusiei asiatice au fost aduse în toate republicile europene ale Uniunii: din Lituania până în Basarabia, locul lor fiind luat de milioanele de europeni sovietici dislocaţi din locurile lor de baştină şi duşi în cele mai neprimitoare zone ale Orientului Îndepărtat, prin acel nestăvilit „Pahod na Sibir”. O tragedie umană fără precedent.

Am recurs nu întâmplător la aceste paralelisme, pentru că, în contextul actual, în care lumea încearcă găsirea unui echilibru pentru convieţuire, aceste două ţări folosesc cu obstinaţie şi cu un mare grad de risc minorităţile, implantate cândva în spaţii străine, drept vârf de lance în politica lor agresivă, pe care acum încearcă să o ducă cu alte mijloace de luptă, apărarea propriilor minorităţi aşa-zis oprimate, fiind scuza pentru jocul lor parşiv.

Conform statisticilor ONU, pe mapamond sunt înregistrate 3.600 de minorităţi etnice, care îşi duc existenţa, reciproc, pe teritoriul altor state, îndeosebi vecine.Conform principiului supravieţuirii, toate tind, mai mult sau mai puţin, spre un soi de identitate, dar în acest scenariu ungurii şi ruşii se disting prin radicalismul lor, stimulat îndeaproape de patriile mame.

În această direcţie noi, românii, datorită situaţiei de vecinătate cu aceste două popoare agresive, trăim o experienţă tristă, o adevărată dramă, întrucât nu avem linişte nici din partea unuia şi nici a altuia, nici din est şi nici din vest.

Dacă maghiarii din România, îndemnaţi ostentativ de liderii locali ,dar şi cei budapestani, n-ar fi fredonat de 25 de ani, distructiv, melodia separatismului şi a autonomiei, deturnând preocupările de bază ale clasei politice în direcţii greşite, astăzi situaţia României ar fi fost mult mai bună din toate punctele de vedere. Adică, ne-ar fi mers mult mai bine, şi nouă, şi lor.Dacă ruşii ar fi renunţat la politica lor imperială şi sovietică, imediat după căderea comunismului, Basarabia şi Bucovina ar fi trebuit să revină, de drept şi de fapt, la patria-mamă, prin anularea samavolnicului pact de răpire Ribentrop-Molotov, de la al cărui semnare s-au împlinit la 30 august 2015, 75 de ani.!!

Şi noi, românii, avem risipite minorităţi pe la toţi vecinii şi aiurea. Dar nu din motivele celor doi „imperiali”, ci datorită ocupării pământului nostru strămoşesc de către cei care şi-au incropit vatră pe el. Adunaţi la un loc,romanii din afara granitelor, sunt mult mai numeroşi decât maghiarii aflaţi în afara Ungariei.Este vorba de circa 12-13 milioane de români faţă de numai 4-5 milioane de unguri.Cu toate acestea nu s-a auzit ca vreuna din comunităţile româneşti să solicite autonomie teritorială faţă de ţara de care aparţine.