Papa de la Roma l-a recunoscut pe Ștefan cel Mare ca regele...

Papa de la Roma l-a recunoscut pe Ștefan cel Mare ca regele Daciei!

Recent, un tânăr cercetător de la Cluj, Alexandru Simion, a răsturnat puțin istoria noastră, a descoperit în arhivele de stat din Milano un document tulburător din 1459 prin care domnul Moldovei Ștefan cel Mare e numit „Re de Dacia”, adică regele Daciei, cu mai mult de 100 de ani înainte ca Mihai Viteazu să primească același titlu și cu mai mult de o sută de ani înainte ca unii principi maghiari ai Transilvaniei să se intituleze așa.
El, Alexandru Simion, a mai arătat că …Dacia figurează în mărturii venețiene din epoca lui Ștefan cel Mare pentru câteva decenii, și de la Ștefan până la fiul său Petru Rareș. Prin urmare, Ștefan cel Mare este „restitutio Daciae”, cel care a refăcut Dacia, fiind domn al Moldovei, domn al Valahiei și conte al Transilvaniei, cu un secol înainte de Mihai Viteazu.
Potrivit acestuia, Ștefan cel Mare nu este un simbol al moldovenismului, ci un simbol al daccismului, așa cum s-a manifestat acesta prin epoca modernă a României.
Să nu uităm că:

Papa de la Roma l-a recunoscut pe Regele Daciei, pe Ștefan cel Mare, drept Atlet al Creștinității.

Ștefan al III-lea, cel Mare, și-a numit țara căreia îi zicem azi Moldova, cu numele de …Valahia.
În scrisoarea trimisă Senatului Veneției la 1477, marele domn se plânge că „cealaltă Valahie” nu e statornică în alianța contra turcilor și că el trebuie să intervină mereu cu oastea acolo ca să pună domn vrednic și anti-otoman. Cealaltă Valahie era pentru el Muntenia, pentru că prima Valahie era pentru el Moldova.
Ștefan cel Mare a adus țara de la sudul Carpaților sub ascultarea sa de mai multe ori și timp de 16 ani și opt luni a fost numit domn al Valahiei propriu-zise, adică și al Munteniei.
De curând a ieșit la iveală că a fost numit și conte sau guvernator al Transilvaniei. A stăpânit peste 100 de sate, târguri și cetăți în Transilvania, fiind cel mai bogat feudal din această țară.
A creat episcopie, ajunsă la scurtă vreme mitropolie, la câțiva kilometri de Cluj, în satul Feleacu, a pus stema Moldovei peste tot, și de pe Târnave până în regiunea Dejului se văd și astăzi frumoasele încrustații în piatră cu bourul Moldovei.

Felicitari lui Alexandru Simion pentru inteligența, seriozitatea și dedicația dovedite în studiul istoriei noastre, întrebându-i pe mulți istorici care au trecut în grabă, ca să nu spun cu nepăsare, pe lângă cifrul păstrat în fondul Ungheria din Arhivele de Stat din Milano de ce el, cifrul, a rămas necunoscut numeroşilor cercetători maghiari şi români de la Iván Nagy şi Albert Nyáry, şi Ion Bianu şi Nicolae Iorga, care s-au perindat “oficial” prin arhivele şi bibliotecile fostului ducat lombard.
Și totuși să nu uităm că și Mircea „cel Bătrân” este menționat de cel mai mare cronicar al Imperiului Otoman, Leonid Carchocondril, drept conducătorul …dacilor.

Autor: Napoleon Săvescu

”Cuvîntul DAC în limba română este un neologism”

Nota redacției IonCoja.ro
În evul mediu s-a folosit denumirea DACIA pentru formațiunile politice care funcționau în evul  mediu pe teritoriul vechii Dacii. Autorii respectivi, familiarizați cu geografia politică a antichităii, foloseau denumirea DACIA fiindu-le mai cunoscută decât denumirea statului (statelor) pe care o foloseau cancelariile statului respectiv.
Dar nici Ștefan cel Mare, nici Mihai, nu au folosit vreodată cuvîntul DACIA. Ei se știau români sau valahi. Târziu au ajuns autorii români să se refere la Dacia. Astfel că nu are nicio relevanță pentru teoria dacistă referința la Dacia făcută de persoane culte din străinătate, la curent cu antichitatea care consacrase toponimul Dacia, toponim uitat de locuitorii fostei Dacii.
Cuvîntul DAC sau GET, inclusiv toponimele DACIA și GETIA, sunt neologisme în limba română, sunt cuvinte pătrunse în conștiința publică românească în epoca modernă, în sec al XIX-lea.
Repet, cuvîntul DAC în limba română este un neologism, a fost ani de zile un termen livresc, iar abia în sec XX a pătruns cât de cât și în limba comună. Nici azi măcar nu este un cuvînt folosit sau înțeles de toată lumea.

Publicat de Ion Coja|19 iulie 2019|Doctrină naţionalistă, Textele altora

COMENTARII

  1. Dl prof. Coja confirma consecintele incredibile in memoria neamului a Legii uitării (obliviscaris legis). O campanie dusa acum aproape 2000 de ani de cei care conduceau Roma a dat rezultate, cuvântul DAC aproape ca a disparut din memoria colectiva a moșilor și stramoșilor noștri.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.