Patriotismul, un bun pretext de a-ți trăda poporul

Patriotismul, un bun pretext de a-ți trăda poporul

0 22
Iubirea propriilor copii și iubirea de țară sunt, în ierarhiile afectului uman, două superlative absolute.
Între ele există însă o imensă deosebire:
în vreme ce prima este o iubire de creație, cea de a doua este o iubire de recunoștință.

Copiii ne vin din materia noastră esențială, prin chimia miraculoasă a sângelui cu extazul. Ei suntem noi într-o formă de prelungire a unicității noastre.
Și țara ne prelungește, dar altfel. Nu prin ce avem unic ci prin ce avem comun.
Iubirea de creație este una egoistă. Cea de recunoștință este una altruistă. Iată de ce prima este mult mai ușor de recunoscut în vreme ce a doua trebuie adeseori explicată, nuanțată, redefinită.
Acestea fiind zise, lansez următoarea întrebare de interes național: prin comportamentul lor față de recentele dezvăluiri despre unele abuzuri din justiție și SRI, Klaus Iohannis și Laura Kovesi dovedesc că sunt patrioți sau că își trădează poporul?
Din păcate, în cazul celor doi lideri menționați nu putem pune în discuție și iubirea față de copii, pentru că nu sunt, încă, părinți. Dar iubirea lor de patrie și popor (parte a definiției patriotismului) suntem aproape obligați să o cercetăm. Pentru că ei conduc, azi, țara, și nu ne poate fi indiferent dacă ne îndreaptă spre o propășire sănătoasă sau spre disoluție.
Nu voi încerca să judec acum patriotismul celor doi prin alianțele adoptate, prin poziția stabilită unei țări mici prinsă în menghina marilor puteri. Nu am nici calificarea, nici informațiile și nici timpul necesare unei atât de complexe intreprinderi.
Demersul meu se limitează doar la analizarea, foarte pe scurt, a relației dintre patriotismul conducătorilor unei țări  și onestitate acestora față de propriul popor. Pot fi mincinoși și patrioți în același timp?
Istoria ne dovedește că, în cazuri excepționale, da! În marile încleștări moderne, când pronunțarea adevărului ar fi slujit mai mult inamicilor țării decât propriului popor, s-au văzut numeroase cazuri de dezinformare voită, de intoxicare, de luptă pe frontul inducerii în eroare.
În toate aceste cazuri, însă, vorbesc de cele cu un profund filon patriotic, poporul a fost mințit de conducătorii săi pentru protecția și binele lui în fața unor pericole externe de esență și nu pentru interesele egoiste ale mincinoșilor.
Ce se întâmplă în prezent în România cu președintele țării și cu șefa DNA nu se încadrează deloc în excepția onorabilă amintită anterior. Ei mint țara, ei mint poporul pretinzând, ipocrit, că fac asta din patriotism, când, de fapt, o fac din cel mai pur și abject interes personal.
Suntem în plină prăbușire a încrederii românilor în justiție. O demonstrează și sondajele interne și multe rapoarte internaționale. Președintele Klaus Iohannis ne minte însă de la obraz că totul e bine în justiția română,  că domnia sa are încredere deplină în marile parchete și în conducătorii acestora. Este o astfel de mințire a poporului un act patriotic? Este o astfel de minciună utilă națiunii?
Nu are cum!
Pentru că hoția și corupția nu pot fi eradicate prin hoție și corupție. Atâta vreme cât niște mincinoși nu doar dovediți ci și asumați sunt în fruntea luptei pentru dreptate și adevăr, totul este putregai.
Laura Kovesi ne minte abundent și inept prin omisiune și  texte pentru presetați. Nu neagă participarea ei la diverse întâlniri private (căci nu se știe niciodată ce probă vizuală poate apărea să o contrazică) dar încearcă să ne convingă, mai nou, că a fost acolo în calitate oficială. Fără să înțeleagă că, participarea ei la „sufrageria lui Oprea” ca procuror general al României în misiune. e ceva mult mai grav decât dacă s-ar fi dus pe persoană fizică să bea și ea un whisky cu păpușarii de la Țăndărică.
Cea mai bună dovadă că acești doi lideri ai României mint poporul cu premeditare, și o fac din lașitate și egoism, nicidecum din patriotism, este că le-ar fi atât de simplu să stabilească adevărul, au în mână toate instrumentele necesare, și, totuși, nu o fac!
Dacă, de pildă, Daniel Dragomir minte când afirmă că Laura Kovesi se întâlnea după orele de program cu șefii SRI, la sediul acestora, pentru a pune la cale sentințe ce urmau să se pronunțe a doua zi în instanță, ce ar fi mai ușor pentru Klaus Iohannis și pentru Laura Kovesi decât să demonstreze că nu e așa?
Președintele țării ar putea să ceară și să primească documentările SRI care să-l lămurească. A fost sau nu Kovesi atunci, acolo? Cu cine a vorbit? Ce? Au existat consecințe în justiție? Apoi comunicat public către țară: Dragomir minte! Case closed! Nu o face! De ce? Pentru că, de fapt, știe că Dragomir spune adevărul.
Kovesi, de asemenea, ar putea cere ea însăși desecretizarea unor documente care să o disculpe. Apoi, o singură demonstrație dusă la capăt în favoarea ei și ar urma comunicatul devastator pentru credibilitatea lui Dragomir: „așa cum v-am demonstrat că a mințit aici, minte peste tot!”
Nu se întâmplă aceste atât de simple clarificări. Care i-ar arunca în ridicol pe toți denigratorii Laurei Kovesi. De ce? Limpede ca lumina zilei: pentru că lucrurile s-au petrecut exact așa cum declară Ghiță și Andronic și Dragomir și din ce în ce mai mulți oameni din interior care s-au hotărât să vorbească.
De fapt, să fim siguri că președintele Iohannis a verificat și știe. Preferă însă, din oportunism sau lașitate (ambele?), Să-Și trădeze poporul, mințindu-l, decât să scoată adevărul la iveală.
Care adevăr, până la urmă, tot se va afla.
Deviza SRI – Patria a priori!
Chiar așa?

Contele de Saint Germain

NICI UN COMENTARIU

Lasa un comentariu