Peste tot miroase a moarte prin sufocare!

Peste tot miroase a moarte prin sufocare!

0 26

Azi, mai mult decat oricand ne dam seama ca am mers pe un drum nepotrivit, deşi aveam perspectivele unei reale redresări. Am pornit atunci, în decembrie 1989, cu firesc entuziasm, pe o nouă cale, în euforia libertăţii. Fără datorii la altii si fara resentimente, dimpotriva, avand importante creanțe de incasat si  un însemnat fond de rezervă, acasa. Si cu mult entuziasm colecti (!) Bogăţia ţării era reala – teoretic, a noastră, a tuturor! -dar s-a irosit incredibil de simplu… Am risipit si imprastiat o economie industriala reala, care, cu putzina minte si interes national firesc, putea fi repusă cu folos în funcţiune, pe noi parametri, competitivi!
Asa cum s-au petrecut lucrurile în Slovacia, de exemplu, despartita prin voința lor proprie de puternica tutela a Cehiei. Am vazut la fatza locului ca se putea si altfel decat la noi! Intr-o tara care, in 1989 avea deja aproape 100.000 de muncitori emigranti dupa razboiul din Vietnamul de Nord. Disciplinati si harnici, care au ramas acolo…
Ca sa nu mai vorbim de …RDG, unde si reunificarea cu fratele mai mare (ce era un colos!) n-a fost de loc doar o „nunta” cu lautari. O spun tot ca martor ocular… Pentru ca, desi  au pompat acolo in primii 5 ani, cate o mie de miliarde marci anual, nici dupa un deceniu deosebirile nu erau inlaturate
Cum  noi n-am avut asemenea „rubedenii” pricopsite si nici pe Helmuth Kohl… la Cotroceni, n-am putut sa incercam nici macar o „uniune” economica (si macar formal politica …) intre cele doua Republici cu capitalele la Bucuresti si Chisinau. Practic, cu mai saracii fratii basarabeni cu milioanele (aproape o treime) risipiți prin toata Rusia) pentru inceput trebuia doar sa „ne tinem de rude apropiate ce eram” – si nu sa incercam o „reunificare”

Important era ca aici, acasa, n-ar fi trebuit să renunţăm la noi înşine, să ieşim din hainele noastre milenare pentru a îmbrăca  alte haine, care  ni se potriveau, ca de la pomana mortului. Din zi în zi, o populaţie treptat nedefinită a luat locul fostei naţiuni …socialiste! Depopularea  a devenit treptat un fenomen tragic şi am ajuns să ne întrebăm unde ne sunt românii patrioti de alta data? Caci de hoti n-am dus lipsa nici sub Ceausescu! Mai grav este că această „evoluţie” spre prapastie nu a fost doar încurajată, ci chiar  forţată si condusa intr-acolo. De-afara, desigur, dar si dinlăuntru..Caci broaste – si rioase si alogene – s-au gasit repede, balta să fi fost  ! Asa s-au „potrivit” lucrurile de catre cei care stiau, că pagubele au fost mai mari decat dupa fiecare Razboi Mondial !!Incredibil, Dragostea de ţară a ajuns  să fie văzută  ca un fel de… delict! Ne placea modelul american,dar  n-a fost urmat şi în această direcţie fireasca a productivitatii social-economice.Iar frumosul si eficientul principiu al vechiului PNL, „Prin noi insine”, a fost compromis chiar incepand cu liberalii,in frunte cu gastile lui Patriciu, lui Popoviciu, lui Isăriciu, sau vaporenii lui Băsiciu ori mosierii lui Becaliciu… Cu uşurinţă grav condamnabila  s-a  ironizat patriotismul, iar în şcoală azi el nici nu mai este pomenit. Noroc de filmele americane pentru a ne reaminti de cum trebuie onoraţi cei ce se jertfesc pentru ţara lor…Pentru a se uita respectul pe care-l datorăm drapelului national şi locul ce trebuie să-l ocupe cântecul patriotic în  inima fiecăruia, am ajuns să ne creştem copiii şi tinerii ca peneromâniDar nici măcar ca pe simpli cetăţeni romani care faceau armata. Ar strica oare  sa „redevină”  viitori sublocotenenti in rezerva  macar 7-8 luni de scoala militara, dupa efectuarea studiilor superioare?

Peste tot miroase a moarte prin sufocare: e ca şi cum o pelagră neagră, grea şi absurdă s-ar fi aşezat peste cerul nostru romanesc, peste felul nostru de a fi, peste tot ce credeam că e bine pentru noi şi mai ales peste ce credeam că e frumos… Populaţia care ne înlocuieşte nu mai e nici măcar ridicolă. E dincolo de asta, în sensul cel mai rău şi primitiv cu putinţă. Priviți desigur, multimea de posturi tv. unde într-o limbă …aproximativ româna ni se reaminteste blasfemii publicitare de genul „sa-ncingem grataru/ca vine Centenaru”…
Avem desigur, un CNA mort, ai carui membrii au cate 8 mii de lei indemnizatie lunară ca să tacă din gură!... Hai siktir pezevenchi papagali!
Avem în preajma noastră  pe concetăţenii maghiari, care ne dau aproape zilnic exemple – din pacate, uneori si agresiv, xenofob! – despre ce inseamna respectul pentru limba,credintza si identitatea nationala !

Intr-un fel, poate fi si o lecţie de civism pentru romani ! ne atenționa acad. Dan Berindei! Sa invatam a folosi si o sabie cu două tăishuri...  Când oare ne vom trezi? Când vom reînvăţa că o ţară nu este un han, un hotel trecător de-a doua, la margine de drum, ci o parte din sufletul fiecăruia, din fiinţa  si istoria sa naționalî, o Patrie faţă de care avem vechi si viitoare datorii.
Indreptarea stărilor nepotrivite ne revine nouă, cetăţenilor ei, dar mai ales liderillor ei, obligati a o face bine şi nu doar a pretinde satisfacerea de-a valma de drepturi si libertati, aşteptand ca alţii, din afară, să îndrepte …tot strimb lucrurile în propria noastră ţară! Strainii  ne dau cu o mana si ne iau cu doua… Asa a fost intodeauna; de ce azi ar fi altfel? (d.d.rujan)

COMENTARII