Prigoana împotriva românilor ce desfăşoară muncă temporară în afara ţării este continuată de ANAF

În România, angajaţii tirmişi în strainătate să desfăşoare munca temporară, sunt discriminaţi de catre autoritatile fiscale, fiiind exclusi de la plata diurnelor.

Înca din anul 2015,in Romania , inspectorii Antifrauda din cadrul ANAF au început o adevarată prigoană împotriva societăţilor de muncă temporară pentru obligarea acestora să impoziteze, retroactiv, diurnele muncitorilor detaşaţi la munca în Europa.

Acestor categorii de firme li s-au imputat plată a milioane de euro pe care nu le-au încasat niciodată, li s-a blocat activitatea şi au fost nevoite să intre în insolvenţă, pentru că la câteva luni autorităţile statului să-şi dea seama că au greşit si să promulge rapid o lege de amnistie fiscală în premieră absolută, prin care SĂ SE ANULEZE INTEGRAL TOATE OBLIGAŢIILE FISCALE ,,rezultate ca urmare a recalificării sumelor reprezentând îndemnizaţia primită pe perioada delegării şi detaşării de către angajaţii care şi-au desfăşurat activitatea pe teritoriul altei ţări“.

Prin Legea 209/2015 privind anularea unor obligaţii fiscale (denumită și legea amnistiei fiscale), legiuitorul a dorit să înlăture anumite inechități apărute în aplicarea practică a Codului Fiscal din cauza ambiguităților legislative care au permis interpretări diferite și, de multe ori, abuzive.
În mod obligatoriu, după aprobarea acestei legi, Guvernul trebuia să modifice Codul Fiscal,pentru ca legislatia fiscala sa fie aplicată în mod corect.Cum acest lucru nu s-a întâmplat, in anul 2019 inspectorii din cadrul ANAF au reluat controalele pe aceeasi tema- verificarea impozitului pe salarii şi a obligaţiilor aferente, organul de control reconsiderând diurna ca şi venit de natură salarială, calculând toate obligatiile aferente şi accesoriile în cauză.

Practic, prin deciziile ANAF se anulează dreptul de diurna al unor salariaţi doar pe motivul ca sunt puşi la dispoziţie prin agent temporar, obligand angajatorii să încalce principiile europene privind egalitatea de tratament şi nediscriminare pe motiv de cetăţenie sau naţionalitate.

Mai precis , ANAF insistă ca ÎN ROMÂNIA, angajaţilor care desfasoară munca temporară în statele membre ale UE, să nu li se acorde diurne, deşi legislaţia îi obligă pe sa le asigure atât salarii cât şi orice alte facilităţi, întocmai ca angajaţii care desfasoară aceiaşi muncă in statul membru al UE. Niciun temei normativ din Codul muncii nu anuleaza dreptul la diurna al salariatului si nici echipa de control nu a probat in vreun fel faptul ca salariatul nu are dreptul la diurna. Potrivit echipelor de control din cadru ANAF , salariaţii ce lucrează în baza unui agent de muncă temporar nu ar avea dreptul la diurna decât dacă există o prevedere concretă şi imperativă în acest sens în Codul muncii.

Cum aceasta nu există şi nici nu este logic să existe, limitarea dreptului la diurna este ilegală iar reîncadrarea diurnei în venituri salariale este eronată. În condiţiile impuse în mod abuziv de catre organele fiscale, niciun angajat nu va mai dori să desfaşoare muncă temporară în Europa fără să primească diurna şi astfel nici un angajator nu va mai putea desfăşura aceasta activitate din lipsa de personal.

Având în vedere faptul că angajatorul din România avea obligaţia achitării impozitelor şi contribuţiilor aferente drepturilor salariale, cel care pierde este însusi statul Român.
Iulian Rinder

Share on Facebook

Tweet

Follow us