REALITATE INCONTESTABILĂ – EUROPA DE EST, COLONIA OCCIDENTULUI!
Prin acest articol se confirmă fără putință de tăgadă ceea ce adepții suveranității statelor naționale din Europa de Est afirmă de ani de zile. Ziaristul remarcă la începutul articolului său revolta liderilor naționaliști din Europa de Est împotriva capitalului străin. „Într-adevăr, investițiile occidentale joacă un rol atât de important în economiile din toate aceste țări, încât politicienii naționaliști fac ca țările lor să pară mai mult precum niște colonii fioroase decât parteneri într-un mare proiect de integrare“. Totodată, jurnalistul observă și faptul că tocmai capitalul occidental este singurul impediment în calea expansiunii naționaliștilor din Est. În acest sens, Leonid Bershidsky citează dintr-o lucrare recentă semnată de Filip Novokmet, Thomas Piketty și Gabriel Zucman în care economiștii numesc, fără perdea, națiunile din Est drept „țări cu proprietari străini“. „Proprietarii tind să fie din țări membre ale Uniunii Europene (în special din Germania). Din acest punct de vedere, situația nu diferă prea mult de cea a regiunilor de periferie deținute de zone centrale, într-un stat federal (…). Situația este problematică deoarece distorsionează formulele de măsurare a inegalității; cea mai mare parte a avuției și veniturilor unui astfel de stat este sub controlul unor acționari străini din care fac parte cei mai bogați oameni de afaceri locali, astfel că națiunea respectivă pare a fi mai egalitară decât este în realitate. În plus, există și implicații mai largi. În raport cu producția economică, națiunile est-europene au cei mai mari coeficienți negativi de investiții din UE, cu excepția Irlandei, Greciei, Republicii Cipru, Portugaliei și Spaniei, care au beneficiat de asistență financiară externă în timpul crizei financiare“, notează Bloomberg.
Țări – proprietăți străine
Bloomberg prezintă și câteva grafice cu situația economică a țărilor din Europa de Est cu date preluate de la Agenția Europeană de Statistică, Eurostat. Astfel, potrivit publicației, poziția netă a investițiilor internaționale (net international investment position – NIIP) reprezintă diferența dintre activele financiare ale unei țări și datoria externă. Un coeficient NIIP pozitiv indică faptul că un stat este creditor, în timp ce o valoare negativă arată o națiune îndatorată. Astfel, potrivit Bloomberg, citând datele Eurostat din anul 2015, ne este prezentată situația națiunilor est-europene care au coeficienți negativi de investiții, numindu-le „țări proprietăți străine“, după cum se poate vedea în graficele de mai jos.
Cehia (-31,0%), România (-50,2%), Polonia (-61,1%), Ungaria (-64,1%), Slovacia (-69,6%)
Sursa Eurostat
Bloomberg vorbește și de nivelului capitalului străin din sistemul bancar, unde România este creditată cu 50,2% dintre bănci dominate de capital străin, în timp ce Polonia are 61,1%, Ungaria are 64,1%, iar Slovacia 69,6%. Aici credem că situația ar mai trebui ajustată dacă ne gândim la faptul că, din întregul sistem bancar românesc, doar două bănci mai sunt de stat – CEC Bank și Eximbank, restul băncilor având ca acționari majoritari fie cetățeni, fonduri de investiții sau bănci străine. De altfel, se menționează în articol, economiile țărilor estice au simțit pe pielea lor aportul băncilor occidentale în propriile economii odată cu declanșarea crizei financiare, atunci cînd companiile locale au constatat că băncile străine au fost primele care au micșorat nivelul creditării.
Favoritele investitorilor
Investiții străine directe raportate la PIB
OECD – 37,0%, Polonia – 39,9%, Slovacia – 46,5%,
Republica Cehă – 59,7%, Ungaria – 63,7%Sursa OECD 2016
Pericolul plecării…
În alte sectoare, în afara celui bancar, o mare prezență străină înseamnă o amenințare imensă a șomajului, dacă o țară devine dintr-o dată mai puțin „indulgentă“ cu capitalul străin, notează publicația. De exemplu, în Polonia și Republica Cehă, o treime din forța de muncă este angajată de companii străine care de altfel sunt cele mai mari și cele mai importante din punct de vedere economic: în Polonia acestea produc două treimi din totalul exporturilor; în Republica Cehă acestea sunt responsabile pentru 42% din valoarea adăugată. Pierderea chiar a câtorva dintre aceste firme ar putea provoca o răsturnare dureroasă a tendințelor economice, scrie editorialistul Bloomberg. Potrivit acestuia, țări ca Germania, Olanda și Franța sunt cei mai mari investitori din economiile est-europene. Avantajele investițiilor în regiune sunt evidente pentru firmele din aceste țări: pot reduce costurile forței de muncă fără a muta producția prea departe de piețele lor tradiționale sau cu compromiterea măsurilor protecționiste pe care le au acasă. Guvernele populiste pot impune taxe speciale băncilor și supermarketurilor străine, așa cum au procedat Guvernul Viktor Orban și Guvernul Poloniei; dacă merg prea departe, investitorii străini ar putea să plece, abandonând la gunoi aceste economii relativ mici. În alte sectoare, masiva prezență străină ar însemna un șomaj uriaș dacă țara nu ar mai fi primitoare pentru străini. Se exemplu, în Polonia și Cehia un sfert din forța de muncă este angajată de străini.
Plecarea străinilor, de neconceput
La finalul articolului, editorialistul publicației Bloomberg arată că guvernele din Ungaria, Polonia și Cehia pot opune rezistență directivelor UE privind distribuirea refugiaților și pot avea poziții sfidătoare atunci când le sunt contestate opiniile. „Noi nu vom fi colonii“, le-au transmis de mai multe ori liderilor UE premierul ungar, Viktor Orban, și Jaroslaw Kaczynski, președintele partidului de guvernământ din Polonia. Însă aceste poziții nu vor schimba statutul națiunilor pe care le conduc de colonii economice ale Occidentului mai bogat, dacă nu cumva guvernele populiste nu vor începe să exproprieze companii străine – o evoluție de neconceput. Și Milos Zeman, președintele populist al Republicii Cehe, a declarat recent că ar fi mai bine să piardă subvențiile UE – ceva cu ce Europa Occidentală a amenințat – decât să fie nevoiți să accepte migranții musulmani. Dar pierderea ajutorului nu este amenințarea reală precum ar fi neliniștea investitorilor străini în legătură cu schimbarea climatului de afaceri. Fragmentarea coeziunii UE – și, mai ales, sfidarea instanțelor UE, care susțin politicile Uniunii – ar putea duce în timp la aceasta, deoarece ar diminua protecția investitorilor vest-europeni. Retorica naționalistă poate păcăli pe unii alegători în a crede că liderii lor sunt cu adevărat independenți. Dar alegerea cu care se confruntă în cele din urmă politicienii din Europa de Est este strictă: fie se mulțumesc cu rebeliuni de fum, fie ridică mizele și riscă să-și piardă investițiile de care depind economiile lor, mai notează Bloomberg.
Concluzia? Dureroasă…
Nu este cu adevărat o alegere; Europa de Est va trebui în cele din urmă să promoveze integrarea, la fel cum a susținut odată calitatea de membru. Opinia mea este că, în cele din urmă, nu mai contează unde are sediul o companie europeană, deoarece o Europă unită va avea un buget comun, iar coeziunea economică va deveni inevitabilă. Naționalismul poate că prinde pe moment, dar este prea târziu: țările din Europa de Est au fost deschise investitorilor prea mult timp și au pierdut prea mult control asupra viitorului lor economic pentru a-și menține controlul politic, își încheie articolul Leonid Bershidsky. Așadar, toate teoriile conspirației privitoare la problema coloniilor din Europa de Est, deci și la colonia România au fost confirmate, putem spune, în mod oficial. Cum la fel și vocile care, la căderea Cortinei de Fier de acum 29 de ani, susțineau că revoluțiile din estul Europei nu au avut ca scop eliberarea cuiva, ci doar crearea unei imense piețe de desfacere. Cu alte cuvinte, niciodată nu a fost vorba de vreo libertate…, ci doar de profitul companiilor și/sau de interesele politicienilor. Iar „trucul“ a fost simplu. Profitând de lăcomia politicienilor din Europa de Est, lăcomie alimentată de sărăcia din timpul comunismului, companiile occidentale au demolat economiile naționale pentru a le lua locul în propriul beneficiu.
Bogdan PANȚURU
