România între dezastru şi catastrofă grotescă!

România între dezastru şi catastrofă grotescă!

0 13

La  15  martie, anul curent, s-au împlinit simbolic 30 ani de la cutremurul etnic din Tg.Mures, motiv al unui remember, al unei treceri în revistă a activităţii „seismice” demolatoare a postdecembrismului. 

Copiind până la absurd situaţia erodării de la nivelul ipocritei conduceri a „Imperiul celor 12 stele” (a se citi Noua Uniune nu… Sovietică), România, pe parcursul a mai bine de un deceniu de la intrarea în Imperiu a avut şi are parte de jafuri, dezastre, calamităţi, deraieri de trenuri, incendii de mari proporţii, poduri prăbuşite, autostrăzi plătite şi nerealizate, dosare penale inventate de oamenii D.N.A…, dezastrul demografic al celor cca. 5 milioane de români plecaţi ca slugi în Occident…, că de Schengen nu poate fi vorba.
Cam astfel se poate descrie palmaresul României integrată cu forţa în birocratura stufoasă şi furcile caudine pecuniare bruxeleze. Pe fondul stării de fapt, lectura unui recent comentariu, semnat de dl. Dan Dungaciu, mi-a motivat exprimarea părerilor „pro” şi „contra”, necesare şi de bun simţ civic, asupra opiniilor domniei sale.

De la bun început, fac precizarea obligatorie: U.D.M.R. este doar o uniune culturală înfiinţată pe criterii etnice, nu partid politic! Contrar statutului său, modul în care această organizaţie este tratată ca partid politic de autorităţile din România este anticonstituţional şi mă îndreptăţeşte să-i dau peste ani dreptate poetului Corneliu Vadim  Tudor, care, cu ani în urmă, a afirmat :„U.D.M.R. este asemenea unei „traseiste” de pe Centura Bucureştiului. Când vede T.I.R.-ul Guvernului, face semn cu mâna şi, hopa-sus, urcă în cabină”. 
Desigur, termenul „traseistă” este doar o acoperire … Realitatea a demonstrat că în cei aproape 30 de ani de haos postdecembrist, U.D.M.R. a fost (chiar dacă nu întotdeauna oficial şi nu întotdeauna legal) mereu la guvernare. Cauza? Politicianiştii din Parlamentul României care nu sunt altceva decât – cu rarisime excepţii – o turmă care urmează poruncile incompetenţilor, chiar şi trădătorilor de Neam şi Ţară din fruntea partidelor lor. Sub imperiul celor menţionate,  asupra textului publicat de dl. Dan Dungaciu exprim opinii:

Pro”… fără comentarii
– România asistă impasibilă cum Ungaria își extinde controlul asupra Ardealului; U.D.M.R. n-a fost niciodată atât de monolitic așa cum este acum; Radicalismul lui Orban Viktor a fost evident, iar liderii U.D.M.R. au pupat inelul și astfel U.D.M.R. a devenit filială „FIDESZ”, nu mai există nicio opoziție în fața lui Orban;Pericolul este cu atât mai mare, cu cât nu văd în Ungaria, în acest moment, vreo forţă capabilă să se opună […], iar cedările pe care le fac politicienii români, în numele „prezervării” majorității politice, sunt ridicole ,daca n-ar fi tragice.

U.D.M.R. a devenit o soluţie imorală și trebuie să găsim rapid o rezolvare de a nu aluneca pe această spirală a violenței. Cu cât trece timpul, reacţia României ar trebui să fie mai dură şi, cu cât se va întâmpla asta mai târziu, cu atât riscul unui conflict este mai mare… […] Noi (românii ) am ajuns în faza in care nu numai că nu ne mai deranjează, am ajuns să fim nesimțitori la astfel de atitudini. Imaginați-vă că la un moment dat toate piesele se reașază pe tablă exact cu aceleași revendicări și argumente pe care Ungaria le-a avut la Trianon. Unul dintre argumentele de atunci era că Ungaria nu se poate rupe de Transilvania din cauza interconectivității economice. „Din această perspectivă trebuie să înțelegem de ce nu e deloc întâmplător că Viktor Orban vine ostentativ cu investiţii şi bani, cu interconectivitate!!.Noi (românii ) ne îmbătăm cu apă rece si credem ca dacă noi vom fi rezonabili, şi ei se vor simţi cumva aşa, obligaţi să fie rezonabili. E o prostie!”  (Dan Dungaciu).

Contra”, cu argumente
Din păcate si pentru noi si pentru ei , Ungaria este din nou pe un drum greșit. Nu e firesc ca „acolo” 70% din voturi să meargă la „FIDESZ” și „JOBBIK”, nu e firesc ca un stat european, membru N.A.T.O. să înceapă campanii împotriva unor oameni precum Juncker sau Timmermans,  
maniera de a acţiona a Budapestei este neverosimilă, dar la fel de neverosimilă este reacţia internă […]” (Dan Dungaciu).
În ţara sa,fiecare popor are dreptul inalienabil să procedeze cum crede de cuviinţă că este mai benefic interesului naţional. Adevarat,personaje de genul celor enumerate de dl. Dungaciu  (suferindul de „sciatică etilică” numitJuncker, infatuatul neprieten  al României – Frans Timmermans şi, sine die, plaga planetară numită Soros) nu sunt cele potrivite pentru a conduce Noua Uniune…postSovietică; pur si simplu, nu au competenţa şi împuternicirea să ia decizii privind soarta Europei şi a Planetei. 
Îmi este greu să înţeleg cum, aceşti reprezentanţi ai Parlamentului European (primii doi dintre cei numiţi), îşi permit să predea lecţii ultimative de morală guvernului oficial al unui stat component al U.E., să desconsidere hotărârile conducerii acelui stat şi să acorde câştig de cauză unei persoane învinuită de comiterea de ilegalităţi, cu dosare penale în cercetare.
În condiţiile date, comisarul european pentru justiţie Vera Jourova a comis o nepermisă abatere, făcând presiuni nepermise asupra celor implicaţi în procesul de selecţie a procurorului-şef european: „să joace corect şi să nu încerce să discrediteze sau să submineze pe oricare dintre candidaţi”. Actul în sine face trimitere la fabula lui Grigore Alexandrescu : „Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate/ Este egalitate. […] Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie,/ Lichea neruşinată, astfel să ne vorbeşti? […] eu voi egalitate, dar nu pentru căţei. 
Concluzia: adevarat, Juncker, Timmermans, Soros, Vera Jourova şi alţii ca ei nu sunt nici pe departe şabloane ale corectitudinii şi dreptăţii!

Da , „Ungaria e pe drum greşit”– afirmă, cu argumente, dl. Dungaciu. Mă rog, aşa vede…problema domnia sa, dar de ce? Iată câteva argumente interogative pentru care nu subscriu intocmai afirmaţiei enunţate: Pentru că Ungaria şi-a achitat împrumutul la F.M.I.,(ca si…Ceausescu!) după care a închis biroul instituţiei-căpuşă de la Budapesta şi i-a scos din ţară reprezentanţa? – Pentru că nu este de acord cu cotele obligatorii de migranţi impuse de U.E. ? – Pentru că refuză  să acorde azil unei „civilizaţii” de import, în totală contradicţie cu modul european de viaţă şi posibilă celulă teroristă? – Poate pentru că dă dovadă de demnitate în faţa dispoziţiilor abuzive şi absurde venite de la Bruxelles? 

Desigur, Viktor Orban se bazează pe relaţia cu Rusia, împotriva căreia nici Bruxelles-ul, nici N.A.T.O. nu scoate un sunet. Să nu fiu înţeles că mi-ar fi drag Orban Viktor; NU! Dar raţiunea, logica şi dreptatea mă obligă să respect un inamic care luptă pentru interesele poporului său! Firesc, se naşte întrebarea: de ce nu are şi România un fel de „Orban” al ei, care să nu stea în genunchi în faţa Înaltei Porţi vest-europene sau a altor puteri ale lumii, măcar aşa cum au făcut-o doi patrioţi români : controversatul Mareşal Ion Antonescu şi mult hulitul Nicolae Ceauşescu? Parafrazând,mediocrul ingănfat her Klaus – actuala „Matrioşkă” merkeliană – nu are nimic de-a face cu interesele României şi, parafrazând, statutul său nu se ridică nici măcar la nivelul sandalelor Mareşalului,  sau, de ce nu, chiar ale lui Orban! (Ion Măldărescu )

Trimiteti mai departe articolul:

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.