Românii l-au ales pe Johannis, sperând că acest Mălai Mare o să-i calce pe urme neuitatului Stephan Ludwig Roth!
Diferența uriașă dintre un mare politician al sașilor transilvaneni, și actualul surogat care le compromite definitiv Etnia… nu va fi fără urmări și foarte greu de uitat.
Stephan Ludwig Roth a intrat in istorie ca un gânditor european, umanist, istoric, profesor și pastor luteran, un stralucit leader sas din
Transilvania, participant la Revoluția de la 1848. A urmat studiile de teologie, la Tübingen. unde a obținut titlul de doctor susținând teza,- revoluționară pentru vremea aceea, – “Esența statutului”. A fost colaborator al marelui pedagog Pestalozzi, dar a formulat și moderna teză a „egalității limbilor și naționalităților”.
El a urmărit reformarea învățământului și înființarea mai multorșcoli sătești si pentru romani, a unei școli pedagogice spre a combate înapoierea și sărăcia. În 1842 Dieta de la Cluj era insa preocupată să legifereze limba maghiară ca limbă oficială de stat în Transilvania, în locul celei latine. Revoltat, Roth a scris în celebra broșură „Războiul limbilor în Transilvania” replicând Dietei: „Nu văd nevoia de a se impune o limbă oficială a țării. Nu este nici limba germană, nici cea maghiară, ci limba română” pe care „o înveți singur, pe stradă, în contact singur cu oamenii. Și chiar dacă nu ai dori să înveți limba aceasta, o înmiită trebuință impune cunoașterea ei.(…) Folosirea limbii materne este un drept uman, care e dat prin naștere. iar cu pierderea ei, dispare națiunea însăși”.Stephan Ludwig Roth a participat și la Marea Adunare populară de la Blaj, din 3/15 mai1848 unde a văzut deșteptată conștiința națională românilor și hotărârea zecilor de mii de țărani de a sfărâma lanțurile iobăgiei și de a cere drepturi politice pentru elita românească. Articolul lui Stephan Roth,purta titlul semnificativ, „Die Volksversammlung der Romanen in Blasendorf” (Adunarea romanilor de la Blaj), nefolosind termenul german, „Walachen” pentru „români”.
Stephan Roth justifica astfel expresia: „…un popor întreg are dreptul sa spună cum vrea să fie numit.” (transilvănenii revendicaseră printre altele la Blaj, să fie numiți români și nu doar, de multe ori injurios, „olahi”…
Când Dieta de la Cluj a votat, în 29 mai 1848, unirea fortzata a Transilvaniei cu Ungaria, ignorând revendicările și voința românilor majoritari in Transilvania, lui Roth i se părea „periclitată însăși existența națională a sașilor”.
A doua Adunare populară de la Blaj, din 13/25 septembrie1848 nu recunoștea „uniunea silită a Transilvaniei cu Ungaria” și revendica o Dietă și un guvern provizoriu, compus din deputați aleși proporțional cu numărul populației Transilvaniei.
La 30 septembrie 1848, Adunarea sașilor din Sibiu a adoptat rezoluția Blajului iar Comitetul Național Român a hotărât crearea a 15 legiuni care s-au opus corpurilor de armată conduse de nobilii maghiari.
În 21 octombrie1848, StephanRoth a fost numit comisar imperial plenipotențiar în 13 sate de pe Târnave, fiind pentru frăție, egalitate în drepturi, desființarea iobăgiei fără răscumpărare plătită de țărani, fără jafuri și spânzurători, iar împreună cu Ștefan Moldovan, protopop al Mediașului, a dispus încetarea obligațiilor feudale (deziobăgirea) în 13 sate din zona Târnavelor.
Dar o armată de revoluționari maghiari și secui, condusă de generalul ce tradase Polonia si Armata patriei sale, pe numeJózef Bem, a ocupat cu sabia si tunul mai toată Transilvania și parte din Banat, excepție făcând Carpații Apuseni. Nu si Țara Moților ce era apărată și controlată de Avram Iancu. Prietenul lui Roth, protopopul Moldovan a fost nevoit, împreună cu mulți români și sași, să se refugieze peste munți, în Țara Românească
sfătuindu-l pe Stephan Roth să facă același lucru. Într-o scrisoare adresată lui George Bariț, din 20 martie 1848, St. Roth sublinia: „Pentru mine, diversele naționalități nu sunt decât „fragmente”egale ale unui stat mai mare, iar furia actuala, a luptelor pentru…o singura limbă o socotesc drept o decădere din umanitatea maltratată și pe cale de a apune în haosul atâtor rătăciri”.
În ianuarie 1849 Roth se întoarce la Moșna după moartea soției, având si promisiunea de amnistie de la mincinosul revoluționar Józef Bem. Însă Lajos Kossuth împreună cu comisarul său sangeros Ladislau Csányi, neținând cont de aceasta, îl arestează în 21 aprilie 1849, Roth fiind condamnat abuziv la moarte prin împușcare de către „tribunalul de sânge” al nobililor de la Cluj pentru o absolut falsa acuzare de … „înaltă trădare” (Desi St.Roth era tatal a cinci copii minori si nu putea fi condamnat la moarte, acestia rămânand orfani! Sentința a fost executată cu maxima celeritate, la trei ore după pronunțare.
În scrisoarea adresată copiilor săi, în ziua execuției (11 mai 1849) menționa: „Am avut cele mai bune gânduri pentru nația mea, fără să fi voit răul celorlalte națiuni” (din Transilvania). Adevăratul motiv al total nejustificatei sale condamnării de catre Tribunalul de sange maghiar au fost de fapt ideile sale europene despre Democratie si egalitate intre nații ca și întrega sa activitatea. Fatale au fost ideile din broșura în care pleda și susținea drepturile poporului român, îndreptatite alaturi de sasi si maghiari ce constituiau impreuna diversitatea productiva a populației Transilvaniei.
În mentalul colectiv românii au o cu totul altă percepție față de sași. Oamenii ca Stephan Ludwig Roth au consolidat această percepție. Românii l-au ales pe Johannis, atăt ca primar și ulterior ca președinte sperând că acest Mălai Mare o să-i calce pe urme neuitatului Stephan Ludwig Roth!
Dezamăgirea este imensă!
