Dimitrie Vatamaniuc, membru de onoare al Academiei Române, a trecut la cele veşnice miercuri, potrivit Mediafax. Dimitrie Vatamaniuc a murit la vârsta de 98 de ani.
Acesta s-a născut pe 25 septembrie 1920, la Suceviţa, iar numele său a fost legat de încheierea ediţiei integrală de volume „Opere” cu scrierile lui Mihai Eminescu.
Numele lui Dimitrie Vatamaniuc este legat şi de cel al lui George Călinescu, cel care a fost conducătorul ştiinţific al lui Dimitrie Vatamaniuc, atunci când şi-a realizat o stralucita teza de doctorat, pe care a susținut-o la Institutul de Istorie Literară şi Folclor al Academiei Române în 1957.
Dimitrie Vatamaniuc, membru de onoare al Academiei Române, reputat eminescolog, apărător şi promotor al culturii şi civilizaţiei româneşti din Bucovina de Nord, a încetat din viaţă miercuri, potrivit unui comunicat remis MEDIAFAX de biroul de presă al forului cultural şi ştiinţific.
Cel de al cărui nume este legată încheierea ediţiei integrale de volume „Opere” cu scrierile lui Mihai Eminescu s-a născut pe 25 septembrie 1920, la Suceviţa. Dimitrie Vatamaniuc a urmat şcoala primară în comuna natală, pentru ca apoi să studieze la Cernăuţi, unde a absolvit Şcoala Normală de Învăţători, şi la Rădăuţi. Absolvent al Liceului „Eudoxiu Hurmuzachi”, a absolvit în 1947 Facultatea de Litere şi Filosofie din Cluj-Napoca. Teza sa de doctorat, pe care a susţinut-o la Institutul de Istorie Literară şi Folclor al Academiei Române în 1957, l-a avut în calitate de conducător ştiinţific pe G. Călinescu, scrie
Mediafax.
A fost profesor de limba şi literatura română la Liceul „Andrei Mureşanu” din Dej, redactor la Almanahul literar din Cluj, cercetător la Institutul de Istorie Literară şi Folclor, lector la Universitatea din Bucureşti şi, din 1964, a fost şef de secţie la Centrul de Documentare şi Informare Ştiinţifică al Academiei Române. Din 1974 a lucrat în calitate de cercetător la Institutul de Teorie şi Istorie Literară al Academiei Române.
A preluat continuarea ediţiei integrale a operei lui Mihai Eminescu, iniţiată şi coordonată de Perpessicius. Sub îngrijirea sa au apărut, între 1977 şi 1993, volumele VII-XVI din integrala operei eminesciene, ediţie ce avea să fie desăvârşită în 1999. Pe baza ei, Dimitrie Vatamaniuc va edita apoi mai multe serii de „Opere” ale poetului naţional (Editura Univers Enciclopedic şi Editura Academiei Române, 1999-2003; Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă sub egida Academiei Române, 2015), precum şi „Publicistica lui M. Eminescu. 1870-1877” (1977), „Eminescu. Manuscrisele” (1988), „Eminescu. Contribuţii documentare” (1993), „Eminescu şi Transilvania” (1993), „Publicistica lui Eminescu. 1877-1883, 1888-1889” (1996); „Caietele lui Eminescu. Mitologie şi document” (1998), „Bucovina între Occident şi Orient” (2006), „Eminescu în ediţia academică integrală” (2010), „Eminescu în ediţii integrale” (2013).
„Născut şi crescut în Bucovina de Nord, Dimitrie Vatamaniuc s-a implicat cu dăruire în studierea, apărarea şi promovarea valorilor culturale româneşti din această zonă locuită de români, rămasă sau nu în graniţele ţării. A fost director al Centrului pentru Studierea Problemelor Bucovinei din Rădăuţi al Academiei Române, transformat, în 1992, în Institutul Naţional Bucovina; redactor-responsabil al revistei Analele Bucovinei şi coordonator al Enciclopediei Bucovinei în studii şi monografii; director al revistei Septentrion, publicaţie a Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română din Bucovina. Îndelungata şi bogata sale activitate culturală şi ştiinţifică i-a adus recunoaşterea celui mai înalt for de consacrare al ţării, Academia Română alegându-l membru de onoare în 2011”, se arată în comunicat.
A primit titlul Doctor Honoris Causa din partea Universităţilor „Lucian Blaga” din Sibiu şi „Ştefan cel Mare” din Suceava. Activitatea sa literar-ştiinţifică include zeci de studii monografice, între care „G. Coşbuc. O privire asupra operei” (1967); „Ioan Slavici şi lumea prin care a trecut” (1968); „Ioan Slavici. Opera literară” (1970); „Ion Agârbiceanu” (1970); „Lucian Blaga. Biobibliografie” (1977), „Lucian Blaga. Contribuţii documentare” (1998), „Tudor Arghezi. Biobibliografie” (2 vol., 2005).
