Scrisoare catre mine, dar cel de mai tarziu…
„Am decis să scriu această scrisoare chiar pentru mine însămi… insa cel din viitor, pe care nu-l prea cunosc! Il pot banui…
Nu pentru că aş vrea astfel să ma amăgesc pentru ghinionul de a putea avea scleroza; sau să împiedic semnele de inceput ale unor pusee de demența. În acest sens nu cred că avertismentul acesta de azi, mă va ajuta… prea mult atunci! Dar, sper că mă va salva de unele erori…
Deci, dragul meu „alter ego”: atunci când vei fi bătrân, sau, mă rog, vei ajunge spre… bătrânețe;
Deci: 1. Nu cicali, nu instrui, nu povățui niciodată – daca nu ti se cere … Chiar dacă știi, sau ma rog, daca simți că ai dreptate, amintește-ţi cum te irita în tinerețe pe tine acest lucru. Și ai urmat, oare… prea des sfaturile celor mai în vârstă?
2. Nu încerca să „ajuți „, dacă nu ţi s-a cerut ajutorul…Ar fi ca in bancul cu baba aia ce nu avea de gand sa treaca strada!
3. Chiar daca poți, nu încerca să-i protejezi pe cei apropiaţi… de toate problemele lumii. Nu ai să reusesti!; doar iubește-i…
4. Nu te plânge… degeaba! Nici de sănătate ori de vecini, nici de guvernanții care plafonează… fondul de pensii.
5.Nu te transforma într-un bătrân uricios ce stă pe banca din curte şi se văicăreşte, chiar cand ți se da binețe! Oamenii spera sa auda doar o vorba de ințelepciune.
Cand îi bârfești pe toți… practici un sport national, fara câștigători !
