Solicitare paradoxală – refacerea statuii lui Arpad pe Tâmpa!!
Consilierul local PPMT (Partidul Popular Maghiar din Transilvania) Toro Tamas a făcut, asa cum se stie, în cadrul unei conferințe, o serie de revendicări pentru comunitatea maghiară din Brașov. Printre altele, consilierul brasovean a cerut… o secție maghiară la Teatrul Sică Alexandrescu (!!) și refacerea statuii lui Arpad care era situată pe Tâmpa!!
Ca sa lamurim aceasta absurditate este bine sa reamintim, nu legenda, ci scurta istorie locala a revizionismului maghiar!
Ca sa lamurim aceasta absurditate este bine sa reamintim, nu legenda, ci scurta istorie locala a revizionismului maghiar!
Aniversarea unui mileniu de la așezarea triburilor maghiare în Pannonia a fost un prilej propagandistic de a ridica numeroase monumente care să marcheze evenimentul; între acestea si 7 statui de hotar ale maghiarimii,inclusiv cea ridicată pe Tâmpa, în anul 1896. Monumentul a fost finalizat în 15 Octombrie și inaugurarea a avut loc în 18 Octombrie, dar nu a fost deloc… bine primită de români și de o mare parte dintre sași.
Pentru aducera pietrelor necesare s-a construit un funicular, care pornea din Valea Cetății. Mecanismul funicularului era pus în mișcare cu animale de povară. . Costul final al monumetului a fost de 22.585 de florini aur – se arată în documente.
Sextil Pușcariu scrie, în lucrarea “Brașovul de altădată”: În vârful muntelui era statuia lui Arpad, care, desigur, nici nu știa ca există acest încântător colț de țară romaneasca. Si din punct de vedere artistic nu mi se pare fericită ideea de a pune într-un vârf de munte o coloană înaltă de 7 metri (cu soclu de 20 metri!) și pe ea o statuie destul de meschină, de trei metri și jumătate, dar ea e destul de caracteristică pentru sentimentele care stăpâneau autoritățile vremii.
Monumentul făcea parte dintr-un ansamblu statuar extins in 7 colturi ale „Ungariei Mari” pe teritoriul mai multor state: Ungaria, Croația, Italia, Slovacia, România și Ucraina – ansamblu proiectat megalomanic și realizat de Gyorgy Zala și Albert Schikedanz.
Statuia a suferit mai multe atacuri de-a lungul timpului:foarte haios a fost… atacul din primăvara anului 1901, când un necunoscut a tras spre aceasta și dintr-un singur glontz a retezat pana de șoim de pe căciula ostașului maghiar; apoi cel din după amiaza zilei de 27 Septembrie 1913, când de pe Tâmpa s-a auzit o detunătură puternică ce a zguduit casele din cetate. S-a stabilit că monumentul a fost dinamitat de doi studenți moldoveni: Ilie Cătărău și Timotei Kirilov.
Sextil Pușcariu scrie, în lucrarea amintită: “Peste vreo două decenii de la ridicarea statuiei, a făcut explozie o bombă, așezată la picioarele ei de un student,Ilie Cătărău, ca un protest împotriva îngâmfării stăpânitorilor acestor ținuturi. Acest fel de a protesta cu fapta nu e prea în firea românului, dar a produs o mare satisfacție la cei umiliți. Același Cătărău a fost cel ce, după înființarea episcopiei ungurești greco-catolice de la Hajdudorog, cu scop de a maghiariza pe românii de la miazănoapte, a trimis noului episcop, cu poșta, un pachet în care era o bombă ce a explodat când a fost desfăcut”.
Presa vremii l-a prezentat pe Ilie Cătărău ca “aventurier politic, basarabean de origine, care a stat câtva timp în Rusia,”. Unele izvoare îl menționează ca fiind student basarabean. Anarho-comunistul Ilie Cătărău constituie o mare enigmă în istoria României – scrie despre acesta Radu Petrescu. Ceea ce a rămas din statuie, la puțin timp după atentat, a fost distrus de o puternica furtună, în Decembrie 1913
În anul 1916, Septembrie, soclul a fost definitiv aruncat în aer de un obuz tras de armata română. În Gazeta Transilvaniei s-a scris: “acum zace în ruine, deplâns de cei care credeau că prin statui de piatră și alte artificii milenare se pot cuceri țări și subjuga popoare”
.
Ceea ce a rămas din monument a dăinuit circa o jumătate de veac, ruinele fiind loc de escalade și chiar folosite ca punct de observație militar; mai târziu elevii cercetași făceau excursii la edificiu, până când, în 1966, autoritățile au îndepărtat definitiv rămășițele monumentului – a mai ramas numai fundația soclului.
Capul acestei statui este păstrat azi în Casa Parohiei Reformate din Brașov….caci nu se stie!
În vârful muntelui, timp de decenii, a putut fi văzută o statuie cunoscută sub denumirea “Statuia lui Arpad”, care numai statuia acestuia nu era. Arpad care ar fi condus triburile maghiare în Pannonia, unde a primit jurământul de credință al conducătorilor celor șapte triburi maghiare și a pus bazele viitorului regat maghiar.
Statuia e considerată a fi reprezentat, de fapt, pe Tuhutum (Teteny), unul dintre voievozii lui Arpad, cel care a cucerit ducatul lui Gelu Românul și a devenit astfel primul dintre putinii voievozi maghiari al Transilvaniei. Costul final al monumetului a fost de 22.585 de florini – se arată în documente.
În vârful muntelui, timp de decenii, a putut fi văzută o statuie cunoscută sub denumirea “Statuia lui Arpad”, care numai statuia acestuia nu era. Arpad care ar fi condus triburile maghiare în Pannonia, unde a primit jurământul de credință al conducătorilor celor șapte triburi maghiare și a pus bazele viitorului regat maghiar.
Statuia e considerată a fi reprezentat, de fapt, pe Tuhutum (Teteny), unul dintre voievozii lui Arpad, cel care a cucerit ducatul lui Gelu Românul și a devenit astfel primul dintre putinii voievozi maghiari al Transilvaniei. Costul final al monumetului a fost de 22.585 de florini – se arată în documente.
Monumentul făcea parte dintr-un ansamblu statuar extins pe teritoriul mai multor state: Ungaria, Croația, Italia, Slovacia, România și Ucraina – ansamblu proiectat și realizat de Gyorgy Zala și Albert Schikedanz.
Statuia a suferit mai multe atacuri de-a lungul timpului:interesant atacul din primăvara anului 1901, când un necunoscut a tras spre aceasta și a nimerit la fix pana de șoim de pe căciula ostașului; 
Sextil Pușcariu scrie, în lucrarea amintită: “Peste vreo două decenii de la ridicarea statuiei, a făcut explozie o bombă, așezată la picioarele ei de un tanar basarabean,ca un protest împotriva îngâmfării stăpânitorilor acestor ținuturi. Acest fel de a protesta cu fapta nu e prea în firea românului, dar a produs o mare satisfacție la cei umiliți. Același Cătărău a fost cel ce, după înființarea episcopiei ungurești greco-catolice de la Hajdudorog, cu scop de a maghiariza pe românii de la miazănoapte, a trimis noului episcop, cu poșta, un pachet în care era o bombă ce a explodat când a fost desfăcut”.
În anul 1916, Septembrie, soclul a fost definitiv aruncat în aer cu un obuz, tras de armata română. În Gazeta Transilvaniei s-a scris: “acum zace în ruine, deplâns de cei care credeau că prin statui de piatră și alte artificii milenare se pot cuceri țări și subjuga popoare”.
Capul acestei statui este păstrat azi în Casa Parohiei Reformate din Brașov…cu speranta declarata ca „va veni timpul...”(ddr)
Regele Arpad n-a fost Stalin! De ce sa nu fie pus la loc?
Mihai Viteazu cum poate sta la Sf,Gheorghe?
Omule ai vrea sa fie pus la Budalesta?
Pai Sfântu Gheorghe e tot în România. Normal ca poate sta ;).